Lectura, acel loc unde nu eşti niciodată singur.

Am citit undeva; îmi pare rău că nu mai ştiu unde. Oricum, am reţinut că: elevii de liceu de astăzi au acelaşi nivel de anxietate ca pacienţii medii ai medicilor psihiatrici din anii ’50; creierul simte respingerea ca durere; mintea hoinăreşte 30% din timp; oamenii cu stima de sine scăzută sunt adesea cei care îi intimidează pe ceilalţi prin bullying; în 80% din conversaţii ne plângem de ceva anume; chiar şi iluzia progresului ne motivează. Şi, mai ales, „citeşte ca să trăieşti!”

Biblioteci mari, cu rafturi pline, avea aproape oricine înainte vreme în România. Nu-i poveste că, în unele situaţii, cetăţeni cu dare de mână, dar „nema cultura”, chiar îşi cumpărau biblioteci încăpătoare şi impresionante, pe care le umpleau cu „cărţi la metru”, după coperte sau după notorietatea vreunui titlu sau autor. Excepţii. Deşi tirajele erau consistente – cel puţin în comparaţie cu tirajele de azi – se făceau cozi uriaşe la librării! Printre adevăraţii cititori se strecurau şi aceia care doreau să fie în rândul celor despre care se spunea că citesc. Se mituiau librarii, de la serviciu era învoit un el sau o ea care cumpăra mai multe exemplare pentru colegi… Oricum, era un mare interes pentru cărţi. Se citea?! Îndrăznesc să spun că se citea mai mult decât acum. Cel puţin în cazul tipăriturilor. Cartea era/este o avere. Cartea era/este tratată cu admiraţie, cu politeţe, cu iubire. Noi ştiam de mici că „ai carte, ai parte”. Acum…

În timp, bibliotecile au fost stilizate, în locul rafturilor a apărut o gaură, cât mai mare, pentru televizor, altă gaură pentru alte generaţii de aparate şi câteva rafturi pentru cărţi, dar împodobite cu obiecte decorative cât mai diverse. „Moda” cărţilor tipărite a intrat în declin… Sau poate nu. Sper.

Viaţa merge înainte. Nu pot spune că evoluează pentru că nu am toate informaţiile! Astfel că, la un moment dat se putea spunea că televizorul suplineşte nevoia de cunoaştere. Destul de repede, unii oameni au înţeles aşa: „Cărţile sunt televizorul oamenilor deştepţi.” „Găsesc televiziunea foarte educativă. De fiecare dată când cineva deschide televizorul, merg în altă carte şi citesc o carte.” În prezent, mie îmi place să cred că ne întoarcem spre carte. Chiar la print. Utopie?! Posibil. De ce cred aşa?! Poate şi pentru că, citind, am descoperit gândurile unor oameni inteligenţi, talentaţi, cu experienţă intelectuală, oameni care, datorită educaţiei, au afirmat/afirmă: „Îmi plăcea să citesc cu mult dinainte să devină o activitate cool, de când cu apariţia Kindle…” „Cititul e acel mod în care oamenii îşi instalează singuri software-uri noi…” „Lectura este esenţială pentru cei care vor să se ridice deasupra unei vieţi obişnuite”, „Lectura – acel loc unde eşti cu tine însuţi dar nu eşti niciodată singur…” „Un copil care citeşte va fi un adult care gândeşte.” „Cititul e pentru minte ce e respiraţia pentru corp”. „O bibliotecă e infinitul sub un singur acoperiş”. „Dacă vrei să ajungi undeva în viaţă, citeşte multe cărţi”.

…Aşa vor dispărea şi depresia, şi agresivitatea, şi plângerile. Să citim! (Mioara VERGU-IORDACHE)