Pictoriţa Anca REID este şi acum acolo unde se simte cel mai bine. La malul întinderii de apă, având culorile la îndemână. Se pregăteşte să imortalizeze noi şi noi imagini memorabile. În îndepărtata Canada am descoperit un artist valoros. După primul articol dedicat acestei artiste, text care s-a bucurat de succes, azi continuăm cu alte întrebări, alte răspunsuri şi alte frumoase tablouri.
– Care sunt pictorii români care vă plac mai mult ?
– Îmi plac foarte mult Nicolae Grigorescu pentru sensibilitatea lui faţă de lumină şi natură. Îl admir şi pe Ştefan Luchian pentru forţa şi sinceritatea cu care picta, chiar şi în condiţii foarte grele. Dintre artiştii moderni, mă atrage mult şi Ion Ţuculescu, pentru libertatea şi energia culorii. În general, îmi plac pictorii care au avut curajul să fie ei înşişi şi să nu picteze doar pentru gustul vremii.
– Dar dintre coloriştii străini, de care vă simţiţi mai aproape?
– Sunt foarte atrasă de pictori care lucrează puternic cu culoarea şi materia. Îmi place mult Turner pentru atmosferă şi lumină, dar şi Nicolas de Staël pentru modul în care construia imaginea în mase simple şi puternice. Îmi place şi Joaquín Sorolla pentru felul în care a surprins lumina pe apă. În general mă simt aproape de artiştii care lasă culoarea să vorbească.
– Ce rol au avut muzeele, expoziţiile, galeriile de artă în educarea simţului dumneavoastră artistic?
– Un rol foarte important. Când vezi lucrări în realitate, în muzeu sau galerie, înţelegi lucruri pe care fotografiile nu le pot arăta: textura, gestul pictural, dimensiunea reală a lucrării. Pentru mine a fost mereu o experienţă care te face să vezi arta mai profund şi să înveţi fără să îţi dai seama.
– Ce sfătuiţi un părinte care are un urmaş cu înclinaţii în domeniul artelor plastice?
– Cred că cel mai important este să îl lase să exploreze. Dacă un copil are o înclinaţie artistică, este bine să fie încurajat, dar fără presiune. Arta este un drum care se descoperă în timp. Eu cred că este bine să încerce mai multe forme de exprimare şi, pe parcurs, va simţi singur ce i se potriveşte cel mai bine.
– Dintre toate tehnicile folosite, cu care vă simţiţi mai confortabil?
– Mă simt cel mai confortabil cu pictura în ulei, în special lucrând cu cuţitul de paletă. Îmi place libertatea pe care o oferă această tehnică şi felul în care culoarea capătă energie şi textură direct pe pânză.
– În afară de postările de pe internet, în ce loc vor mai putea admiratorii dumneavoastră să întâlnească tablourile pe care le semnaţi?
– Lucrările mele se află în colecţii private în mai multe ţări. Uneori particip şi la expoziţii sau proiecte artistice, iar alteori tablourile ajung direct în casele oamenilor care se regăsesc în ele. Pentru mine este o mare bucurie când o lucrare pleacă spre o nouă casă şi devine parte din viaţa cuiva.
– Până unde ştiţi că a ajuns cel mai departe o lucrare de-a dumneavoastră?
– Unele dintre lucrările mele au ajuns inclusiv în Europa şi America de Nord. Este mereu un sentiment special să ştiu că un tablou pictat într-un moment de linişte în atelier ajunge să fie privit undeva foarte departe.
– Vă rog să scrieţi, la final, un mesaj pentru cei care vă admiră tablourile
– Le mulţumesc tuturor celor care se opresc pentru o clipă în faţa unei lucrări de-ale mele. Faptul că cineva simte ceva privind un tablou este cel mai frumos lucru pentru un artist. Pictura, pentru mine, este un mod de a împărtăşi linişte, lumină şi emoţie. Iar atunci când aceste lucrări ajung în casele oamenilor şi devin parte din viaţa lor de zi cu zi, simt că şi-au găsit cu adevărat locul.
– Frumoase cuvinte. Felicitări!
Aristotel BUNESCU
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com
Numărul 808
