Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!

La sfârşitul săptămânii trecute, la Muzeul Ţăranului Român, s-a difuzat filmul 120 BPM, Grand Prix la Cannes 2017. Aflu că un grup autointitulat creştin-ortodox a sabotat proiecţia, impunând publicului un alt spectacol. Înţeleg că producţia cinematografică ar avea pentru unii un conţinut scandalos. Nu am văzut filmul, despre care am citit că ar fi şi propunerea Franţei pentru Premiile Oscar. Deci, nu despre conţinutul peliculei este vorba în aceste rânduri. Este despre opţiuni, despre libertate, despre acceptare.

Să facem un exerciţiu de imaginaţie! În grup sau individual avem anumite preferinţe sau doar curiozităţi. Vrem să vedem, să gustăm, să mirosim, să auzim, să pipăim. Dar vecinului/vecinilor nu le place ce ne place! Şi ne-ar impune/impun, violent, preferinţa/ preferinţele lui/lor. Cum am reacţiona?

Cine are dreptul să ne impună ce şi cum gândim? Ce şi cum ne place? La noi au murit oameni pentru ca să gândim liber, să exprimăm ceea ce gândim, să ne placă sau nu ceva sau altceva. Dar: să nu-i deranjăm pe ceilalţi, să nu fim ostentativi, să nu ne impunem punctul de vedere cu forţa.

Ceea ce s-a întâmplat la Muzeul Ţăranului Român nu este o glumă. Nu putem privi cu superficialitate. Nu este un amănunt! Nu putem trece cu vederea. Radicalizarea, intransigenţa, refuzul altuia de a fi diferit nu conduce la armonie, la înţelegere, nu asigură un climat în care să construim, să ne construim. Din contră.

Ortodoxia nu incită la violenţă. Credinţa în Dumnezeu ne face mai buni, mai empatici, generoşi, înţelegători. Este loc sub soare pentru toată lumea. Am vrut şi încă mai spunem că vrem democraţie. Că vrem să fim liberi, să avem o justiţie corectă, educaţie… Pentru educaţie, trebuie să învăţăm, să avem acces la diverse surse, să ştim cât mai mult. Ca să refuzăm, să ne împotrivim la ceea ce nu corespunde interesului nostru, trebuie să cunoaştem fără să fim împiedicaţi de cineva.

Nu deţinem adevărul absolut. Nu avem dreptul să impunem ceea ce credem că este adevăr. Adevărul nostru. Suntem diferiţi şi aşa trebuie să rămânem. Diferiţi, dar cu grijă faţă de celălalt. Să nu jignim, să nu rănim sentimente. Să ne acceptăm şi să ne iubim, inclusiv sau mai ales cu defectele noastre. Legea pumnului, a forţei, a condus la mari tragedii, la distrugere şi la moarte. Este ceea ce trebuie să refuzăm. Să ne împotrivim urii care ne face să-l privim ca duşman pe cel altfel decât noi, indiferent despre ce altfel este vorba. Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!

Poate, scos din context, să reţinem că fiecare are „cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine”. Să nu pângărim, nici cerul, nici legea morală!