Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Ştiinţe Administrative Bucureşti

VIZITA LA PENITENCIARUL GIURGIU

În data de 2 octombrie 2026, un grup de 22 studenţi ai FSJSA Bucureşti a participat la o vizită cu valenţe academice la Penitenciarul Giurgiu. Grupul, format din studenţi din anii I- IV, IF şi IFR, a fost familiarizat cu principalele zone din cadrul penitenciarului vizitat, dar a avut ocazia ca, în Sala de festivităţi, să discute cu persoanele private de libertate despre programele de reintegrare, programul zilnic, drepturi, recompense, relaţia cu familia, costuri. etc.

Studenţii au fost însoţiţi de două cadre didactice, decanul facultăţii, conf.univ. Iuliana Weber si conf.univ.dr. Aura Preda.

Studenţii au avut ocazia să stea de vorbă şi cu personalul specializat pentru a avea o imagine cât mai corectă şi completă a realităţii de dincolo de gratii. Cunoştinţele, impresiile studenţilor vor fi valorificate cel puţin la disciplinele Criminologie, Practică de specialitate şi Drept execuţional penal.

Mulţumim şi pe această cale şi de această dată conducerii penitenciarului Giurgiu, în special doamnei comisar şef de poliţie penitenciară Camelia-Ionelia ENACHE, pentru disponibilitatea şi deschiderea de care a dat dovadă încă de la manifestarea primei intenţii de a vizita această unitate penitenciară.

Un alt buchet se mulţumiri se adresează doamnei Cătălina-Maria MĂLUREANU, ofiţer principal I, care ne-a însoţit pe parcursul vizitei, gândind şi pregătind cele mai reprezentative locaţii şi momente, inclusiv întâlnirea şi discuţiile cu persoanele private de libertate. Aceasta ne-a facilitat o dezbatere despre Rolul penitenciarului în prevenirea recidivei.

Mulţumim conducerii universităţii care a pus la dispoziţia grupului două microbuze, tocmai pentru bună desfăşurare a activităţii extracurriculare.

Dorim să menţionăm câteva dintre impresiile acestei vizite asupra studenţilor care au dorit să exprime în cuvinte această inedită experienţă de viaţă.

O experienţă foarte puternică

„Aş dori să mulţumesc pentru oportunitatea de a participa la vizita de ieri la Penitenciarul Giurgiu. Pentru mine a fost o experienţă foarte puternică şi, sincer, într-o anumită măsură, şocantă. Contactul direct cu realitatea din mediul penitenciar m-a făcut să privesc cu alţi ochi multe aspecte pe care, până acum, le cunoşteam doar din teorie.

Atmosfera, condiţiile şi poveştile oamenilor de acolo au avut un impact emoţional puternic asupra mea şi cred că este una dintre acele experienţe care rămân mult timp în memorie. Consider că această vizită a fost extrem de valoroasă pentru formarea noastră, tocmai pentru că ne-a pus în faţa unei realităţi pe care este greu să o înţelegi cu adevărat fără să o vezi îndeaproape.

Vă mulţumesc încă o dată pentru această oportunitate!” (Raluca Ghiaur, an III)

Nu poţi judeca un om doar după aparenţe

„În data de 2 octombrie am avut ocazia să vizitez Penitenciarul Giurgiu, un penitenciar care cuprinde toate regimurile de executare. A fost o experienţă interesantă, dar şi una care m-a făcut să privesc altfel viaţa din spatele gratiilor.

Cel mai mult mi-a plăcut faptul că am avut ocazia să interacţionez cu deţinuţii din regimul închis şi să le ascult poveştile. Din discuţiile cu ei, am înţeles că, pentru unele persoane, detenţia a ajuns să fie aproape un mod de viaţă, în timp ce pentru altele este ceva teribil, pe care îl regretă profund.

Am auzit poveşti foarte diferite. Unii dintre cei cu care am vorbit au fost conştienţi de ceea ce urmau să facă şi de consecinţele pe care faptele lor le puteau avea. Alţii şi-au dat seama abia după ce au comis fapta, când era deja prea târziu. Au fost şi persoane care au povestit că au ajuns să ispăşească o pedeapsă pentru o faptă pe care o considerau minoră, fără intenţie, susţinând că au fost condamnaţi şi pe baza declaraţiilor unor martori.

Toate aceste poveşti m-au făcut să înţeleg că nu poţi judeca un om doar după aparenţe. Am înţeles, poate mai mult ca niciodată, că nu poţi „citi o carte după copertă”. Un om poate părea blând, liniştit şi inofensiv, dar poate fi capabil de lucruri pe care nu ţi le-ai fi imaginat niciodată. În acelaşi timp, o persoană care a greşit nu poate fi redusă doar la fapta pe care a comis-o, pentru că în spatele fiecărui om există o poveste şi circumstanţe pe care, din exterior, nu le putem cunoaşte în totalitate.

Penitenciarul, privit doar din perspectiva unei vizite, poate fi un loc interesant, mai ales pentru cineva care este curios să afle cum funcţionează şi cum trăiesc oamenii aflaţi în detenţie. Însă să ispăşeşti o pedeapsă într-un astfel de loc poate avea consecinţe foarte mari. Te poate costa timpul petrecut departe de familie, relaţiile cu cei dragi, sănătatea mintală şi, uneori, chiar lucruri pe care nu le mai poţi recupera.

În timpul vizitei am înţeles şi faptul că există numeroase probleme şi nereguli în sistemul penitenciar. Din ceea ce ne-au povestit deţinuţii, una dintre cele mai mari nemulţumiri nu este doar faptul că se află acolo pentru a-şi ispăşi pedeapsa, ci şi condiţiile în care o fac. Au fost menţionate probleme legate de mizerie, frig şi de ajutorul pe care îl primesc, despre care unii consideră că nu este suficient.

