Desene de acum 30.000 de ani în Peştera Coliboaia

Una dintre comorile de patrimoniu natural, istoric şi artistic al României este Peştera Coliboaia din Munţii Bihorului. Cunoscută pentru desenele rupestre vechi de peste 30.000 de ani, fiind între primele cinci peşteri ca vechime din lume, a fost inclusă recent pe lista indicativă a României pentru UNESCO, primul pas spre recunoaşterea oficială ca sit al patrimoniului mondial. „Lucrăm la aceste demersuri încă din 2017, când am finalizat primul dosar. Ulterior, documentaţia a fost completată şi revizuită în repetate rânduri, pentru ca, în urmă cu trei ani, să fie reluată în atenţia Institutului Naţional al Patrimoniului. Instituţia a înaintat dosarul către UNESCO, care l-a acceptat la data de 15 aprilie anul curent şi l-a publicat pe site-ul oficial”. „(…)Vorbim despre o valoare universală, relevantă pentru întreaga umanitate. Prin această descoperire, România se înscrie pe harta marilor repere culturale şi ştiinţifice ale lumii”. (Gabriel Moisa, managerul Muzeului Ţării Crişurilor).

Situată în comuna Câmpani, pe cursul superior al Văii Sighiştelului, la o altitudine de 550 de metri, peştera are peste 1.066 de metri de galerii cartate şi o denivelare de 15 metri. Cunoscută în literatura speologică încă dinainte de 1900, Peştera Coliboaia a fost abordată abia în 1981, când G. Halaşi parcurge galeria activă ajungând până la sifonul 4, impracticabil, din cauza apei, nefiind remarcată intrarea în „Galeria desenelor”. În 1997, sunt reluate explorările de speologi din cadrul Federaţiei Române de Speologie, însă „Galeria desenelor” rămâne în anonimat până în septembrie 2009, când au şi fost luate măsuri de protecţie. Explorările au fost oprite în noiembrie 2012, accesul fiind permis doar specialiştilor, în condiţii stricte. „Nu putem risca deteriorarea desenelor. Sunt extrem de fragile şi au rămas sigilate timp de zeci de mii de ani”, a precizat muzeograful arheolog dr. Călin Ghemiş, direct implicat în explorări, studii şi documentarea sitului preistoric. Experienţele negative din peşterile Lascaux şi Altamira, unde turismul necontrolat a afectat picturile rupestre, reprezintă un avertisment clar.

„Galeria desenelor”, cea mai valoroasă zonă a peşterii, are aprox. 50 de metri lungime. Cercetătorii cred că, în trecut, o mare parte a peşterii era decorată, însă viiturile şi modificările geologice au şters numeroase reprezentări. Pe pereţii galeriei sunt 13 desene, schiţe şi crochiuri de o valoare arheologică remarcabilă, de: rinoceri, urşi, probabil un cal sau o felină, bizoni şi o serie de figuri neidentificate. Datarea cu radiocarbon a şase probe prelevate indică o vechime cuprinsă între 36.140 şi 32.000 de ani. Specialiştii afirmă că există dovezi clare ale prezenţei umane din Paleoliticul superior vechi, aparţinând culturii aurignaciene, asociată primilor Homo sapiens moderni din Europa. Descoperirea este considerată relevantă pentru înţelegerea sistemelor de credinţe şi a artei parietale din Paleolitic. Arheologul Călin Ghemiş afirmă chiar că asistăm la „unul dintre primele vernisaje de artă ale lumii”. Mai multe dintre desene, realizate în cărbune de lemn, redau animale care făceau parte din fauna observată de omul paleolitic în urmă cu zeci de mii de ani. Majoritatea desenelor sunt protome, adică redări parţiale ale animalelor, însă într-un singur caz apare reprezentarea completă a unui bizon. Specialiştii consideră că aceste opere ar putea avea legătură cu ritualuri şi practici asociate „magiei vânătorii”. O altă imagine interpretată de cercetători este cea a unui cal aflat posibil în alergare. Analogii stilistice perfecte nu există, însă cele mai apropiate exemple ca tehnică de execuţie au fost identificate în Franţa, în celebra Peşteră Chauvet. La fel ca Peştera Chauvet, şi Coliboaia este închisă publicului pentru protejarea patrimoniului, modelul francez demonstrând însă că realizarea unei replici fidele pentru vizitare este posibilă.

Specialiştii exclud posibilitatea deschiderii peşterii pentru publicul larg. Monitorizările microclimatului au arătat că simpla prezenţă a câtorva persoane modifică temperatura din galerie şi poate afecta picturile. În schimb, cercetătorii propun realizarea unui centru de vizitare sau a unui muzeu în apropierea Văii Sighiştelului, unde să fie recreate desenele şi atmosfera din interiorul peşterii.

„Avem o peşteră care aparţine istoriei universale. Întrebarea este ce facem cu ea”, spun specialiştii, subliniind că situl din Bihor reprezintă una dintre ocaziile în care România intră în circuitul marilor descoperiri ale patrimoniului mondial. (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; agerpres.ro; observatorulbihorean.ro; gazetanord-vest.ro; infocultural.eu; Foto: Muzeul Ţării Crişurilor Oradea / Facebook