La târgul de carte „Gaudeamus”, ediţia decembrie 2025, a avut loc un eveniment deosebit: lansarea concomitentă a unei ediţii în limba engleză şi în limba română a unei cărţi de meditaţie profundă. Este vorba despre cartea „41 de răspunsuri la cele mai complicate întrebări ale vieţii”, având ca autor pe Doamna Pooja Soni. Cartea a apărut în colecţia „Paradigme ale cunoaşterii umane” a Editurii Fundaţiei „România de Mâine”. Traducerea din limba engleză în limba română aparţine domnului Dragoş Ciocăzan, directorul Editurii Fundaţiei „România de Mâine”.
Despre autoare şi despre importanţa apariţiei cărţii
Autoarea cărţii, doamna Pooja Soni, are o diplomă de master în Filosofie Europeană Modernă de la Centrul de Filosofie Europeană Modernă (CRMEP) al Universităţii Kingston din Londra în anul 2022. A mai publicat articole în India şi o carte la Editura Pertinent Press, Oxford, Marea Britanie.
Pentru Editura Fundaţiei „România de Mâine” apariţia în limba engleză a cărţii „41 de răspunsuri la cele mai complicate întrebări ale vieţii” reprezintă încă un pas pe drumul recunoaşterii sale internaţionale. Pe de o parte este vorba de apariţia în limba engleză, cea care are cea mai largă circulaţie pe glob. În domeniul filosofiei reamintim faptul că Editura Fundaţiei „România de Mâine” a publicat recent cărţi în limba italiană ale unor filosofi români, Ion Tudosescu şi Ioan N.Roşca, respectiv, traduceri din limba italiană în limba română.
Câteva idei despre conţinutul cărţii
Având în vedere întrebările efective la care se dau răspunsuri în carte, dar şi conţinutul acestor răspunsuri, este firească opinia potrivit căreia avem în faţă un adevărat studiu filosofic. La multe dintre întrebări tematica şi răspunsurile oferite de autoare tind către o etică riguroasă şi modernă, mergând către fundamentele spiritualităţilor cunoscute astăzi.
Nu a fost greu să observ că din modul de abordare nu este vorba de filosofia clasică a Indiei. Autoarea, la rândul ei, a precizat la lansare că a fost influenţată de filosofia europeană, în principal filosofia clasică germană, dar şi de alte curente prezente acum în filosofia internaţională. Poate că, totuşi, câteva întrebări amintesc de preocupările filosofiei indiene, dar răspunsurile sunt aliniate la o perspectivă mult mai largă şi mai complexă, putem spune ca fiind în liniile mari ale umanismului epocii noastre.
Analizând răspunsurile la marile întrebări şi teme ale existenţei care apar în carte, este evident că Pooja Soni se depărtează de aşa-numitele abordări fundamentaliste şi merge către o etică pusă în slujba omului. De exemplu, la întrebarea <Este greşit să mint? În ce împrejurări îmi este îngăduit să mint?> răspunsul se bazează pe intenţia din spatele minciunii. Dacă dezinformarea ( minciuna) aduce un bine mai mare destinatarului, atunci minciuna poate fi justificată. Este cazul să menţionez convergenţa acestei soluţii cu cea susţinută de arta şi cultura modernă. Tema propusă îmi readuce din memorie întrebarea de la finalul unui film celebru legat de existenţa lui Moş Crăciun: ce este mai bun, o minciună care aduce fericire unui copil sau un adevăr care stoarce lacrimi? Iată o corelare de viziune etică şi estetică în acelaşi timp a perspectivei filosofice propuse de Pooja Soni cu cinematografia modernă europeană şi americană.
În ceea ce priveşte întrebarea <Sunt minte sau sunt trup?> autoarea face trimitere la concepţia referitoare la esenţa cuvintelor în calitatea lor de ecouri ale sunetelor şi a funcţionalităţii lor privind faptul că acestea dau chip simţirilor. Aici se face trimitere la elemente ale filosofiei comunicării prin sublinierea necesităţii de a face cunoscut celorlalţi aspecte importante cum ar fi cele legate de sănătate şi siguranţă. Trecând prin filosofia modernă a identităţii, cu referire la viaţa interioară privată, Pooja Soni ajunge la următorul răspuns pentru această întrebare: suntem mai întâi corp şi abia ulterior devenim minte, pentru a suporta limitările limbajului în a descrie altora sentimentele noastre interioare.
O altă întrebare, cu ample valenţe interdisciplinare este < Mintea îmi controlează corpul sau corpul îmi controlează mintea?> Pentru termenul minte în carte găsim identitate cu termenul gând. Astfel apare o translaţie către întrebarea subsecventă: gândurile controlează corpul sau corpul controlează gândurile? La fel ca şi în filosofia economică, problema ne conduce către apartenenţa acţiunilor pe care le întreprindem. În concordanţă cu doctrina dominantă din filosofia economiei, Pooja Soni susţine că o acţiune nu este produsul exclusiv al minţii sau al corpului, ci rezultatul conjugării celor două. În esenţă se conservă identitatea, o sinteză a minţii şi corpului. Este adevărat că pe anumite segmente găsim dominant mintea sau corpul, nu este egalitate perfectă. În anumite cazuri emoţiile, mintea sunt dominate, în altele simţurile, deci corpul este dominant.
