Durata studiilor din învăţământul profesional să fie considerată vechime în muncă

• Tinere! Nu te-ai născut ca să munceşti; dar trebuie să munceşti ca să trăieşti. (Pitagora. Legile morale şi politice).
• Avem de ales: a munci din greu şi a trăi bine, sau a lenevi şi a trăi în sărăcie?! (N. Grigorie Lăcriţa).

Dezvoltarea economică şi socială a României este grav afectată de lipsa meseriaşilor. Numeroase firme, române şi străine, au ajuns în situaţia (gravă) de a nu putea efectua importante investiţii în România din cauza lipsei meseriaşilor, începând de la domeniul construcţiilor civile şi industriale şi până la tehnologiile de vârf. Dezvoltarea unui învăţământ profesional performant (care include şcolile de meserii şi liceele tehnologice) va contribui esenţial, chiar decisiv, atât la dezvoltarea ţării, cât şi la satisfacerea necesităţilor populaţiei. Un puternic stimulent pentru creşterea interesului tinerilor faţă de învăţământ profesional ar putea avea loc în condiţiile în care, în Legea pensiilor, s-ar prevedea că durata studiilor din învăţământul profesional este considerată vechime în muncă, problemă abordată în acest articol.

Şcolile profesionale sunt unităţile de învăţământ în care se pregăteau elevii pentru o anumită meserie, ce necesită un nivel mediu de pregătire, cum ar fi: lăcătuş mecanic auto; strungar; frezor; tinichigiu, zidar, zugrav, parchetar, instalator instalaţii sanitare, electrice, microcentrale etc.; reparaţii bunuri casnice de folosinţă îndelungată (frigider, aragaz, televizor etc.).

Învăţământul profesional, în sens larg, include şcolile profesionale, inclusiv cele în sistem dual, şi învăţământul profesional şi tehnic. Învăţământul dual este tipul de învăţământ profesional şi tehnic care combină învăţarea la locul de muncă într-o companie cu educaţia şi formarea profesională într-o unitate de învăţământ. Absolvenţii obţin o calificare profesională, concomitent cu continuarea studiilor, şi au şanse mult mai mari să obţină un loc de muncă la finalul acestora.

Învăţământul profesional tehnic, de „tehnicieni specialişti”, reprezintă totalitatea programelor de formare profesională organizate în cadrul învăţământului post-liceal/ preuniversitar (care precedă universitatea) pentru absolvenţii de liceu, cu sau fără promovarea examenului de bacalaureat. Formarea profesională de tehnicieni specialişti se realizează în învăţământul postliceal/ preuniversitar prin: 1) învăţământ liceal, filiera tehnologică 2) învăţământ postliceal Învăţământul profesional şi tehnic include (1) învăţământul profesional şi (2) învăţământul profesional tehnic. La sfârşitul cursurilor de şcolarizare, elevilor li se acordă un certificat sau diplomă (după caz) de absolvire, prin care li se confirmă calificarea în meseria pentru care s-au pregătit şi le oferă absolvenţilor dreptul de a munci pe piaţă în mod legal.

Este un adevăr bine cunoscut că un învăţământ profesional (care include şcolile de meserii şi liceele tehnologice) performant contribuie esenţial, chiar decisiv, atât la dezvoltarea fiecărei ţări, cât şi la satisfacerea necesităţilor populaţiei.

(Avem licenţiaţi, şi chiar masteranzi, cu nemiluita, care desfăşoară activităţi necalificate, în ţară şi în străinătate, avem puzderie de doctori în pseudoştiinţă, care încasează lunar „indemnizaţia de doctorat”, ale căror studii, în general, nu contribuie cu (aproape) nimic la dezvoltarea ţării şi/sau la satisfacerea unor necesităţi ale populaţiei. În timp ce durata studiilor acestor licenţiaţi, masteranzi şi doctori în pseudoştiinţă este considerată vechime în muncă, durata învăţământului profesional nu este considerată vechime în muncă.)

Stimularea tinerilor (1) pentru a urma şcolile de meserii şi/sau liceele tehnologice, şi (2) pentru a desfăşura activitate conform pregătirii obţinute în cadrul acestora este decisivă, atât pentru dezvoltarea României, cât şi pentru satisfacerea multiplelor necesităţi ale populaţiei.

Printre aceste stimulente se impune şi adoptarea, în Legea pensiilor, a prevederii conform căreia durata învăţământului profesional (din şcolile de meserii şi din liceele tehnologice) este considerată vechime în muncă, cu condiţia ca absolventul să desfăşoare o activitate de cel puţin 5 ani în meseria în care s-a pregătit, cu carte de muncă, cu normă întreagă.

