„ÎNSEMNE ALE LOCUIRII”. Codrina Ioniţă

Muzeul Judeţean Botoşani găzduieşte, în perioada 3 februarie – 2 martie 2026, în spaţiul Galeriei „Colecţia de Artă”, expoziţia „Însemne ale locuirii”, semnată de Codrina Ioniţă. Expoziţia propune o reflecţie asupra locuirii nu ca fapt utilitar, ci ca experienţă existenţială, ca relaţie subtilă între om, timp şi spaţiul lăsat în urmă. Alături de acuarelele Codrinei Ioniţă, sunt propuse atenţiei publicului lucrări ale lui Christian Ioniţă, artist invitat, care aduce în expoziţie o esenţială istorie a propriei locuiri interioare.

Despre această expoziţie, curatorul, Maria Paşc, notează:

„Cuvântul „locuire” vine din latinescul locare – a aşeza, a pune la loc, a rândui. Nu „a ocupa”, nici „a folosi”, ci aşezare într-un rost. A locui înseamnă a-ţi afla locul şi a-l face să fie al tău. În lucrările Codrinei Ioniţă, locuirea nu apare ca prezenţă, ci ca urmă. Case părăsite, ogrăzi cu garduri înclinate, iarbă care năpădeşte curţile, totul devine pârloagă. Prin aceste imagini, artista arată că locuirea nu dispare odată cu oamenii, ea se retrage, se transformă în semn. Există mai multe feluri de a locui: prin prezenţă, prin gestul zilnic, prin focul aprins şi uşa deschisă; dar şi prin absenţă, atunci când omul pleacă, casa rămâne, iar pereţii devin martori. Casele au destin. Nu sunt simple obiecte cu utilitate. Se nasc din nevoie, cresc odată cu cei care le locuiesc, îmbătrânesc, se golesc şi se trec. Fiecare zid adăposteşte timp. Lucrările Codrinei Ioniţă nu dramatizează abandonul, ci îl privesc cu o luciditate calmă. Tuşa fluidă, aerisită, lasă hârtia să respire; albul are dreptul lui, iar culoarea nu închide, ci sugerează. Nimic nu este definitiv conturat, pentru că nici locuirea nu este. A locui înseamnă mai mult decât a sta. Înseamnă a lăsa ceva în urmă. Iar uneori, ceea ce rămâne este de ajuns pentru ca lumea să nu fie goală.

„Numai poetul, ca pasărea măiastră,
Trăieşte-n lume ca-ntr-o poveste.” (Mihai Eminescu)

Primele două lucrări ale lui Christian Ioniţă, realizate în copilărie, sunt case desenate instinctiv, ca adăpost şi numire a lumii apropiate, unde siguranţa se aşază firesc în formă. A treia lucrare, realizată astăzi, în adolescenţă, reia tema casei cu rigoare şi o conştiinţă a structurii care face simţită distanţa reflexivă. Între aceste imagini se citeşte nu doar o evoluţie grafică, ci şi trecerea de la locuirea inocentă la cea trecută prin filtrul gândirii. Casa devine, astfel, martor al creşterii şi al felului în care privirea se maturizează.”

Expoziţia, prezentată de Maria – Laura Tocariu, a avut vernisajul în data de 9 februarie 2026, ora 13.00.