Potrivit unor surse apropiate discuţiilor, în luna decembrie, Comisia consultativă pentru adoptarea euro în locul leului va publica raportul de adoptare a monedei unice europene de către România şi planul de măsuri şi implementare a acestora. Aceleaşi surse ne-au declarat că există trei scenarii propuse în proiect, în funcţie de care, până în 2024, România ar putea trece la euro. Mai întâi va trebui însă să intre în anticamera euro, ERM II – mecanismul european al ratelor de schimb, unde stă minimum doi ani. O staţionare mai mare a României în acest mecanism şi neîndeplinirea criteriilor de convergenţă ar transforma România în colonie, fără nicio putere de decizie în zona euro, fără politică monetară sau fiscală proprie.
În esenţă, sunt propuse trei scenarii prin care România ar putea ajunge în şase ani să aibă şanse să aibă un PIB care să reprezinte 65%, 70% sau 75% din PIB-ul zonei euro. Scenariul de mijloc, considerat momentan a fi cel mai echilibrat, presupune ca, în următorii şase ani, România să aibă o creştere economică de 4%, să ţină deficitele sub control (şi cel comercial, şi cel bugetar şi cel de cont curent), ţările din zona Euro să aibă în toată această perioadă creşteri economice de 1% sau 2% maximum. În aceste condiţii, PIB-ul României ar putea ajunge la 70% din PIB-ul ţărilor din zona euro. La ora actuală, PIB-ul României este de 59% din nivelul PIB-ului din ţările UE. Spre comparaţie, Ungaria are la ora actuală PIB-ul la un nivel de 64% din PIB-ul ţărilor UE şi se gândeşte să adopte euro când va ajunge PIB Ungariei să reprezinte 90% din PIB-ul Zonei Euro.
Dacă raportul va fi aprobat în varianta de mijloc, este foarte probabil ca în 2024 să intrăm în ERM2, mecanismul european al ratelor de schimb, în care orice ţară este obligată să stea minimum doi ani. Dacă acest termen se prelungeşte, el se poate prelungi la infinit, ar transforma România într-o colonie a Zonei Euro, pentru că neîndeplinirea criteriilor de convergenţă îi va lua orice putere de decizie în Uniune. O trecere forţată la euro distruge posibilitatea existenţei de creştere economică bazată pe consum, ea va trebui realizată pe investiţii.
Criteriile de convergenţă se referă la politica financiară, nivelul şi stabilitatea preţurilor, al dobânzilor şi cursul de schimb, un deficit bugetar care trebuie să fie sub 3% din PIB, iar gradul de îndatorare publică să fie sub 60% din PIB. Problema majoră acum este cea a dezechilibrelor din zona deficitelor.
Daniel Dăianu: Colectarea veniturilor din impozite şi taxe la buget trebuie să crească cu 3-4% din PIB până la intrarea în anticamera euro
Reglarea deficitelor externe, un deficit bugetar de maximum 1% din PIB, o deviaţie a inflaţiei de plus/minus 1% faţă de inflaţia din Zona Euro, un curs de schimb care să nu devieze (după stabilirea parităţii) cu mai mult de 15% sau chiar 2,5%, în funcţie de varianta aleasă (pentru ERM II), o creştere economică medie de 4% anual şi atingerea unui prag al PIB-ului de 70%-75% din PIB-ul economiilor din Zona Euro sunt doar câteva dintre constrângerile impuse de aderarea la euro, care presupune intrarea iniţială în ERM II. Fără intrarea în mecanismul cursurilor de schimb (ERM II), de minimum doi ani, şi împlinirea condiţiilor cerute de acesta, România nu are ce căuta în Zona Euro. „Pentru a îndeplini aceste cerinţe, trebuie să avem o scădere anuală de 0,5% a deficitului bugetar şi revederea regimului fiscal al României pentru a putea obţine în următorii câţiva ani o creşte a ponderii veniturilor în PIB cu 3%-4%”, spune Daniel Dăianu, membru al Consiliului de Administraţie al BNR.
În condiţiile unei treceri la euro în 2024, aşa cum a afirmat ministrul de Finanţe, Eugen Teodorovici, trebuie ştiut că, în 2022, România ar trebui să intre în mecanismul cursurilor de schimb (ERM II), o perioadă foarte dură pentru economia românească. Intrarea în ERM II nu presupune însă intrarea obligatorie în Zona Euro. Teoretic, orice stat care a aderat la zona unică şi la euro trebuie să stea minimum doi ani în acest sistem ERM II. Existenţa unui Consiliu Monetar (cazul Bulgariei, de exemplu) face mult mai uşoară adoptarea monedei unice. În cazul României nu se poate vorbi de aşa ceva. În plus, în cazul Ţărilor Baltice, aderarea la euro a durat mult mai mult timp deoarece acestea nu au trecut pragul ERM II. În plus, după cum arată Daniel Dăianu, aceste ţări au trecut la euro după recesiuni foarte mari şi diverse probleme ale sistemului bancar.
Mugur Isărescu: Forţarea procesului de trecere la euro este la fel de nocivă ca amânarea lui
Mugur Isărescu a vorbit despre riscurile forţării unui proces de convergenţă (indicatorii pe care România trebuie să-i îndeplinească pentru a intra în zona euro) la Conferinţa privind integrarea economică europeană de la Viena. El a arătat că timp de doi ani ţara noastră a îndeplinit criteriile de convergenţă (fără a intra în mecanismul cursurilor de schimb), iar din 2018 dobânzile şi inflaţia pe termen lung nu se mai încadrează, subliniind necesitatea unei convergenţe durabile. Isărescu a arătat că România a avut una din cele mai rapide rate de creştere a puterii de cumpărare, dar că între diferitele regiuni ale ţării decalajele sunt foarte mari.
În cazul în care nu se realizează acest lucru, aderarea poate avea costuri foarte mari pentru ţara care s-a grăbit să adopte moneda unică. „Convergenţă reală constituie o premisă pentru limitarea la minimum a costurilor asociate cu pierderea independenţei politicii monetare ulterior adoptării euro”, spune guvernatorul, arătând că ţările care s-au grăbit să adopte euro, chiar cu un grad de convergenţă mai scăzut, au constat că zona euro nu este un loc confortabil pentru economiile cu nivel scăzut de competitivitate sau cu pieţe rigide.
În ciuda progreselor economice înregistrate de România, succesul adoptării monedei unice presupune identificarea momentului optim, cu atât mai mult cu cât nu toţi membrii actuali şi-au îmbunătăţit criteriile de convergenţă după aderarea la euro. „Pentru a rămâne pe calea cea bună, convergenţa economică – atât cea reală, cât şi cea nominală – trebuie să avanseze în concordanţă cu fundamentele economiei, altminteri progresul ar fi periclitat de derapaje abrupte. La urma urmei, forţarea procesului de convergenţă este tot atât de nocivă precum amânarea lui”, a precizat Mugur Isărescu.
În discursul său, guvernatorul a precizat că în intervalul iulie 2015 – noiembrie 2017, România a îndeplinit toate criteriile de convergenţă prevăzute în Tratatul de la Maastricht (dar fără să participe la mecanismul cursului de schimb). Faptul că, la momentul actual, valorile de referinţă pentru rata dobânzii pe termen lung şi pentru inflaţie nu mai sunt îndeplinite reprezintă un avertisment că ar trebui depuse eforturi pentru realizarea convergenţei nominale într-o manieră durabilă, nu accidentală sau temporară. (Gabriela ŢINTEANU)
Numărul 808
