• Un punct central al programului l-a constituit analiza modului în care astfel de activităţi pot fi planificate, coordonate şi evaluate eficient, realizată de conf.univ.dr. Lăcrămioara Hurloiu şi de conf.univ.dr. Sebastian Chirimbu, profesori invitaţi keynote din partea Universităţii „Spiru Haret”.
Într-un context educaţional global în care metodele inovatoare şi învăţarea experienţială devin esenţiale, municipiul Charleroi a găzduit, în format hibrid, programul „PROGRAMME DE FORMATION INTERNATIONALE – Gestion des programmes éducatifs non formels”, reunind 76 de participanţi – cadre didactice, profesori universitari şi specialişti în educaţie – din Franţa, Belgia, Sudan, India, Nepal, Germania şi România.
Evenimentul a reprezentat un veritabil forum internaţional de reflecţie pedagogică, schimb de bune practici şi consolidare a cooperării academice. Organizarea în format hibrid a permis nu doar participarea fizică a specialiştilor prezenţi la Charleroi, ci şi implicarea online a profesioniştilor din diferite sisteme educaţionale, demonstrând că educaţia modernă depăşeşte graniţele geografice şi barierele logistice.
În cadrul sesiunilor de lucru, participanţii au subliniat că educaţia nonformală joacă un rol decisiv în formarea competenţelor transversale – gândire critică, colaborare, creativitate şi adaptabilitate – competenţe indispensabile în societatea actuală. Spre deosebire de educaţia formală, centrată pe curriculum şi evaluări standardizate, educaţia nonformală valorifică experienţa directă, proiectele interdisciplinare şi învăţarea prin participare activă.
Experţii prezenţi au evidenţiat faptul că liceele teoretice şi tehnologice din întreaga lume integrează tot mai mult programe nonformale în activitatea lor: cluburi educaţionale, proiecte comunitare, laboratoare practice, ateliere tematice, activităţi de voluntariat sau parteneriate internaţionale. Aceste iniţiative contribuie la dezvoltarea holistică a elevilor şi la pregătirea lor pentru realităţile profesionale şi sociale contemporane.
Extinderea integrării programelor nonformale în activitatea liceelor teoretice şi tehnologice reprezintă una dintre cele mai semnificative transformări ale educaţiei contemporane. Această tendinţă nu reflectă doar o schimbare metodologică, ci o redefinire profundă a modului în care şcoala îşi înţelege rolul în formarea tinerilor pentru societatea reală, dinamică şi imprevizibilă în care vor trăi şi vor munci.
În prezent, instituţiile de învăţământ din întreaga lume recunosc faptul că dezvoltarea intelectuală nu poate fi separată de cea socială, emoţională şi practică. De aceea, programele nonformale sunt integrate strategic în structura şcolii, nu doar ca activităţi extracurriculare ocazionale, ci ca extensii educaţionale planificate şi evaluate, aşa cum a arătat în intervenţia avută online de reprezentantul român – doamna director prof. Cristina Andreescu de la Liceul „Nikola Tesla”(Bucureşti). Ele funcţionează ca laboratoare de viaţă, unde elevii învaţă prin experienţă directă, asumare de responsabilităţi şi interacţiune reală cu mediul social şi profesional.
În liceele teoretice, aceste programe sprijină aprofundarea cunoştinţelor prin cluburi academice, cercuri de dezbateri, proiecte interdisciplinare sau activităţi de cercetare pentru elevi. Prin astfel de iniţiative, teoria este conectată la practică, iar elevii îşi dezvoltă capacitatea de analiză, argumentare şi reflecţie critică. În acelaşi timp, liceele tehnologice valorifică educaţia nonformală prin stagii practice, ateliere aplicative, simulări profesionale, proiecte tehnice şi parteneriate cu mediul economic, facilitând tranziţia de la şcoală la piaţa muncii.
Un alt aspect esenţial îl constituie rolul educaţiei nonformale în dezvoltarea competenţelor socio-emoţionale. Activităţile de voluntariat, proiectele comunitare sau programele de leadership şcolar contribuie la formarea empatiei, a spiritului civic şi a capacităţii de colaborare – competenţe din ce în ce mai apreciate de universităţi şi angajatori. Astfel, a tras concluzia doamna prof. Mariana Rodica Tănăsescu (metodist din partea Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti) „şcoala nu mai este doar un spaţiu al transmiterii de informaţii, ci devine un mediu de formare integrală a personalităţii”.
Integrarea acestor programe presupune însă şi o schimbare de paradigmă managerială. Conducerea şcolilor şi echipele pedagogice sunt nevoite să adopte modele flexibile de organizare, să construiască parteneriate cu instituţii culturale, organizaţii nonguvernamentale şi mediul privat, precum şi să implementeze mecanisme de evaluare a impactului educaţional. În acest sens, competenţele de management educaţional şi proiectare curriculară devin indispensabile pentru cadrele didactice.
Pe termen lung, această orientare către educaţia nonformală contribuie la crearea unor sisteme educaţionale mai adaptabile şi mai apropiate de realitate. Elevii formaţi într-un astfel de cadru devin adulţi autonomi, capabili să înveţe continuu, să inoveze şi să participe activ la viaţa societăţii. Prin urmare, extinderea programelor nonformale nu reprezintă o tendinţă trecătoare, ci o direcţie strategică globală care redefineşte misiunea şcolii moderne.
