Prezumţia de incapacitate

Uitatul în grădina altuia a devenit o îndeletnicire naţională. Nu facem o mişcare în curtea noastră fără să tragem cu ochiul, să ne aliniem la interesele celorlalţi. Ignorăm propriile interese, structura solului, soiul seminţelor, clima. În acest timp, ceilalţi îşi văd de treabă. Se uită şi ei peste gard, mormăind vreo vorbă ce poate fi sau nu de apreciere. Noi suntem atenţi şi sorbim cu nesaţ vorba vecinului. Când din stânga, când din dreapta, aşa cum le cere lor, vecinilor, interesul. Noi părem ca avem interesul de a nu fi noi, de a nu avea interese. Ne-am îmbolnăvit de neîncredere, de neputinţă. Ne e ruşine să credem că în grădina noastră noi suntem buricul pământului. Cum fiecare, în grădina lui, este buricul pământului şi rădăcina vieţii, şi untul pământului. Trăim într-o permanentă tensiune de start. Mereu suntem la început.

Ca un blestem, nu reuşim să ducem nimic până la capăt pentru că privim ba la stânga, ba la dreapta, ba în sus, ba în jos, temându-ne, parcă, să nu vină vreun oficial să ne elimine de pe foaia de concurs. Ceilalţi ne invită pe la ei pentru a ne arăta roade şi ne privesc de sus, de la înălţimea împlinirilor lor. Ne dau şi sfaturi. Care nu ţin seama de realităţile noastre. Sunt răuvoitori? N-aş putea spune. Mai curând nu au timp de noi pentru că au propriile interese, nevoi. De care ei ţin seama!

Noi? Noi trăim parcă vinovaţi că existăm, că avem calităţi şi defecte. Ne culpabilizăm şi otrăvim cu neîncredere orice dă să prindă rădăcină. Multe sunt otrăvite în ţara noastră. Dar cel mai dramatic mi se pare a fi cianozarea sănătăţii şi a învăţământului. Adică însăşi calitatea umană. Calitatea şcolii româneşti … Care are la baza meditaţiile. Sunt slab pregătiţi profesorii? Doar la şcoală. La meditaţii, nu. Sunt elevii incapabili sau puturoşi? Doar la şcoală, la meditaţii, nu! Sunt părinţii săraci? Unii, la şcoală, la meditaţii, nu. Se pierd copii valoroşi? Da, la şcoală, pentru că sunt părinţi care nu pot plăti meditaţiile. Majoritatea covârşitoare a copiilor noştri nu se prezintă la niciun concurs fără meditaţii. De fapt, la o privire mai atentă, întreaga societate românească ia meditaţii: la politică, la industrie, la agricultură, la sănătate. Meditaţi sunt conducătorii. Plătitori suntem noi, poporul român. Şi dacă meditaţii iau, poate, examenele în faţa meditatorilor-examinatori străini, e limpede ca lumina zilei, au rămas repetenţi în faţa poporului român.

Cât despre sănătate… Mor oamenii cu zile, pacienţi şi personal sanitar. Salarii de mizerie, promisiuni fără acoperire, sărăcie, spitale în ruină, absenţa echipamentelor, a medicamentelor, a căldurii, apei, apei calde … şi, iarăşi, noi plătim asigurări de sănătate, iar algoritmul politic schimbă destinaţia banilor noştri şi suntem lăsaţi în grija leacurilor băbeşti şi a clarvăzătorilor. Care clarvăzători nu ne dau prea multe speranţe. (Mioara VERGU-IORDACHE)