Societatea de consum ne-a invadat şi n-am ştiut cum să ne protejăm, din curiozitate, din imitaţie, din lăcomie, din neatenţie şi din naivitatea de a crede că tot ce „a fost” este rău, nepotrivit, vetust. Încet, încet, tacit, chiar dacă nu recunosc, aţi remarcat?!, diriguitorii vremelnici activează concepte vechi. De exemplu cei 3 R – Reducere Reutilizare, Reciclare. Cei mai în vârstă îşi amintesc de „alt” 3R – Recuperare, Recondiţionare, Refolosire. Se recupera – şi din obligaţie, e drept! – aproape tot: hârtie, aluminiu, sticle, borcane, textile…, toate se reintroduceau în procesul de producţie. Mobila, aparatele electrocasnice, îmbrăcămintea, încălţămintea se recondiţionau şi se transmiteau din generaţie în generaţie. Erau la mare căutare meşteşugarii! Pungile erau din hârtie. Sacoşele erau din pânză sau aţă şi se utilizau până deveneau „materie primă”. Comodul plastic nu devenise sufocant, în pungi, sacose, ambalaje, haine, încălţăminte, jucării, mobilier, chiar mâncare…, încă nu ne permiteam să aruncăm, nu totul era de unică folosinţă! Evident, altele erau motivele. Eram mai săraci şi, în consecinţă, mai economi, mai zgârciţi cu resursele, nu ne permiteam să risipim, să aruncăm.
„Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători nu este victimă, este complice – George Orwell. (…) dar noi, votanţii, ne merităm compasiunea pentru greşelile pe care le tot repetăm din legislatură în legislatură?”
Cred că a trecut suficient timp şi am avut destule experienţe nefericite pentru ca să mai merităm compasiune! Şi totuşi, presimt că nimic nu se va schimba! Vom continua să apreciem cine spune şi nu ce se spune, vom judeca forma şi nu fondul.
Până când nu vom deveni un popor educat, până nu ne vom respecta Învăţătorii, nu vom ieşi din această mocirlă. Trebuie să învăţăm să trăim în prezent şi să privim spre viitor, măcar. Să nu mai căutăm în zodiace şi în stele omul providenţial! Acesta există. Este în fiecare dintre noi, dacă vom învăţa să refuzăm minciuna, ignoranţa, tupeul, zeflemeaua.. Dacă vom învăţa, vom munci, vom iubi, ne vom distra cu simplitate, cu seninătate, cu entuziasm.
Acum câteva zile, Eurostat a dat publicităţii datele privind rata părăsirii timpurii a educaţiei şi formării din ultimii ani. România se află pe un tragic prim loc la procentul tinerilor de 18-24 de ani care au terminat cel mult clasa VIII-a. Vă amintiţi şi datele privind analfabetismul funcţional, dar cele rezultate la testele PISA, dar…?! Aţi remarcat vreo nelinişte în rândul aleşilor? Vă uitaţi în jurul nostru, pe aproape întreaga scară socială? Cred că da şi cred că observăm cu toţii că, între felurile de inteligenţă, suntem din ce în ce mai „subţiri” la inteligenţa emoţională, cea care ne deosebeşte, în principal, de alte vieţuitoare. Acceptăm, fără să crâcnim, „unica folosinţă”, acceptăm să fim trataţi – aşa cum nu merităm! – ca nişte treceri, materiale şi consumatori de unică folosinţă… Doar atât. Pentru că acceptăm. (Mioara VERGU-IORDACHE)