Un punct central al programului l-a constituit analiza modului în care astfel de activităţi pot fi planificate, coordonate şi evaluate eficient, realizată de conf.univ.dr. Lăcrămioara Hurloiu şi de conf.univ.dr. Sebastian Chirimbu, profesori invitaţi keynote din partea Universităţii „Spiru Haret”. Specialiştii prezenţi de la diferite Institute de Cercetări şi Studii în Educaţie au discutat modele de management educaţional aplicate în diferite sisteme şcolare, accentuând necesitatea unei structuri organizatorice clare, a unei planificări strategice şi a unor indicatori de impact măsurabili.
Participanţii au concluzionat că succesul programelor nonformale depinde în mare măsură de competenţele manageriale ale cadrelor didactice şi de sprijinul instituţional oferit de şcoli şi autorităţi educaţionale. În acest sens, formarea continuă a profesorilor devine o condiţie esenţială pentru implementarea unor proiecte educaţionale relevante şi sustenabile.
Totodată, aşa cum a subliniat şi domnul Laurent Blariaux, director adjunct IET, „managementul programelor nonformale nu mai poate fi privit ca o abilitate secundară, rezervată exclusiv coordonatorilor de proiecte sau directorilor de instituţii, ci ca o competenţă strategică esenţială pentru orice cadru didactic implicat în formarea elevilor”. Complexitatea societăţii actuale, caracterizată prin schimbări rapide, digitalizare accelerată şi cerinţe profesionale în continuă transformare, impune o regândire a rolului educatorului: acesta devine nu doar transmiţător de cunoştinţe, ci designer de experienţe educaţionale relevante.
Gestionarea eficientă a programelor nonformale presupune un set integrat de competenţe: planificare strategică, leadership educaţional, management de resurse, evaluare a impactului şi capacitate de colaborare interinstituţională. Profesorul sau coordonatorul trebuie să fie capabil să identifice nevoile reale ale beneficiarilor, să formuleze obiective educaţionale clare, să selecteze metode adecvate şi să creeze contexte de învăţare autentice. În acest sens, managementul nu înseamnă doar organizare logistică, ci şi viziune pedagogică şi gândire sistemică.
Un element definitoriu al acestei competenţe îl constituie capacitatea de adaptare. Programele nonformale funcţionează într-un spaţiu educaţional flexibil, unde activităţile trebuie ajustate constant în funcţie de feedback, de dinamica grupului şi de evoluţia contextului social. Astfel, managerul educaţional devine un facilitator al învăţării, un mediator al experienţelor şi un promotor al inovării didactice.
De asemenea, managementul programelor nonformale are o dimensiune strategică deoarece influenţează direct calitatea actului educaţional şi reputaţia instituţiei.
În prezentarea sa, doamna Jessica Belkoyaci, unul dintre organizatorii programului de formare, a subliniat faptul că şcolile care implementează proiecte nonformale bine coordonate devin centre de excelenţă comunitară, atrag parteneriate internaţionale şi creează oportunităţi reale pentru elevi. În acelaşi timp, acestea contribuie la consolidarea profilului profesional al cadrelor didactice, oferindu-le experienţe de leadership şi vizibilitate academică.
Un alt argument pentru caracterul strategic al acestei competenţe este legătura directă dintre programele nonformale şi dezvoltarea competenţelor viitorului: gândire critică, rezolvare de probleme, creativitate, inteligenţă emoţională şi colaborare interculturală. Aceste abilităţi nu pot fi cultivate eficient exclusiv prin metode tradiţionale, ci necesită contexte educaţionale deschise, interactive şi aplicative – exact domeniul în care managementul programelor nonformale devine decisiv.
În concluzie, competenţa de a proiecta, coordona şi evalua programe educaţionale nonformale trebuie recunoscută drept una dintre competenţele-cheie ale profesorului modern. Ea reprezintă nu doar un instrument profesional, ci o resursă strategică pentru transformarea şcolii într-un spaţiu educaţional dinamic, relevant şi conectat la realităţile lumii contemporane.
Cooperare internaţională pentru viitorul educaţiei
Atmosfera de colaborare şi dialog intercultural a fost una dintre caracteristicile definitorii ale evenimentului. Participanţii au împărtăşit exemple concrete din propriile instituţii, au analizat provocările comune şi au propus soluţii aplicabile la nivel internaţional. Această diversitate de perspective a demonstrat că, indiferent de sistemul educaţional, indiferent de ţara de origine, obiectivul este acelaşi: formarea unor tineri competenţi, responsabili şi capabili să se adapteze unei lumi în continuă schimbare.
Programul internaţional desfăşurat la Charleroi şi organizat de IET Belgium în colaborare cu APDP România, Centrul Excelenţei Ilfov, Asociaţia Consultanţilor Educaţionali (Belgia) şi cu sprijinul AEENB (Association des Experts en Éducation Non Formelle de Belgique) a confirmat că educaţia nonformală nu este un complement opţional al sistemului educaţional, ci un pilon esenţial al formării moderne. Prin iniţiative de formare internaţională precum aceasta, cadrele didactice dobândesc instrumentele necesare pentru a transforma şcoala într-un spaţiu dinamic de învăţare, inovare şi colaborare globală. (Conf.univ.dr. Sebastian CHIRIMBU. Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Bucureşti, Universitatea „Spiru Haret”)
Numărul 808
