Eu vreau în Europa!

Despre compatibilitatea valorilor din România cu cele din Uniunea Europeană

Revin la problema candidaturii Laurei Codruţa Kovesi pentru postul de prim-procuror al Uniunii Europene. A apărut un paradox: este susţinută pe plan european şi de majoritatea cetăţenilor României, dar este privită de unele instituţii din ţara noastră drept o persoană care a comis infracţiuni. În acelaşi timp, personalităţi din Europa o elogiază, iar persoane publice din România o critică dur.

Personal îmi este greu să îmi imaginez cum poate fi un înalt funcţionar public vinovat de corupţie în legătură cu o misiune pe care şi-a îndeplinit-o, mai exact, în cazul concret de aducere în ţară a unui fugar urmărit de justiţie. Faptele de corupţie înseamnă, în principal, „bani publici în buzunarul personal”. Nu a fost invocată o astfel de situaţie pentru Laura Codruţa Kovesi. Dacă sunt neconformităţi în justificarea cheltuielilor sau dacă nu au fost aplicate corect prevederi ale legislaţiei achiziţiilor publice incidente, se aplică sancţiuni din legislaţia specială respectivă. În cazul în care un particular plăteşte în contul unei instituţii publice, face o donaţie, un act de caritate pentru instituţia publică respectivă, nu pentru funcţionarul din fruntea acestei instituţii. Dar nu doresc să intru în detalii atât timp cât nu sunt disponibile toate documentele.

Problema care trebuie să ne frământe este compatibilitatea sistemului judiciar din România cu cel din Uniunea Europeană, compatibilitatea valorilor politice naţionale cu cele europene. În acelaşi caz, pentru aceeaşi persoană, instituţii din România gândesc diametral opus faţă de cele din Uniunea Europeană. Repet, nu intru în conţinutul problemei. Probabil acum în România marea majoritate suntem partizani. Şi eu sunt partizan, recunosc. Dar mă uit să văd cum ne apropiem de Europa în modul de a gândi unele probleme.

Atunci când autorităţi de orice tip sau persoane publice din România, cum ar fi formatorii de opinie, gândesc total diferit faţă de liderii din Uniunea Europeană este puţin probabil să ne apropiem de valorile europene dacă îi urmăm. Poate au dreptate dintr-un anumit punct de vedere. Dar sigur ei nu pot oferi drumul spre Europa!Propun un exemplu din istorie. În secolul XIX, strămoşii noştri aveau haine lungi şi largi, bărbaţii purtau bărbi şi se bazau pe legi moştenite pe cale orală. Poate era un mod de viaţă bun, dar semăna mult cu cel din Asia. Liderii politici, în frunte cu Marele Rege Carol I, au dorit însă să mergem spre Europa. Au trecut la haine strâmte pe corp, bărbaţii şi-au tăiat bărbile şi am început să judecăm după legi scrise. Sunt numai câteva exemple din marele proiect de modernizare a României şi de orientare spre modelul Europei Occidentale. Atunci ei au optat şi au spus „vrem în Europa”!

Astăzi, eu spun la fel: „vreau în Europa!” Să ne comportăm ca în Europa, să gândim ca în Europa! Dacă vrem în Europa, o putem îmbogăţi cu patrimoniul nostru cultural inestimabil, dar nu îi putem schimba noi valorile fundamentale. Cei care vor în Europa ştiu ce au de făcut anul acesta, în luna mai şi în luna noiembrie. Sunt convins că la sfârşitul anului vom putea spune că suntem în Europa, că avem valori compatibile cu aceasta. (Conf. univ. dr. Aurelian Virgil BĂLUŢĂ)