Aproape de fiecare dată când eram prezent la Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice organizată de către Casa Corpului Didactic Ilfov sau de către Asociaţia Culturală Brăneşti, era prezentă şi o doamnă drăguţă, minionă, care mă surprindea cu uşurinţa cu care prezenta „tema zilei”. Apoi am întâlnit-o la Academia Română, în Aula centrală, la Şedinţa CRIFST şi am îndrăznit să o întreb despre o problemă care mă urmărea de mult timp şi anume „pragurile timpului”. Am fost surprins în mod plăcut de răspuns. Doamna Doina Virginia Işfănoni este istoric şi teoretician de artă, absolventă a Liceului „Iulia Haşdeu” din Bucureşti (1963-1968), a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti (1968-1972) secţia de Istoria şi Teoria Artei. Din 1996 este Doctor în Estetica Artelor Vizuale. Şi-a început cariera ca şi îndrumător (muzeograf) la Muzeul de Artă Populară al RSR (1972-1978), apoi muzeograf principal la Muzeul Satului şi de Artă Populară (1979 – 1994), cercetător ştiinţific gr.I şi II la aceeaşi instituţie (1995 – 1998). În perioada 1993-2010 a fost conferenţiar universitar asociat la Universitatea Naţională de Arte – Bucureşti, unde a predat cursurile de Estetică, Etnologie – Valori perene în arta populară românescă, Istoria Artelor Decorative: iconari şi zugravi de ţară şi Morfologia Formelor Artistice Decorative. Din 2006 până în 2010 a fost Director ştiinţific la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, dar şi membru în Comisia Naţională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a Ministerului Culturii în perioada 2007-2010. Din 2003 este atestat ca expert în bunuri cu semnificaţie etnografică: costum popular, scoarţe, textile de casă, obiecte de cult şi ceremonial.
Doamna Doina Işfănoni a continuat formarea profesională postuniversitară prin numeroase cursuri în ţară, dar şi în străinătate: Germania (1976), Bulgaria (1981), Franţa (1994), Belgia (2001), Franţa (2004), Franţa (2011), Belgia-Germania (2012), Italia-Roma (2014), Italia – Florenţa (2014), Turcia (2015), China-Beijing-Sanghai (2018), Italia – Palermo (2018). În decursul celor peste 50 de ani de activitate în domeniul artelor vizuale şi al cercetării etnografice a efectuat mai multe documentări peste hotare şi schimburi de experienţă. Dintre acestea putem menţiona: Polonia (Cracovia şi Zakopane), Bulgaria (Trojan, Eteri, Gabrovo, Târnovo), Franţa (Paris, Bordeaux, Strassbourg, Rennes, Marseille, Lyon), Austria (Viena, Salzburg), Italia (Florenţa, Casentino, Arezzo, Roma, Torino, Milano, Pisa, Padova, Veneţia, Palermo, Biella), Spania (Bilbao, Barcelona, Madrid, Toledo), Belgia (Bruxelles, Bruge, Binche), Portugalia (Lisabona, Sever de Vouga), Turcia (Ankara, Istanbul, Capadocia), Anglia (Londra, Preston, Liverpoole), China (Beijing, Sanghai), Canada (Toronto), SUA (New York).
Participă ca membru în echipă, asigurând şi coordonarea ştiinţifică, la crearea de proiecte europene de cercetare şi promovare a patrimoniului cultural material şi imaterial, precum: Proiectul Socrates – o identitate, mai multe culturi – Să învăţăm să trăim împreună (1999 – 2001); Proiectul GRUNDTVIG 2 – Comunicare intergeneraţională – Cross Roads (2002 – 2004); Proiectul GRUNDTVIG 2 – Comunicare intergeneraţională – Transmiterea evenimentelor culturale prin intermediul riturilor de trecere (2003 – 2005); Proiect bilateral România – Italia/ Bine aţi venit în România – Itinerare eco-turistice între spiritualitate şi legendă (2003 – 2005); Proiect European – Motive şi culori în arta tradiţională mediteraneană (2006); Proiect European de promovare turistică a Bucovinei – Să descoperim culorile Bucovinei (2012); Proiect european IMMASK (2012); Grand SEE-PA17/RO13 – Manifestarea tradţională „Ziua Cucilor”. Promovarea şi Conservarea Diversităţii în Cultură şi Artă în cadrul Patrimoniului Cultural European (2015); Program Operaţional pentru pescuit finanţat din fondul European de pescuit – Promovarea pescuitului ca ocupaţie tradiţională în Lunca