Marmotele iar „învelesc ciocolata” prin Munţii Carpaţi

Ştiţi reclama în care simpaticele marmote înveleau ciocolata?! Dar noi eram contrariaţi pentru că nu ştiam să fi avut marmote pe culmile montane. Ne puteam gândi cel mult la veveriţe. Dar, de pe culmile Alpilor, iată că s-au transferat către noi şi marmotele. Odată ce s-au văzut în noile spaţii alpine acestea s-au înmulţit La cinci decenii după reintroducerea marmotelor în ţinuturile glaciare din Făgăraş, Retezat şi Pietrosul Rodnei, specia s-a adaptat perfect mediului. Împart habitatul cu caprele negre, pe care le avertizează în mod natural asupra pericolelor.

Povestea lor a început în anii ‘70, când au fost aduse din Alpi pentru a repopula Retezatul, Munţii Rodnei şi Făgăraş. De atunci îi încântă pe turişti. Cele mai recente imagini cu marmotele au fost publicate de Administraţia Parcului Naţional Retezat. Sunt rozătoare de talie relativ mare (30–60 cm lungime şi o greutate de 3–7,5 kg), cu corp greoi, membre scurte, coada uşor comprimată şi acoperită de peri lungi. Au un cap masiv, urechi mici şi rotunjite. Grosimea blănii lor este influenţată de condiţiile climatice, iar culoarea variază după specie, de la cafeniu-gălbui la cafeniu-roşcat sau cafeniu-închis pe spate şi flancuri. Trăiesc în zone alpine, în colonii stabile sau solitar, sunt foarte legate de locul de trai şi nu se depărtează mult de vizuini. Marmotele alpine preferă versanţii însoriţi şi, dacă nimic nu le deranjează, pot sta la soare ore întregi, arată specialiştii. Marmota alpină se hrăneşte cu plante, care cresc în pajiştile alpine şi sunt bine adaptate la frig şi vânt puternic, cu lichenii care macină stâncile şi cei care cresc pe scoarţa tufărişurilor pitice, dar şi cu fructele afinelor sălbatice şi merişoare.

Potrivit oamenilor de ştiinţă, marmotele populau ţinuturile alpine ale Rodnei, Făgăraşului şi Retezatului în secolul al XIX-lea, însă au dispărut în ultimele decenii ale acestuia. Unii istorici arătau că au căzut pradă câinilor ciobăneşti care însoţeau turmele şi lupilor. Şi vânătoarea de marmote, căutate pentru blana şi carnea lor, a contribuit la dispariţia lor. La mijlocul secolului XX, oamenii de ştiinţă au propus repopularea ţinuturilor alpine cu marmote, însă acest lucru a fost realizat doar la începutul anilor ’70. „Primele 50 de exemplare de marmotă alpină au fost aduse în România în 1973, fiind capturate în Alpi. Din cei 33 de indivizi capturaţi în Parcul Naţional Vanoise (Franţa), 21 au fost eliberaţi în Munţii Făgăraş şi 12 în Munţii Rodnei. Alte 17 exemplare au provenit din regiunea Salzburg (Austria) şi au fost eliberate în Munţii Retezat”, arătau cercetătorii Sorin Geacu şi Monica Dumitraşcu. În anii ‘70, cele câteva familii de marmote aduse în Munţii Retezat au fost eliberate în Rezervaţia Ştiinţifică Gemenele, o zonă de protecţie strictă în care accesul oamenilor este restricţionat încă din anii ‘50. Din Rezervaţia Ştiinţifică Gemenele din Retezat, marmotele s-au răspândit spre alte locuri, dar cele mai multe pot fi observate în apropiere de lacurile glaciare din Munţii Retezat, în special în timpul primăverii, verii şi toamnei. Iarna, marmota, la fel ca şi alte specii din parc, hibernează în vizuini. În 2014, numărul marmotelor estimat în Retezat era de peste 200. Cu timpul, şi-au extins teritoriul pe zeci de kilometri şi s-au înmulţit, ajungând în anii 2000 să depăşească 200 de exemplare Marmotele alpine au fost protejate în permanenţă în Parcul Naţional Retezat, Rezervaţia Naturală Pietrosul Rodnei şi Rezervaţia Văii Arpăşelului, primele locuri unde au fost eliberate.

Putem spune că şi în munţii Carpaţi marmota „înveleşte ciocolata”! Spor la lucru! (George V. GRIGORE)

Surse: carpati.org; incredibila.ro; sor.ro; wikipedia.org; carpati.org; infoturism.ro; descoperaeuropa.ro