Ca într-un vis frumos început undeva prin 89, la Timişoara se continuă povestea despre libertate, spusă de data aceasta prin artă. În urma votului publicului larg, sculptorul Virgil Scripcariu din Ilfov a câştigat cea de-a treia ediţie a Premiului Peter Jecza pentru SCULPTURA ANULUI, cu lucrarea „Refugiu”. Pentru prima dată de la lansarea premiului, alegerea câştigătorului a aparţinut publicului, transformând competiţia într-un exerciţiu de participare culturală şi într-un dialog direct între artişti, oraş şi comunitate.
După selecţia realizată de un juriu de specialitate, timişorenii au fost invitaţi să decidă ce lucrare îşi doresc să devină parte din spaţiul public al oraşului. Lucrarea lui Virgil Scripcariu a obţinut 663 de voturi, respectiv 39% din sufragiile exprimate, clasându-se pe primul loc în preferinţele publicului. Pe locul al doilea s-a situat „Figuri şezând”, de Larisa Sitar, cu 646 de voturi, urmată de „Sculpturi tăiate”, semnată de Bogdan Raţa şi Dan Vişovan, cu 309 voturi, şi „Turnătorie”, de Şerban Ionescu, cu 82 de voturi. În total, campania de vot, desfăşurată timp de patru săptămâni şi încheiată vineri, 4 septembrie, a înregistrat 1.783 de participări, dintre care 1.700 de voturi acordate celor patru lucrări finaliste. Premiul are o valoare de 8.000 de euro.
Alegerea publicului capătă o semnificaţie aparte într-un proiect dedicat sculpturii în spaţiul public. O lucrare care ajunge într-o piaţă, într-un parc sau pe o stradă nu mai aparţine exclusiv artistului sau spaţiului expoziţional. Ea intră în viaţa oraşului, se întâlneşte cu privirea trecătorilor, cu arhitectura locului şi cu memoria comunităţii şi poate deveni, în timp, parte din identitatea acelui spaţiu. „Refugiu” vorbeşte, prin titlul său, despre una dintre nevoile esenţiale ale omului contemporan: aceea de a găsi un loc în care să se poată opri, regăsi şi simţi în siguranţă. Într-un oraş aflat într-o permanentă mişcare, sculptura poate deveni un asemenea moment de suspendare – un spaţiu al privirii, al întâlnirii şi al reflecţiei.
Pentru Virgil Scripcariu, relaţia cu Timişoara nu începe însă odată cu „Refugiu”. Artistul are deja o prezenţă recognoscibilă în spaţiul public al oraşului prin lucrările „Supermam” şi „Eva”, realizate în bronz şi amplasate în centrul istoric. „Supermam”, instalată la intrarea pe strada Florimund Mercy dinspre Piaţa Unirii, a devenit una dintre lucrările de artă publică asociate cu centrul oraşului. Sculptura propune o interpretare contemporană a maternităţii şi a relaţiei dintre mamă şi copil, într-o formulă în care sensibilitatea, forţa şi o discretă ironie se întâlnesc. Alături de „Supermam”, „Eva” completează prezenţa lui Scripcariu în centrul Timişoarei. Cele două lucrări au fost concepute ca intervenţii contemporane într-un context urban cu o puternică încărcătură istorică şi au devenit, în timp, repere ale peisajului cotidian al oraşului. În acest context, „Refugiu” poate fi privită ca o nouă etapă a relaţiei dintre artist şi Timişoara. Dacă „Supermam” aduce în spaţiul public tema maternităţii, iar „Eva” reinterpretează o imagine cu rădăcini în iconografia sacră, noua lucrare propune un cuvânt simplu şi puternic: refugiu. Este nevoie, poate mai mult ca oricând, de locuri în care să ne putem opri. De spaţii în care viteza oraşului să încetinească pentru câteva clipe şi în care privirea să poată rămâne asupra unei forme, asupra unei idei, asupra unei prezenţe.
Născut în 1974 la Vatra Dornei, Virgil Scripcariu este unul dintre sculptorii români contemporani cunoscuţi pentru intervenţiile sale în spaţiul public şi pentru capacitatea de a transforma teme universale în imagini sculpturale recognoscibile.
Artistul a studiat sculptura la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, în clasa profesorului Vasile Gorduz, iar opera sa cuprinde atât lucrări de sculptură monumentală, cât şi proiecte care explorează relaţia dintre obiectul artistic, spaţiu şi comunitate. Scripcariu este preocupat de o sculptură care nu rămâne izolată în spaţiul convenţional al galeriei sau al muzeului, ci intră în contact direct cu oamenii şi cu locurile în care aceştia trăiesc. În lucrările sale, teme precum maternitatea, spiritualitatea, memoria, identitatea sau condiţia umană sunt abordate într-un limbaj contemporan, accesibil şi, adesea, surprinzător. Prezenţa sa deja existentă în Timişoara face ca „Refugiu” să fie mai mult decât o nouă lucrare amplasată în oraş. Este continuarea unui dialog început cu publicul timişorean în urmă cu mai mulţi ani.