joasă a Prutului inferior şi Dunărea Inferioară – Centrul Cultural Dunărea de Jos (2015); Program operaţional pentru pescuit finanţat din fondul European de pescuit – „Ca peştele în apă” culegere de reţete tradiţionale pescăreşti (2015); Proiect AFCN – Salvând cultura celuilalt – Cercetarea iei cu altiţă de pe Valea Hârtibaciului (jud. Sibiu; 2021). Ca cercetător etnolog şi membru în colectivele de lucru a contribuit la studiul şi cercetarea unor elemente de patrimoniu cultural imaterial românesc, ce au fost cuprinse în patrimonial umanităţii, precum: Căluşul (2005); Colindul de ceată bărbătească în România şi Republica Moldova (2013), Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei în România şi Republica Moldova (2016), Pelerinajul de la Şumuleu Ciuc (2016), Practici asociate zilei de 1 Martie – Mărţişorul (2017), Arta cămăşii cu altiţă – element de identitate culturală în România şi Republica Moldova (2020). Pentru toate acestea s-au întocmit dosare UNESCO pentru promovarea României şi a culturii sale imateriale. În calitate de curator doamna Işfănoni a realizat peste 70 de expoziţii pe teme de artă populară (ceramică, costum popular, ţesături, sculptură în lemn, icoane), meşteşuguri şi obiceiuri tradiţionale româneşti atât în ţară, cât şi peste hotare. A realizat deasemenea peste 100 de manifestări etno-folclorice ample, cu participare naţională şi internaţională. A redactat peste 150 de articole şi comunicări ştiinţifice ce au apărut în diferite volume de studii şi comunicări ale muzeelor etnografice şi ale altor instituţii de cultură şi artă. A susţinut conferinţe pe teme de etnografie şi artă populară în întreaga ţară, unde a fost solicitată. A contribuit la elaborarea de medologii moderne de investigare şi valorificare ştiinţifică a patrimoniului etnologic, pe plan naţional şi european, prin crearea de baza de date computerizate şi site-uri de specialitate.
De asemenea a redactat pliante, cataloage, seturi de diapozitive, albume, cărţi poştale, CD-uri şi DVD-uri, filme de televiziune.
Pentru încununarea acestei cariere de succes, doamna Işfănoni a primit o seamă de premii şi distincţii: Premiul „Meritul Cultural”, clasa I, categoria Patrimoniu Cultural Naţional (2004); Premiul „Nişte ţărani” pentru cercetarea în sociologia rurală şi filosofie concretizate în volumul „Interferenţe între magic şi esthetic” (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002); Premiul „Gheorghe Focşa”, pentru cercetare, acordat de Fundaţia „Şcoala sociologică de la Bucureşti” (2009); Ordinul Crucea „Maria Brâncoveanu”, acordat de Patriarhia Română (2016); Ordinul „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanu”, acordat de Patriarhia Română (2017).
Cu o gândire prospectivă, cu o reală intuiţie a valorilor şi o capacitate de coordonarea şi adaptare peste medie, doamna cercetător Doina Işfănoni lasă în lada de zestre a poporului român lucrări de autor valoroase, precum: „Salvând cultura celuilalt. Cercetarea iei cu altiţă de pe Valea Hârtibaciului” (2021); „Iconari din Otopeni” 2019 (2020); „Casa omului – Casa Domnului. Elemente de artă populară românească” (2019); „Costumul românesc de patrimoniu” (2007); „Bine aţi venit în România: Valea Mureşului, Ţinutul Pădurenilor” (2004); Roşia Montană. Studiu etnologic” (2004); „Apa vie leac să-ţi fie”; „Interferenţe între magic şi esthetic în recuzita obiceiurilor tradiţionale româneşti din ciclul vieţii” (2002); „Căluşul tezaur universal” (2002); „Obiceiuri şi tradiţii de Anul Nou” (2001); Curricula. Programă pentru învăţarea meşteşugurilor tradiţionale” (2001); „Cultura tradiţională comparată din Transilvania” (2000); „Obiceiuri tradiţionale româneşti” (1995); Măşti tradiţionale din Bucovina” (1999); „Munţii Apuseni, Almăj, Arad”; „Obiceiuri tradiţionale ale românilor” (CD-ROM realizat în cadrul manifestărilor „Folklife”, Washington, 1999); „Ţinuta scenică a interpretului de muzică populară” (1999) şi „Conceptul de artă populară – dificultăţi de abordare (1998).
