Dorin Pavel, considerat fondatorul hidroenergeticii româneşti, este una dintre marile personalităţi pe care le-a dat Sebeşul comunităţii academice din România. Pentru meritele sale a fost numit, post mortem, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România.
Nepot al lui Lucian Blaga, s-a născut în Lancrăm, o localitate componentă a municipiului Sebeş, învecinat oraşului Alba Iulia, la 31 mai 1900, unde a urmat şcoala primară şi gimnaziul german. Studiile liceale le-a urmat la Orăştie şi apoi la Braşov, unde a susţinut şi examenul de bacalaureat în anul 1918 (absolvind ca şef de promoţie cursurile liceului „Andrei Şaguna”). A fost atras de amenajarea şi de utilizarea uriaşelor forţe ale apelor, fapt ce l-a determinat să aleagă să studieze la Politehnica din Zürich – Elveţia, pentru aceasta obţinând o bursă de studii. Obţine diploma de inginer electromecanic în anul 1923 şi titlul de doctor în ştiinţe tehnice în 1925. Tot în 1925 s-a întors în ţară, alături de soţia sa elveţiancă, Elsa Kerchgraber, şi şi-a continuat activitatea de inginer şi profesor universitar în Bucureşti. „Este angajat la S.A.R. „Electrica”. Inventariază potenţialul hidroenergetic al ţării, elaborând „Planul general de amenajare a forţelor hidraulice ale României” (1933), lucrare monumentală ce oferă date privind centralele ce pot fi realizate în diferite bazine hidrografice ale ţării. Între 1930-1934 a lucrat ca şef de exploatare la centrala Dobreşti, apoi (1934-1941) ca director tehnic la Uzinele Comunale Bucureşti, amenajând salba de lacuri Buftea, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Fundeni, realizând primele încercări pe modele hidraulice (1936). După război, rezolvă alimentarea cu apă a Uzinelor Reşiţa, realizează CHE Crăinicel, cu primul baraj înalt (48 m) pe Bârzava şi CHE Zărneşti, pe Bârsa (1946). Din 1948 a activat la Centrala Industrială a Energiei Electrice (1948) şi Institutul de Studii şi Proiectări Energetice (1949), contribuind la realizarea CHE Sadu V, Aştileu, Gâlceag, Şugag, Olt, Bistriţa, Argeş, precum şi la amenajarea Dunării (Sistemul hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier).” (Fragment din lucrarea Volker Wollmann, „Patrimoniu preindustrial şi industrial în România”, vol. VI, Editura „Honterus”, Sibiu, 2016, p. 53.)
A lucrat aproape 40 de ani pe şantiere hidroenergetice şi peste 50 de ani la catedră, ca profesor. În anii ’30, Dorin Pavel a elaborat „Planul general de amenajare a forţelor hidraulice din România”, o lucrare amplă care includea schemele a 567 de uzine hidroelectrice proiectate pe toate râurile ţării, însoţite de date tehnice şi economice detaliate, precum şi de peste 100 de planşe cu vederi în plan şi profile longitudinale ale amenajărilor. Planurile sale au reprezentat un îndrumar pentru proiectarea hidroenergetică românească din următoarele decenii.
„Începând chiar din 1925, a conceput primele proiecte pentru cataractele Dunării (cele care aveau să devină mai târziu hidrocentralele Porţile de Fier I şi II), a fost consilier la amenajarea Lotrului şi Sebeşului şi a proiectat cascada celor şase hidrocentrale de pe Sebeş. De asemenea, s-a ocupat de modernizarea parţială a centralei hidroelectrice din Sinaia (1926–1928) şi a participat la construcţia hidrocentralei Dobreşti (1929–1934), una dintre primele hidrocentrale puse în exploatare în România”, arăta inginerul Victor Burchiu, fost student al lui Dorin Pavel, în cartea „Amintiri şi glume dintr-o viaţă de profesor”. Până în 1934, inginerul a locuit cu soţia sa chiar la hidrocentrala Dobreşti, iar tot acolo a fost adus pe lume fiul lor, Mario. „Era nevoit ca, cel puţin o dată pe săptămână, iarna, să coboare pe schiuri, cu rucsacul şi puşca în spate, până în gara din Sinaia. De acolo lua trenul spre Bucureşti, îşi ţinea cursurile şi, de multe ori, se întorcea în aceeaşi zi, refăcând drumul invers — iarna pe schiuri, vara pe jos. Uneori, când situaţia financiară îi permitea, îşi invita studenţii la centrala Dobreşti, unde susţinea cursuri practice chiar în sala maşinilor, pe o tablă improvizată”, îşi amintea fostul său student.
