În multe proiecte sunt oameni, fiinţe nobile, care muncesc, dar care nu se văd niciodată sau, eventual, apar foarte rar. Ideea poetică şi filosofică din Meşterul Manole se regăseşte uneori în viaţa de zi cu zi în ipostaza celor care fac sacrificii, dar nu-şi doresc laurii. Doamna Bondrea Elena a fost exemplul tipic al sacrificiului pentru o cauză colectivă. Bondrea Elena nu figurează printre Fondatori, nici semnătura şi nici numele Domniei Sale nu apare formal în actele oficiale ale Fundaţiei România de Mâine sau ale Universităţii Spiru Haret. Dar sufletul, munca, sacrificiul şi priceperea domniei sale au fost determinante la succesul marelui nostru proiect educaţional. De fapt, Doamna Bondrea Elena nici nu se bucura pentru succesul efemer de imagine al propriei persoane. Modestia care o caracteriza o făcea să-i placă discreţia. Dar vibra la problemele de fond ale organizaţiei, căuta mereu soluţii practice la problemele grele, identifica persoanele cele mai potrivite care trebuiau să-şi spună părerea.
Prezenţa Domniei Sale la iniţierea şi dezvoltarea proiectului educaţional al Fundaţiei România de Mâine şi al Universităţii Spiru Haret a fost o realitate de netăgăduit. Contribuţia în faza preliminară pornea de la amenajarea spaţiului în care se întâlneau Fondatorii şi de la cafelele oferite acestora. Ajungea până la insuflarea încrederii în reuşita proiectului sau la organizarea secretariatului tehnic al întâlnirilor. Susţinerea morală din faza preliminară a fost apreciată la superlativ de toţi Fondatorii care mi-au relatat acea perioadă romantică din istoria organizaţiei noastre.
Unul dintre factorii de succes al proiectului Fundaţiei România de Mâine şi Universităţii Spiru Haret a fost logistica educaţională. Aici, Doamna Bondrea Elena a avut un rol important. A început prin contribuţia la organizarea tipografiei proprii, la sprijinul tehnic pentru funcţionarea editurii, la managementul operaţiunilor de vânzare a cărţilor către studenţi şi la dotarea bibliotecilor. Într-un final, a contribuit la crearea şi funcţionarea o perioadă de timp a reţelei media a grupului educaţional al Universităţii Spiru Haret.
Făcea totul cu mare pasiune şi cu implicare sufletească. Vorbea despre importanţa tipografiei pentru studenţi, comparativ cu suferinţa generaţiei sale. Atunci, tinerii din familii sărace doritori de cunoaştere nu aveau acces la cărţi. Păstra în suflet sentimente profunde ale perioadei în care se formase, dar, în acelaşi timp, deţinea capacitatea de a aplica instrumentele noilor tehnologii în activitatea desfăşurată. În momentul în care gestiunea cărţilor a început să devină foarte complexă, a impus informatizarea ei cu specialişti de valoare. De altfel, programul respectiv a fost brevetat de autori, fiind la acea dată o noutate în domeniu.
Sufletul cald al Doamnei Bondrea Elena era remarcat de orice colaborator. Din acest motiv a putut atrage în activităţile de care se ocupa specialiştii de care avea nevoie, la costuri sustenabile pentru organizaţie. Când aveai ocazia să lucrezi cu o astfel de persoană, uitai pur şi simplu de cerinţele financiare pe care le-ai fi avut în altă parte. Mediul de lucru alături de Bondrea Elena era un adevărat vis. Nu mai conta nimic altceva!
Din colaborarea cu Doamna Bondrea Elena am aprofundat anumite practici manageriale utile. Toate deciziile importante erau luate în colectiv. Ştia să asculte şi să respecte punctele de vedere contrarii. Îţi crea încrederea să spui ceea ce gândeşti. M-a bucurat susţinerea pe care mi-a acordat-o pentru multe soluţii curajoase adoptate în perioadele de modificări structurale majore ale grupului nostru educaţional. Economiştilor le repeta frecvent necesitatea de a cunoaşte tehnologia de bază a proceselor din organizaţie. În evaluarea colabora-torilor, punea accent pe modul de îndeplinire a sarcinilor proprii, dar şi pe implicarea sufletească în rezolvarea problemelor colective.
Probabil că, din copilărie sau din tinereţe, Doamna Bondrea Elena îşi formase spiritul de dreptate, de cinste şi corectitudine. Acesta era dublat de o intuiţie ieşită din comun asupra caracterului oamenilor. Redau o situaţie care probează aceste caracteristici ale sufletului Doamnei Bondrea Elena. Am fost pus să refac complet o inventariere care înregistra
minus în gestiune. Domnia Sa avea convingerea sufletească privind nevinovăţia gestionarului care înregistra minus. Datele seci ale inventarului refăcut au confirmat ceea ce Doamna Bondrea Elena ştiuse dinainte.
Probabil că sufletul Doamnei Bondrea Elena ne va susţine şi pe noi, tot atât de mult cât i-a susţinut pe Fondatori în anii de activitate. Dar, aşa cum s-a exprimat şi dânsa spre finalul mandatului în organizaţie, de noi depinde hotărâtor dacă valorificăm moştenirea pe care ne-au lăsat-o.
Faţă de modestia care a caracterizat-o toată viaţa, astăzi când ne părăseşte cred că cele mai potrivite cuvinte sunt: VĂ MULŢUMIM! (Conf.univ.dr. Aurelian Virgil BĂLUŢĂ)
Numărul 808
