Tablourile semnate de Elisabeta Carmen ERDOS sunt admirate la Halifax, Londra şi Bristol.

Pictoriţa despre care scriem a avut o frumoasă vacanţă în Grecia.

– Cum a fost în vacanţă în Grecia?

– Vacanţa în Grecia a fost o adevărată binecuvântare pentru suflet şi o mare sursă de inspiraţie pentru pictura mea. Lumina aceea curată a soarelui mi-a deschis ochii către nuanţe incredibile: am putut să observ cum se schimbă culorile de-a lungul întregii zile, de la turcoazul limpede şi albastrul adânc al mării, până la tonurile calde ale pământului şi ale stâncilor scăldate în amurg. ​Fiecare clipă petrecută pe malul apei mi-a umplut inima de linişte şi mi-a dat o poftă nebună de a pune mâna pe pensulă şi cuţit, dornică să aşez pe pânză toată această lumină şi bucurie vie. Plec acasă cu sufletul încărcat de frumos şi cu o mulţime de idei noi pe care abia aştept să le pictez.

– Care sunt pictorii români care vă plac mai mult?

– Pentru mine, Ştefan Luchian este cel mai drag sufletului meu. Florile şi culorile lui au o sensibilitate, o căldură şi o lumină aparte, care te mişcă profund. Felul în care a aşezat emoţia şi viaţa pe pânză rămâne pentru mine o adevărată sursă de inspiraţie.

– Dar dintre coloriştii străini, de care vă simţiţi mai aproape?

– Îl iubesc nespus pe Bob Ross, pentru bunătatea lui şi pentru felul cald şi accesibil în care te învaţă să iubeşti peisajul, lumina şi bucuria simplă de a picta.

– Ce rol au avut muzeele, expoziţiile, galeriile de artă în educarea simţului dumneavoastră artistic?

– Au fost o adevărată şcoală a ochiului şi a inimii. Să stai în faţa unui tablou original, să-i vezi de aproape grosimea vopselei şi respiraţia culorilor, este o experienţă care nu se compară cu nimic. Fiecare vizită la o expoziţie mi-a dat curaj şi m-a învăţat cum se aşază emoţia pe pânză.

– Dintre toate tehnicile folosite, cu care vă simţiţi mai confortabil?

– Mă simt cel mai în largul meu când lucrez folosind pensula şi cuţitul de paletă, cu vopsea generoasă şi textură bogată, exact în spiritul libertăţii şi al bucuriei pe care o transmitea şi Bob Ross. Îmi place să văd cum prind viaţă natura şi florile din mişcări pline de relief şi lumină.

– În afară de postările de pe internet, în ce loc vor mai putea admiratorii dumneavoastră să întâlnească tablourile pe care le semnaţi?

– În expoziţii de grup, în galerii de artă şi la târguri de profil deschise publicului. Contactul direct al privitorului cu pânza, la lumina din sală, este o întâlnire de suflet care nu poate fi înlocuită de un ecran.

– Până unde ştiţi că a ajuns cel mai departe o lucrare de-a dumneavoastră?

– Pentru mine este o mare bucurie şi o împlinire să ştiu că lucrările mele au călătorit şi au fost expuse pe simeze din Halifax, Londra şi Bristol. Faptul că tablourile mele au putut fi văzute de public în aceste oraşe şi galerii înseamnă enorm pentru drumul meu artistic.

– Mulţumesc pentru dialog. După atâtea cuvinte să vedem şi nişte imagini fie cu tablouri pe care le semnaţi, fie din viaţa dumneavoastră.

Aristotel BUNESCU 
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com