Cum a adunat oare atâta şi atâta informaţie ce se putea pierde în timp? Dragostea pentru oameni, curiozitatea, simţul artistic şi dorinţa pentru păstrarea tradiţiilor au purtat-o pe Doina Işfănoni, istoric de artă şi cercetător etnolog, pe multe meleaguri româneşti pentru a afla tainele obiceiurilor, practicilor şi ritualurilor autohtone. Doina Işfănoni îşi aminteşte: „Munca de teren era destul de dificilă în condiţiile de dinainte de ’90, dar şi după, mai ales că noi aveam de-a face cu realitatea. Nu ne cazam la hotel sau la pensiune, ci pe unde se putea în mediul rural, deci situaţia era cam strâmtorată. Pe de altă parte, trebuie să îţi însoţeşti cercetarea nu numai de înregistrare audio, ci şi de imagine – fotografică, video. Înainte de ’89 era foarte greu, pentru că instituţia nu îţi dădea aparatură, astfel că prin eforturi personale atât eu, cât şi alţi colegi de atunci ne-am cumpărat doar aparate foto, că atât ne permiteam. Ne-am completat martorul scris prin imagini care confirmau dublu sau triplu ceea ce voiam să evidenţiem într-o lucrare ştiinţifică sau informaţie pe care o dobândeşti. Într-o cercetare, condiţiile fizice sunt destul de vitrege, uneori eşti dezamăgit că alergi ca nebunul dintr-o parte în alta, iar oamenii poate că nu îţi deschid sau nu au chef de vorbă. Ca metodă de cercetare sociologică, folosim chestionar, interviu şi o serie întreagă de validări de informaţii. Psihologia se cuplează pe acest lucru fiindcă practic trebuie să fii foarte atent la persoana pe care o ai în faţa ta în ceea ce priveşte timpul ei, încrederea pe care ţi-o acordă, pentru că altfel nu iese nimic şi îţi poate da informaţii false. Datoria noastră este să validăm informaţia verificând-o în două-trei locuri sau făcând situaţii de grup, în care oamenii se completează reciproc sau invalidează informaţia. Acest lucru este idealul pentru un cercetător, dar ca orice ideal nu este întotdeauna posibil de pus în practică. Dincolo de ele, am învăţat foarte mult din lucrurile care mă interesau, am reuşit să îmi completez o serie de informaţii care justificau forma. Este motivul pentru care şi teza mea de doctorat în estetica artelor vizuale a presupus o ridicare valorică a segmentului de artă populară pe un segment superior – ţinutele ceremoniale, mergând pe interferenţa dintre magic şi estetic în aceste direcţii pentru a valorifica o informaţie extrem de fascinantă. De exemplu, la o găteală de mireasă, fiecare amănunt din parură are o semnificaţie în sens benefic şi malefic: ce înseamnă să îl ai, ce înseamnă să nu. Dacă nu ai în găteala respectivă planta veşnic verde înseamnă că nu vei avea vitalitate şi viaţă veşnic tânără şi puternică. Am reuşit să îmi consolidez o serie de lucruri care au dus la un fel de traiectorie în care am încercat să îi creez şi artei populare un fel de coridor în vecinătatea artelor decorative. În concept, arta populară are aceleaşi principii precum artele culte. Ea se naşte fără un carton de tapiserie în cazul confecţionării unui covor, fără un tipar în ceea ce priveşte broderia, deci este de fapt o artă cerebrală, mentală, care reproduce modelele tradiţionale, ceea ce o diferenţiază de arta cultă. Modelele tradiţionale au rol de amprentă identitar locală, astfel că ele nu se depăşeau, dar din punct de vedere al morfologiei inovau culori, mici motive, însă schema decorativă, cu câmpii ornamentali ai fiecărei categorii de piese, rămânea fixă. (…) Nu se poate să mai adaugi sau să scoţi ceva fără să strici întregul. Lucrurile acestea sunt captivante, interesante, dar îţi cer răbdare, perseverenţă şi pasiune. (…) În ritualuri şi ceremoniale există extrem de multă grijă la detalii pentru că în fiecare formă, de exemplu cea a colacului de nuntă, a celui de înmormântare sunt nuanţe şi diferenţe, nu este o simplă pâine. Pâinea nu mai este aliment, ci ofrandă, menirea ei devine alta. Toate aceste elemente constituie sacrul, iar ele converg către un comportament cultural, deoarece te determină şi obligă pe principiul „altfel nu se poate “. Aceasta este „cheia succesului“ şi satisfacţia pentru cine făptuieşte asemenea lucruri: din câte a ştiut, a respectat. Sunt elemente care se interconectează şi fără de care nu este acel ritual.”
Călcând atent, între sacru şi profan, doamna cercetător Doina Işfănoni culege florile imateriale ale patrimoniului nostru strămoşesc, care altfel s-ar putea ofili în cămara inimii… Mulţumim pentru tot! (George V. GRIGORE)
Surse: trinitas.tv; ziareaz.ro; formula-as.ro; dalles.ro; ioncoja.ro; icr.ro; sibiulazi.ro
Numărul 808
