Un nou an universitar

A început un nou an universitar. Dar…Mai trebuie studii superioare? Mai sunt necesare? La ce folosesc? Studiile superioare sunt „generaliste” sau de „nişă”? AI este prieten sau adversar, este un instrument sau un înlocuitor al propriei gândiri? Înveţi ca „să ai” sau ca „să fii”? Ţi-ai ales specializarea pentru că îţi place sau pentru că trebuie? Ce faci după ce eşti posesor de diplomă de licenţă? Dar de masterat? Unde îţi cauţi şi îţi găseşti loc de muncă? Specializările din timpul şcolarizării au legătură cu piaţa muncii? Este interesat angajatorul de studiile tale? Ce vrea acesta de la tine? Dar tu ce vrei de la el? Este util să vorbeşti şi să scrii corect româneşte? Comportarea civilizată este un avantaj sau un dezavantaj în relaţiile cu ceilalţi, cu angajatorul, cu colegii, cu partenerii? Vrei să fii propriul angajator? Înveţi la facultate cum să devii? Ce aştepţi, de fapt, la finalizarea acestei etape de studiu?

Mi-ar plăcea ca fiecare student să-şi răspundă la aceste întrebări, la unele dintre ele sau la altele care să aibă legătură cu viaţa lui, nu cu orgoliile părinţilor şi rudelor, nu ca o demonstraţie pentru nu ştiu cine. Mi-ar plăcea ca drumul care începe acum să conducă la fericirea, la bunăstarea, la bucuria de a fi şi de a construi a fiecăruia.

Este şi acesta un an atipic, într-un fel determinat de „neliniştea” politică, de refuzul decidenţilor de a lua în seamă solicitările studenţilor cu privire la baza materială, la burse, la etica din universităţi, la moralitatea academică. Dar şi ceilalţi ani au avut mult „original”! Desele schimbări şi modificări ale schimbărilor i-au întărit pe tineri, i-au aruncat de multe ori în apă, fără cursuri de iniţiere în înot!

Sper că astăzi, cînd Inteligenţa Artificială se înstăpâneşte, facultăţile nu mai sunt dotate doar cu carcase de calculator, că dotările sunt pe măsura exigenţelor unui învăţământ de calitate. Probabil că profesorii vor veni la facultate, unde au condiţii tehnice excelente, de unde vor preda studenţilor prezenţi sau aflaţi acasă în faţa unor „instrumente” inteligente. Că vor interacţiona şi vor învăţa lucruri folositoare pentru viitoarea profesie, pentru excelenţă în viaţă. Că vor fi atraşi în reale proiecte de cercetare în domenii teoretice şi practice, că vor fi invitaţi să viseze, să creadă în posibilităţile lor, să lupte pentru a pune în aplicare idei noi, benefice. Ar fi extraordinar să-şi descopere bucuria de a învăţa, de a experimenta, de a pune în practică, de a fi independenţi şi responsabili.

Poate că aceşti tineri sunt generaţia care va renunţa la păgubosul „merge şi-aş”, care va înţelege că a lucra pe/cu calculatorul înseamnă mai mult decât reţele sociale de divertisment, că a cunoaşte măcar o limbă străină merge dincolo de expresii uzuale ce reproduc replici din filme de acţiune, generaţia care va fi convinsă că a fi informat în mai multe domenii, a avea cultură generală nu este vetust, ci o poartă spre mai bine, mai mult, mai frumos.

A început un nou an universitar. (Mioara VERGU-IORDACHE)