O altă întrebare a fiecăruia dintre noi este următoarea: <de ce am impresia că o zi fericită trece mai repede decât una stresantă?> Răspunsul la această întrebare porneşte de la explicarea legăturii dintre tristeţe şi stres cu interacţiunile aducătoare de prejudiciu. Este umanizat astfel un concept iniţial al economiei, devenind un referenţial al unei explicaţii filosofice pentru o stare fizică a omului. Găsim tot aici dihotomia dintre împlinirea sau nu a aşteptărilor, dintre fericirea realizării şi tristeţea nerealizării. Recomandarea formulată, deşi bazată pe elemente ale filosofiei şi psihologiei, are un puternic substrat pragmatic: să evităm potenţialele ameninţări şi să nu fim surprinşi de incertitudini. Dezvoltările merg inclusiv către interferenţa conceptelor de leadership cu cele psihologice şi filosofice: să fim înconjuraţi de oameni care insuflă siguranţă. De fapt este important şi să fim conduşi de oameni care ne fac fericiţi pentru că ne îndrumă spre împlinirea personalităţii şi ne oferă garanţia că situaţia este sub control. De asemenea este abordată aici şi problema aspiraţiilor umane de mai bine, a experienţelor plăcute, într-un context în care apar numeroase necunoscute.
Este interesantă întrebarea următoare: < fiecare experienţă a mea este pricinuită de toate celelalte experienţe?>În fapt nu suntem diferiţi de experienţele noastre. Acestea comunică şi contribuie la modul în care experimentăm lumea. Suntem deci o colecţie de experienţe anterioare. Unicitatea fiinţei are ataşate astfel experienţe comune ale colectivităţii.
Cu un profund conţinut etic este întrebarea următoare: <cum m-aş simţi mai bine: să fac ceva rău şi să nu spun nimănui sau să-mi cer iertare pentru fapta mea? > Pentru a răspunde la această întrebare sunt definite din perspectivă socială conceptele de bine şi rău, corect şi incorect. În acelaşi timp, abordarea este convergentă cu teoria acţiunii umane din ştiinţele sociale şi economie. Se precizează existenţa unui plan de realizare pentru fiecare acţiune pe care ne-o propunem, plan ce are ca obiective îndeplinirea (satisfacerea) unor aşteptări. Lanţul cauzal continuă prin creşterea încrederii altor membri din societate pe baza satisfacerii aşteptărilor acestora. Satisfacţia membrilor din societate şi creşterea încrederii în tine reprezintă criteriul de validare a calificativului bine pentru acţiunea realizată. Explicaţia rămâne la un orizont de timp limitat, pe termen scurt, imediat după observarea consecinţelor directe ale acţiunii. În exemplul prezentat pentru detalierea şi explicarea răspunsului la întrebare observăm uşor trimiteri la abordările cooperării din societate, inclusiv în procesul muncii. Când vedem sintagma îndeplinire aşteptări legate de rolul său putem să ne gândim rapid inclusiv la Fişa Postului din organizaţiile lucrative moderne. Trimiterile la ştiinţele sociale continuă în dezvoltarea răspunsului la această întrebare prin referinţele la intenţia individului de a proceda astfel încât să se schimbe ceva în urma acţiunii tale. Comunicarea greşelii şi a scuzelor pentru nereuşita acţiunii are, pe lângă o importantă componentă etică, o importantă dimensiune practică: este o oportunitate să te îndrepţi şi data următoare să faci bine. Este ceea ce în cibernetică şi în teoria sistemelor numim feed-back.
Trimiterile la pragmatism şi la ştiinţele sociale sau la economie nu sunt generalizate în cartea „41 de răspunsuri la cele mai complicate întrebări ale vieţii”. De exemplu, la întrebarea<ce este Iubirea în viaţa mea> răspunsul are componentă pur spirituală. Dragostea este un sentiment de maximă satisfacţie pe care îl simţi în prezenţa unei persoane, aceasta personificând visele şi aspiraţiile tale de viitor. Sincronizarea gândurilor şi sentimentul că eşti mulţumit cu cine eşti înprezent dau conturul unui concept exclusiv uman al Iubirii la Pooja Soni, cu desprindere faţă de conceptul similar din teologie sau credinţă. Această idee este susţinută de întrebarea următoare care apare în carte, respectiv, dacă <e mai de preţ să fiu respectat decât să fiu iubit?> Respectul de la alţi membri din societate este descris ca fiind legat de recunoaşterea anumitor calităţi ale noastre. În limbajul ştiinţelor sociale, acesta s-ar transcrie prin recunoaştere publică, dorinţă pe care putem să o avem şi care poate să fie foarte puternică, pe acelaşi nivel de importanţă cu nevoia spirituală de a fi iubit.
Textul cărţii „41 de răspunsuri la cele mai complicate întrebări ale vieţii” scrisă dePooja Soni este unul care ne deschide viziunea despre lumea în care ar trebui să trăim, despre viaţa pe care ar trebui să o trăim, despre societatea în care ar trebui să trăim.
Răspunsurile la cele 41 de întrebări, aşa cum sunt formulate, rămân deschise în cele mai multe cazuri. Este o carte pentru lectură interdisciplinară sau una de meditaţie profundă asupra sensurilor vieţii. Depinde de experienţele anterioare şi de dorinţele sau aşteptările viitoare ale cititorului.
Felicitări traducătorului pentru capacitatea de a transcrie cu mare rigoare între engleză şi română sentimente înălţătoare şi stări sufleteşti de mare profunzime.
Lectură plăcută!
Conf.univ.dr. Aurelian Virgil BĂLUŢĂ
Membru al Consiliului Ştiinţific al Editurii Fundaţiei „România de Mâine”
Numărul 808