Pe de altă parte, am aflat că există şi anumite facilităţi şi activităţi. Deţinuţii au acces la o sală pentru antrenamente şi activităţi sportive, unii pot ieşi la muncă, au televizoare şi beneficiază de masă caldă. Totuşi, realitatea este mai complexă şi, chiar dacă există astfel de facilităţi, acest lucru nu înseamnă că toate problemele sunt rezolvate. Aşa cum se spune, „nu tot ce zboară se mănâncă”, iar în orice sistem în care există oameni şi reguli pot apărea şi nereguli.

Dacă aş fi avut mai mult timp, cred că deţinuţii mi-ar fi spus şi mai multe poveşti şi poate aş fi putut înţelege şi mai bine realitatea din spatele zidurilor penitenciarului.

Aş mai vizita un penitenciar, fără îndoială, însă doar în calitate de vizitator. Mi-ar plăcea să mă întorc pentru a afla mai multe poveşti, pentru a înţelege mai bine oamenii din spatele acelor ziduri şi pentru a vedea o realitate pe care, din exterior, este foarte greu să o cunoşti cu adevărat.” (Aryana Mihaela Caisim, an III)

Este necesar să înţelegem şi oamenii asupra cărora legea produce efecte

„Vizita la Penitenciarul Giurgiu a reprezentat pentru mine una dintre cele mai valoroase experienţe de până acum, atât din perspectiva formării mele juridice, cât şi din punct de vedere uman. În calitate de studentă în anul IV la Drept, am avut ocazia să depăşesc cadrul teoretic al cursurilor şi să descopăr, în mod direct, o realitate despre care, de cele mai multe ori, avem o imagine construită din informaţii indirecte.

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost posibilitatea de a interacţiona şi de a asculta poveştile de viaţă ale persoanelor private de libertate. Dincolo de faptele pentru care acestea au fost condamnate, am putut vedea oameni, cu experienţe, greşeli, regrete şi perspective diferite asupra vieţii. Această experienţă mi-a reamintit faptul că justiţia nu înseamnă doar aplicarea legii şi stabilirea unei sancţiuni, ci presupune şi înţelegerea dimensiunii umane a fiecărui caz.

Am fost plăcut impresionată de modul în care personalul penitenciarului îşi desfăşoară activitatea şi de responsabilitatea pe care o presupune lucrul într-un astfel de mediu. Am putut observa că, dincolo de ideea de pedeapsă, există şi o componentă importantă de disciplină, supraveghere, responsabilizare şi, nu în ultimul rând, de pregătire pentru reintegrarea în societate.

În acelaşi timp, vizita mi-a permis să observ şi anumite aspecte care necesită îmbunătăţire. Condiţiile de cazare, inclusiv prezenţa ploşniţelor, precum şi resursele limitate alocate pentru hrana zilnică reprezintă probleme care nu pot fi ignorate atunci când discutăm despre respectarea demnităţii umane şi despre condiţiile de detenţie. Consider că observarea acestor realităţi este la fel de importantă ca identificarea aspectelor pozitive, deoarece un viitor jurist trebuie să fie capabil să privească o situaţie în ansamblul său, cu obiectivitate şi spirit critic.

Această experienţă m-a făcut să înţeleg că, pentru a putea vorbi cu adevărat despre dreptate, este necesar să înţelegem şi oamenii asupra cărora legea produce efecte. Am plecat din Penitenciarul Giurgiu cu mai multe întrebări decât aveam la început, dar şi cu o perspectivă mult mai matură asupra sistemului penitenciar şi asupra rolului pe care îl poate avea justiţia în societate.

Pentru mine, această vizită nu a fost doar o activitate academică, ci o lecţie despre responsabilitate, empatie, limite, consecinţe şi despre posibilitatea de a transforma o greşeală într-un punct de plecare pentru schimbare. Consider că astfel de experienţe sunt esenţiale în formarea unui jurist, deoarece ne învaţă să privim dincolo de dosare, articole de lege şi hotărâri judecătoreşti şi să nu uităm niciodată că, în centrul actului de justiţie, se află omul.

Îmi doresc ca această vizită să fie doar începutul unor astfel de experienţe şi sper să am ocazia să revin într-un mediu penitenciar, de această dată cu şi mai multe cunoştinţe juridice şi cu dorinţa de a înţelege mai profund mecanismele prin care sistemul judiciar şi cel penitenciar contribuie la reintegrarea persoanelor private de libertate.” (Valentina Iuliana Rotaru – anul IV/ IF)

Aşa cum rezultă din impresiile studenţilor au atras atenţia în timpul dezbaterilor mai multe aspecte care ar trebui să preocupe şi comunitatea de dincolo de gratii. Este vorba despre necesitatea unor cursuri de formare conform cerinţelor pieţei muncii, identificarea si derularea mai multor contracte de muncă în comunitate şi o susţinere temeinică în perioada postexecutorie, mai ales pentru cei care nu mai au familie sau ale căror familii nu doresc să-i primească înapoi. Aceste probleme nu sunt singulare şi necesită implicare şi eforturi conjugate, altfel prevenirea recidivei rămâne doar la nivelul unei strategii articulate, dar fără eficacitate.

Chiar dacă nu toţi studenţii au dat curs invitaţiei de a împărtăşi emoţiile acestei experienţe, poate unice în viaţă, cu siguranţă va rămâne o activitate memorabilă şi repetabilă şi pentru studenţii care, din motive obiective, nu au reuşit să participe. (Conf. univ.dr. Aura PREDA)