În perioada 1934–1941, Dorin Pavel a fost director tehnic la Uzinele Comunale Bucureşti, unde a amenajat salba de lacuri Buftea, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei şi Fundeni. „După război, rezolvă alimentarea cu apă a Uzinelor Reşiţa, realizează CHE Crăinicel, cu primul baraj înalt (48 metri) pe Bârzava, şi CHE Zărneşti, pe Bârsa (1946). Din 1948 a activat la Centrala Industrială a Energiei Electrice şi la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice (1949), contribuind la realizarea CHE Sadu V, Aştileu, Gâlceag, Şugag, Olt, Bistriţa, Argeş, precum şi la amenajarea Dunării (Sistemul hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier)”, informa Volker Wollmann, în volumul „Patrimoniu preindustrial şi industrial în România”.
Dorin Pavel a scris 22 de manuale şi cursuri de hidrotehnică, peste 150 de articole şi publicaţii, totalizând peste 11 mii de pagini cu numeroase înscrisuri şi planşe. Activitatea teoretică a susţinut-o prin dezvoltarea laboratorului academicianului Vâlcovici, iniţiind un „Compartiment de Hidraulică”, dar mai ales prin participarea pe teren, atât cu studenţii, cât şi cu specialiştii. În anul 1976, Dorin Pavel a publicat o importantă lucrare, „Arhitectura apelor”, într-un tiraj de doar 1.600 de exemplare, care s-a epuizat în scurt timp.
Pentru prestigiul şi demnitatea pe care şi le-a creat printr-o muncă necurmată şi tenace, comparată cu stânca pe care şi-a amplasat barajele, pentru încrederea şi dragostea pe care a purtat-o mereu ştiinţei româneşti, pe care a slujit-o cu credinţă, îl putem include pe profesorul Dorin Pavel, fondatorul hidroenergeticii româneşti, în galeria marilor ingineri pe care i-a dat România, alături de: George (Gogu) Constantinescu, Anghel Saligny, Ilie Radu, Ion Ionescu, Dimitrie Leonida, Cristea Mateescu, Emil Prager şi Dumitru Dumitrescu.
A fost, prin excelenţă, un priceput tehnician, dar şi un mare dascăl, un îndrăgostit de natură, dar şi un fin artist, un adevărat „arhitect al apelor”, recompensat cu numeroase premii, ordine şi distincţii pentru meritele didactice şi contribuţiile tehnico-ştiinţifice. Post mortem, în anul 1995, i-a fost conferit titlul de „Cetăţean de onoare” al Municipiului Sebeş. „Acestei personalităţi remarcabile pentru dezvoltarea gândirii ştiinţifice româneşti, o altă mare personalitate artistică, Constantin Popovici (1938-1995), i-a dedicat un bust expus în apropierea gimnaziului săsesc din Sebeş (jud. Alba), unde a studiat Dorin Pavel”, menţionează Volker Wollmann, în lucrarea citată mai sus.
Lacul Cinciş din Hunedoara se numără, de asemenea, printre amenajările proiectate de Dorin Pavel. În 1956, ca o încununare a carierei sale, a fost laureat al Premiului de Stat.
Dorin Pavel s-a stins din viaţă la 6 iulie 1979, la Bucureşti, dar îşi doarme somnul de veci în Lancrăm, alături de strămoşi, de părinţi şi de ilustrul său unchi, Lucian Blaga. (George V. GRIGORE)
Surse: hidroelectrica.ro; historia.ro; dorinpavel.ro; albastiri.ro; ziarulunirea.ro; uzpr.ro; agir.ro; sebesinfo.ro; ziarulfaclia.ro; primariasebes.ro; cugirinfo.ro; evenimentemuzeale.ro
Bibliografie: Volker Wollmann, „Patrimoniu preindustrial şi industrial în România”, vol. VI, Editura „Honterus”, Sibiu, 2016; Victor Burchiu, în cartea „Amintiri şi glume dintr-o viaţă de profesor”.
Numărul 808