Cea de-a treia ediţie a Premiului Peter Jecza a reunit 55 de artişti, care au prezentat propuneri pentru o lucrare destinată spaţiului public. Numărul de aplicaţii confirmă interesul scenei artistice contemporane pentru sculptură şi pentru posibilitatea ca aceasta să devină parte activă din viaţa oraşului. Selecţia a fost realizată de un juriu format din personalităţi consacrate ale artei vizuale, sculpturii, arhitecturii şi managementului cultural: Celia Ghyka, arhitect; Andrei Petru Jecza, director executiv al Fundaţiei Triade; Ana-Maria Mihăescu, preşedinta Asociaţiei Castel Salbek; Aurelia Mocanu, critic de artă; Ciprian Mureşan, artist vizual; Alex Radu, manager cultural şi fondator RAD Sculpture Park; şi Maria Rus-Bojan, critic de artă şi curator. Criteriile de evaluare au urmărit forţa şi coerenţa proiectelor propuse, claritatea intenţiilor artistice, caracterul distinct al abordărilor şi relaţia acestora cu spaţiul public, inclusiv din perspectiva securităţii, a relaţiei morfologice cu locul şi a materialităţii obiectului. După selecţia juriului, însă, ultimul cuvânt a aparţinut oamenilor oraşului. Pentru prima dată, publicul a fost cel care a decis lucrarea câştigătoare.
Noua lucrare a lui Virgil Scripcariu va fi amplasată la finalul lunii octombrie 2026, în Piaţa Unirii din Timişoara, unde va rămâne timp de şase luni. Ulterior, „Refugiu” va fi mutată pe platoul transformat în parc de sculptură de la Shopping City Timişoara. Astfel, lucrarea va avea două contexte de întâlnire cu publicul: mai întâi în inima istorică a oraşului, într-unul dintre cele mai reprezentative spaţii urbane ale Timişoarei, iar apoi într-un spaţiu dedicat în mod special sculpturii contemporane. În paralel, lucrările artiştilor nominalizaţi vor fi prezentate în spaţiul public din faţa Shopping City Timişoara, pe Calea Şagului nr. 100, într-o expoziţie care reuneşte perspective diferite asupra sculpturii contemporane şi asupra modului în care aceasta poate locui oraşul.
Premiul Peter Jecza pentru SCULPTURA ANULUI poartă numele sculptorului Peter Jecza, membru fondator al Fundaţiei Triade, ca omagiu adus contribuţiei sale semnificative la sculptura românească contemporană. Iniţiativa aparţine UniCredit Bank şi Fundaţiei Jecza, alături de NEPI Rockcastle şi Shopping City Timişoara, cu Primăria Municipiului Timişoara în calitate de partener. Prin fiecare ediţie, premiul susţine sculptura contemporană şi creează o relaţie vie între artist, operă şi comunitate. Spaţiul public devine astfel mai mult decât un loc de expunere: devine un teritoriu al întâlnirii, al memoriei şi al dialogului. Ediţia din 2026 marchează o schimbare importantă în parcursul premiului.
Pentru prima dată, publicul a avut ultimul cuvânt, iar cele 1.700 de voturi acordate lucrărilor finaliste arată că există un interes real pentru felul în care arta contemporană poate deveni parte din viaţa oraşului. În cadrul campaniei, unul dintre participanţii la vot a câştigat, prin tragere la sorţi, o lucrare de artă semnată de Vlad Nancă, în valoare de 1.000 de euro. Câştigătoarea este Catrinel Rădoi.
Odată cu „Refugiu”, Timişoara primeşte nu doar o nouă sculptură, ci şi un nou prilej de a se privi pe sine prin artă. Lucrarea va ajunge într-un loc intens traversat şi locuit, unde se va întâlni cu arhitectura, cu istoria şi cu oamenii oraşului. Iar pentru Virgil Scripcariu, această întâlnire are o semnificaţie aparte. După „Supermam” şi „Eva”, artistul revine în peisajul public timişorean cu o lucrare care poartă în chiar numele ei o invitaţie la oprire şi la reflecţie. Într-o lume în care oraşele devin tot mai rapide, „Refugiu” propune un gest contrar: acela de a ne opri. De a privi. De a rămâne, pentru câteva clipe, într-un loc care ne aminteşte că arta poate fi nu doar ceea ce vedem, ci şi ceea ce simţim. Să stăm şi să cugetăm!
Pe 6 octombrie 2026, la TVR Cultural, Răzvan Bucuroiu ne-a semnalat arta excepţională a lui Virgil Scripcariu: „Arta lui Virgil Scripcariu are un „ce” mărturisitor, are o enigmă a explicitului, are cifru, este un joc de idei încrucişate peste care cei nefamiliarizaţi cu resorturile vieţii duhovniceşti lunecă rapid. O artă cu aderenţă însă pentru cei cu aplomb memorial, pentru cei răniţi sufleşte de istoria recentă…”
Aflat sub aripa ocrotitorare a unui înger păzitor, refugiul artistic al lui Virgil Scripcariu îi oferă şansa unei insule a liniştii procreatoare şi meditative într-un ocean al frecvenţelor 5G şi al gravitaţiilor 9G. Când totul ne apasă, plutirea şi zborul ne oferă o nouă şansă a rugăciunii ancestrale de început…. (George V. GRIGORE)
Surse: civicainfo.ro;cultural.tvr.ro; curatorial.ro; urban.ro; ziarultimisoara.ro; hitfm.ro; Foto: Fundaţia Jecza; facebook
Numărul 808