Totodată, se impune să se prevadă, în Legea pensiilor, şi faptul că: 1) persoanele care au urmat o formă de învăţământ profesional (şcoală profesională de meserii şi /sau un liceu tehnologic), şi 2) care au desfăşurat activitate de cel puţin 5 ani, cu carte de muncă, cu normă întreagă, în meseria în care s-a pregătit (în cadrul învăţământului profesional), perioada în care au urmat învăţământ profesional să fie inclusă, prin recalculare, în stagiul de cotizare luat în calcul în stabilirea pensiei. (…)

Eminescu, prin numeroase articole publicate, a căutat să atragă atenţia asupra faptului că munca productivă, creatoare de valoare, rămâne factorul esenţial pentru dezvoltarea unei societăţi, următoarele citate fiind edificatoare în acest sens: Ierarhia socială n-ar trebui să fie decât o ierarhie a muncii şi Secretul vieţii lungi a unui stat este păstrarea ierarhiei meritului.

Despre actualul învăţământ din România, Eminescu ar spune că Greşelile din învăţământul românesc sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei. (Adaptat după Mihai Eminescu despre politică).

Am subliniat aceste aspecte pentru a se înţelege faptul că este un act de mare inechitate economică şi socială ca, pentru puzderia de profitori de licenţiaţi, de masteranzi şi de doctori în pseudoştiinţă, durata studiilor să fie considerată vechime în muncă, iar durata învăţământului profesional să nu fie considerată vechime în muncă.

Cu politicile economice şi sociale greşite, promovate în România după anul 1989, s-a ajuns, efectiv şi în mod real, la Inaptocraţie, care este definită ca fiind un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care împreună cu ceilalţi membri ai societăţii, cei mai puţin în stare să se întreţină singuri, sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă. (după Jean d’Ormesson: Un nou cuvânt în dicţionarul Larousse al limbii franceze).

Prin Inaptocraţie am ajuns în situaţia în care Muncim puţin, dar încă mai trăim bine prin sporirea datoriei şi vânzarea bogăţiilor. România postdecembristă este într-o continuă petrecere, lăsând calculul notei de plată pentru generaţiile viitoare. Datoriile şi cheltuielile vor reduce nivelul de trai al urmaşilor noştri şi vor face ca firmele româneşti să aibă o influenţă şi o importanţă tot mai mică în afacerile mondiale. (Prelucrare N. Grigorie Lăcriţa după Benjamin M. Friedman – Day of Reckoning).

Esenţa educaţiei, şi a concepţiei despre muncă şi viaţă, a fiecărui cetăţean, şi a populaţiei în ansamblul său, ar trebui să se bazeze pe convingerea că Noi n-avem nici avere şi nici rude şi/sau prieteni care să ne ajute. N-avem decât o singură şansă: să fim cinstiţi, să ne (auto)educăm, să muncim, să ne sporim capacitatea de invenţie a creierilor noştri, care este nelimitată şi care, pe zi ce trece, va deveni bunul cel mai preţios, cel mai creator al fiecărui om, singura în stare să-ţi asigure prosperitate şi siguranţă oriunde în lume.

Cicero, încă din anul 55 înainte de Hristos, atrăgea atenţia asupra faptului că Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului, iar Eminescu a spus-o, clar şi răspicat, că […] cu cât se-nmulţeşte clasa celor ce consumă numai fără a produce cu atât clasa celor ce produc se va da mai tare înapoi, se va hrăni mai rău, va fi supusă la boale mai numeroase, se va stinge chiar., iar […] când organizarea socială favorizează înmulţirea claselor neproductive, ea favorizează apăsarea şi nimicirea celor productive. (Eminescu, în Curierul de Iaşi, X, nr. 93, 28 august , 1877, pg. 3.), concluzia fiind că […] un mic sâmbure greşit în organizarea societăţii, în viaţa economică creşte şi îngroapă o naţiune.

Ca urmare, Guvernele, Parlamentele şi miniştrii învăţământului, oricare ar fi ele şi ei, ar trebui să fie conştienţi de adevărul că o lege greşită în organizarea învăţământului îngroapă o naţiune, fapt pentru care trebuie să termine cu Industria palavrelor şi prăvăliile de minciuni. (Eminescu, Timpul, VI, nr. 184, 24-25 august 1881, pg. 1).

Ţineţi minte aceste lucruri şi fiţi oameni! Veniţi-vă în fire, păcătoşilor. (Biblia, Isaia 46:8)(Conf. univ. dr. N. Grigorie LĂCRIŢA)