„Rezilienţa profesională: strategii de a funcţiona sănătos sub presiune”

Workshop-seminar educaţional şi aplicativ

Colegiul Universitar „Spiru Haret” din Bucureştia organizat recent workshopul-seminar educaţional şi aplicativ „Rezilienţa profesională: strategii de a funcţiona sănătos sub presiune”, dedicat dezvoltării competenţelor de autoreglare profesională în rândul viitorilor şi actualilor profesionişti din domeniul medical.

Activitatea a fost coordonată de doamna Elena Sandu, psiholog clinician, psihoterapeut analitic jungian, consilier vocaţional şi de orientare în carieră în cadrul Centrului de Consiliere şi Orientare în Carieră al Universităţii „Spiru Haret”, alături de doamna Mariana Roman, expert în detecţia comportamentului simulat prin tehnica poligraf, autorizat de Ministerul Justiţiei, psiholog specialist în psihologie judiciară, psiholog autonom în psihologia securităţii naţionale şi psihoterapeut integrativ.

Profesia medicală presupune decizii rapide, responsabilitate permanentă şi expunere constantă la suferinţă umană. În acest context, rezilienţa profesională devine o competenţă esenţială pentru menţinerea echilibrului emoţional, a clarităţii decizionale şi a calităţii actului medical.

Workshopul a pornit de la premisa că rezilienţa profesională nu înseamnă simpla capacitate de a suporta stresul, ci abilitatea de a rămâne funcţional, lucid, empatic şi responsabil în condiţii de presiune, urgenţă, oboseală şi încărcare emoţională.

În profesia medicală, presiunea nu apare doar în situaţiile critice evidente. Ea se acumulează zilnic prin volumul mare de sarcini, necesitatea luării unor decizii rapide, interacţiunile dificile, solicitările simultane, responsabilitatea faţă de pacient şi expunerea repetată la suferinţă. În aceste condiţii, epuizarea profesională, oboseala atenţională şi reacţiile impulsive pot afecta atât starea psihologică a cadrului medical, cât şi siguranţa pacientului.

Din acest motiv, workshopul a propus o abordare practică a rezilienţei, centrată pe prevenţie, autoreglare, protecţie cognitivă şi comunicare clinică eficientă.

Participanţii au analizat concepte precum burnoutul, stresul ocupaţional şi echilibrul emoţional, accentul fiind pus pe aplicabilitatea imediată în contexte medicale reale. De asemenea, aceştia au fost ghidaţi să înţeleagă ce se întâmplă cu mintea şi corpul în condiţii de suprasolicitare, cum se instalează pierderea controlului şi cum poate fi recâştigată ordinea interioară necesară unei intervenţii profesionale corecte.

Pe parcursul workshopului, participanţii au luat parte la activităţi interactive menite să faciliteze conştientizarea propriilor surse de stres şi identificarea unor modalităţi eficiente de gestionare a acestora. Exerciţiul introductiv „Unde simt presiunea?” a oferit participanţilor oportunitatea de a analiza situaţiile profesionale percepute ca fiind cele mai solicitante şi strategiile de coping utilizate în prezent.

De asemenea, dezbaterea ghidată „Este rezilienţa o responsabilitate individuală sau organizaţională?” a stimulat reflecţia asupra rolului pe care atât profesionistul, cât şi mediul organizaţional îl au în prevenirea burnoutului şi menţinerea sănătăţii ocupaţionale.

Workshopul a inclus tehnici concrete precum STOP Clinic, respiraţia controlată, micro-pauzele deliberate, resetul mental între pacienţi, verbalizarea internă, prioritizarea pe risc şi ritualurile scurte de tranziţie între cazuri. Aceste instrumente au fost prezentate ca proceduri simple şi aplicabile în secţii aglomerate, în timpul gărzilor sau în interacţiuni tensionate cu pacienţii şi aparţinătorii.

O componentă importantă a activităţii a fost dedicată comunicării clinice şi utilizării strategiilor specifice Interviului Motivaţional, în special modelului OARS, bazat pe întrebări deschise, validare, reflecţie şi sumarizare.

Exerciţiile de autoreflecţie, precum „Ce duc cu mine din cazul anterior?”, au facilitat conştientizarea impactului emoţional al activităţii clinice şi identificarea unor modalităţi sănătoase de delimitare emoţională.

Prin prezentări interactive, studii de caz, simulări, lucru în grup şi exerciţii de autoreflecţie, participanţii au fost încurajaţi să transforme rezilienţa profesională dintr-un concept teoretic într-un set de conduite profesionale concrete.

Finalitatea activităţii a fost consolidarea unei practici medicale mai sigure, mai clare şi mai umane, în care cadrul medical poate rămâne prezent pentru pacient fără a se pierde în presiunea şi încărcătura emoţională specifice activităţii clinice.

(https://colegiuluniversitar.spiruharet.ro/blog/2026/06/23/rezilienta-profesionala-strategii-de-a-functiona-sanatos-sub-presiune/)