Studenţii vin pentru a-i scoate pe sfinţi la lumină.

• Cea mai mare frescă medievală din Transilvania (sec. XIV) descoperită în singurul sat sibian cu şase biserici şi restaurată de studenţii din şapte ţări

 Undeva într-un sătuc din mijloc de ţară care… „Numără mai puţin de 800 de suflete, însă oferă nenumărate motive de uimire celor care ajung să-i cunoască trecutul sau să-i treacă pragul. Satul Şmig face parte din comuna Alma, numără şase biserici, are cea mai mare pictură murală din Evul Mediu din Transilvania, iar în secolul al XIX-lea, aici a fost descoperit mai mult de o jumătate de kilogram de aur, sub forma unui tezaur vechi de peste 3.500 de ani”, aşa începe un nou reportaj din seria „Oameni şi Locuri de Poveste”, al Consiliului Judeţean Sibiu. „Astăzi, Şmigul adăposteşte credincioşi ai cinci confesiuni: romano-catolici, greco-catolici, evanghelici, reformaţi şi ortodocşi, cei din urmă deţinând două biserici. „În tot satul mai există un sas şi jumătate”, spune, zâmbind, Alexander Kloos, cu referire la o săsoaică şi un sas pe jumătate maghiar, singurii reprezentanţi ai etniei care a clădit, la mijlocul secolului al XIV-lea, biserica în care se află una dintre cele mai mari fresce medievale din Transilvania. Alexander este cetăţean german şi un personaj cunoscut în zona Târnavelor, după ce s-a implicat în proiecte de conservare şi restaurare a bisericilor fortificate săseşti. Şi el aparţine acestei etnii, de trecutul căreia s-a îndrăgostit la vârsta de 30 de ani. Este născut în Bucureşti, din tată sas sibian şi mamă basarabeancă. „Aveam trei ani când părinţii mei au decis să emigrăm în Germania. Era vremea când statul german plătea pentru fiecare sas între 2.000 şi 5.000 de mărci. Nu ştiu exact cât am valorat noi pentru comunişti.” În România, Alexander a revenit ca adult: „Am ajuns la biserica fortificată din Hosman şi pur şi simplu am simţit că aparţin acestor locuri. Am făcut o pasiune pentru istoria saşilor şi cred că am vizitat peste 200 de biserici fortificate din Transilvania, majoritatea în judeţele Sibiu, Braşov, Mureş şi Bistriţa-Năsăud.” Graphic designer de meserie, Alexander îşi dedică tot timpul liber salvării bisericii din Şmig. „Fiecare concediu de odihnă mi-l petrec în România şi, de multe ori, îmi mai iau câte o lună de concediu fără plată pentru a putea fi aici, unde este mare nevoie de sprijin pentru restaurarea frescei.” Mica biserică din satul de pe Valea Târnavelor a devenit un mare atelier de restaurare după ce Fundaţia Biserici Fortificate i-a reabilitat acoperişul.Din 2020, aici vin zeci de studenţi din diferite ţări europene pentru a se pregăti în meseria de restaurator, proiect datorat asociaţiilor Kulturerbe Kirchenburgen şi ARCUS din Târgu Mureş, universităţilor de Artă din Bucureşti şi Cluj-Napoca, Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, precum şi parteneriatelor cu Universitatea de Arte Frumoase din Budapesta şi Federaţia Restauratorilor din Germania. Intitulat „The Conservation Summer School”, acest program urmează să fie acreditat către Erasmus drept „Şcoală Europeană de Vară”. „În premieră, în acest an vom avea trei şcoli de vară destinate studenţilor care se pregătesc în conservarea suprafeţelor arhitecturale. Ei provin din România, Ungaria, Germania, Franţa, Olanda, Austria şi Italia, toţi fiind conştienţi de şansa unică pe care o întâlnesc aici, în Şmig, unde pot învăţa practic despre restaurare şi conservare pe o frescă din Evul Mediu. În Europa nu mai există prea des astfel de ocazii, majoritatea lucrărilor de acest tip fiind deja restaurate”, arată Alexander. Liniştea domină Şmigul, puţinii săteni ieşiţi pe stradă fiind pensionari sau femei cu copii mici. În mica biserică ajung turiştii care au aflat de fresca unică în această zonă a ţării. „Are cam 260 de metri pătraţi şi reprezintă „Legenda Sfântului Ladislau”, „Rugăciunea Sfintei Ecaterina sau Crucea Vie”, teme importante specifice catolicismului medieval. O frescă atât de mare într-o biserică de sat este greu de întâlnit chiar şi în Europa”, spune Alexander.De pe pereţii înalţi, sfinţii privesc spre cei care trec de uşa grea, cu inserţii metalice, a bisericii. S-au înfăţişat din nou oamenilor abia în urmă cu câţiva ani. „Ştim că trecerea de la cultul catolic la cel evanghelic a însemnat şi acoperirea picturilor de pe pereţii bisericii. Din fericire, acestea nu au fost distruse, ci doar acoperite cu var sau tencuială subţire, iar misiunea noastră este să îndepărtăm straturile depuse şi să readucem la lumină întreaga lucrare realizată în urmă cu mai bine de cinci secole.”

Vara, biserica prinde viaţă datorită zecilor de studenţi veniţi în Şmig pentru a-i scoate pe sfinţi la lumină. Lucrează precum medicii, mulţi folosind bisturie pentru îndepărtarea pojghiţei de tencuială şi „injecţii” pentru diferitele soluţii care ajung în stratul suport al picturii. Toţi contribuie la readucerea la viaţă a unui crâmpei din trecutul comunităţii săseşti, care continuă să-şi lase amprenta asupra judeţului Sibiu, cel cu oameni şi locuri de poveste!.

Şi în curând veţi putea şi dumneavoastră, ca turişti, să vizitaţi cea mai mare pictură murală din Evul Mediu din Transilvania (sec. XIV), conservată şi restaurată în cele mai bune condiţii. (George V. GRIGORE)

Surse: mesageruldesibiu.ro; historia.ro; sibiu100.ro; sibiuindependent.ro; tribuna.ro; nexta.ro; monitoruldemedias.ro; Foto: Consiliul Judeţean Sibiu