Am ajuns la Facultatea de Medicină Veterinară a Universităţii Spiru Haret mânat de dorinţa de a-i cunoaşte pe studenţii facultăţii într-o situaţie neconvenţională. Mai exact, să văd cum decurge o zi din viaţa de student la medicină veterinară. O cunoscută firmă de lactate a amplasat un stand în sediul din Bulevardul Basarabia. Tot în acea zi frumoasă de primăvară, firma le-a împărţit studenţilor produse naturale fără zahăr adăugat, apoi i-a provocat să îşi ţină echilibrul pe un balance board. Activitatea aceasta relaxantă a fost o mică pauză între disciplinele de lucrări practice, care se desfăşurau la acel moment în Facultatea de Medicină Veterinară a USH. Am stat de vorbă pentru început cu doamna conferenţiar universitar doctor Monica Pârvu, director de departament.
Reporter: Vă rog să ne spuneţi cum se desfăşoară practica la Facultatea de Medicină Veterinară.
Conf.univ.dr. Monica Pârvu: La Facultatea de Medicină Veterinară se fac şase ani de studii, dintre care, la anul I şi la anul II, se face practică zootehnică. Avem convenţii stabilite cu ferme de bovine şi ovine, un adăpost de cai, unde merg studenţii noştri şi execută activităţile specifice unei ferme. În anul III fac practică de laborator. Avem, de asemenea, încheiate convenţii cu laboratoare de analiză. De exemplu, cu ICCF-ul, cu Synevovet, cu Institutul de Cercetări Apicole. Studenţii pot astfel să parcurgă etapa intermediară între partea de pre-clinic, respectiv, zootehnie, şi partea de clinic. În anul IV şi V fac practică în cabinete şi spitale veterinare, iar în ultimul an fac practică legată de inspecţia şi controlul produselor animale, aşa cum se desfăşoară chiar în momentul acesta. Noi avem discipline cu lucrări practice, iar acum este disciplina Inspecţia şi controlul produselor de origine animală. În perioada iunie-iulie, studenţii au trei, patru săptămâni de practică la diferite unităţi de procesare a laptelui, a cărnii, la abatoare. Ca viitori absolvenţi, vor fi pregătiţi conform „competenţelor de a doua zi”, cum le numesc cei din UE. Ei vor putea asigura asistenţă veterinară în fermă, în clinică, şi pot lucra în unităţi de procesare. Pot să rămână şi în învăţământ, dacă urmează doctoratul. În cei şase ani de studii din facultate au inclus Masteratul. Anul acesta avem convenţii cu 12 ferme, cu 23 de cabinete veterinare, cu un spital veterinar şi cu şase unităţi de procesare şi abatoare.
Mihnea Prelipceanu, student anul V: Practica de la noi constă în tratarea animalelor, învăţarea tehnicilor chirurgicale la orele de chirurgie. Se lucrează cu animale în suferinţă şi protocoalele sunt foarte stricte.
Reporter: Cât crezi că va conta pentru tine practica de acum în meseria de medic veterinar?
Mihnea Prelipceanu: Probabil 95%. Am făcut în anul IV, facem acum, în V şi vom face şi în anul VI practică pentru animalele de companie.
Reporter: Către ce zonă crezi că te vei orienta după terminarea facultăţii?
Mihnea Prelipceanu: Animale de fermă.
Laura Mădălina Lixandru, studentă anul II: În anul I am făcut practică la Ferma din Pantelimon. Am avut ocazia să aplicăm tratamente bovinelor bolnave. Am văzut toate etapele de la diagnostic la tratament. A fost foarte, foarte bine. Am putut vedea şi cazuri mai serioase. Colegii mei, unii dintre ei, au avut cazuri spectaculoase. Trebuie să ai multă disponibilitate dacă este nevoie de tine acolo.
Reporter: Ca viitor absolvent al Facultăţii de Medicină Veterinară şi viitor medic veterinar, cu ce animale vei prefera să lucrezi?
Laura Mădălina Lixandru: Eu am venit din zona de animale de companie, dar acum sunt foarte interesată şi de animalele sălbatice şi de cele de fermă. Mă voi specializa multiplu, dar preferatele mele sunt caprele şi animalele mici sălbatice.
Reporter: Meseria de medic veterinar este vocaţională sau doar bănoasă?
Laura Mădălina Lixandru: 80% vocaţie. Salariile în România nu sunt decente. Trebuie să faci compromisuri. Ajungi să te specializezi pe vaccinuri, ca să poţi să ajungi să faci chestiile alea mai interesante, adică nişte cazuri grave cu o anumită patologie.Eu am venit la Facultatea de Medicină Veterinară după o altă carieră vocaţională şi scopul meu nu este să ajung un medic veterinar de cabinet, echivalentul medicului de familie. Deci vorbim despre o altă abordare a acestei frumoase meserii! (C.V.)