TRADIŢII NEMURITOARE

Cucii din Brăneşti au strălucit la cea de a XXXII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Jocuri Mascate Surva – Bulgaria

Vecinii bulgari au pregătit un program deosebit care a marcat începutul celei de-a XXXII-a ediţii a Festivalului Internaţional de Jocuri Mascate Surva. Evenimentul a avut loc între 16 şi 25 ianuarie 2026 şi s-a desfăşurat sub patronajul UNESCO. Prezenţi au fost – ca de fiecare dată – şi „Cucii din Brăneşti”, coordonaţi de Asociaţia Culturală condusă de preşedintele şi profesorul Ovidiu Marius Sebe. Excelenţa sa, Nicolae – Dan Constantin, Ministrul Plenipotenţiar al Afacerilor Consulare al României la Sofia, a fost prezent să salute şi să felicite grupul Cucilor din Brăneşti.

Primarul oraşului Pernik, Stanislav Vladimirov, ministrul Afacerilor Externe, Georg Georgiev, preşedintele FECC, Lars Algel, şi Irena Todorova, directoarea executivă a Centrului Regional Sofia – UNESCO, au aprins simbolic „focul Surva”. „Surva nu este doar un festival – Surva este o sărbătoare. La mai bine de zece ani de la înscrierea sa pe Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii, Surva s-a dovedit a fi un exemplu nu numai de tradiţii comune, ci şi de valori comune. Aceasta este o sărbătoare nu doar a moştenirii vii, ci este o sărbătoare a culturii mondiale.” a declarat Irena Todorova, directoarea executivă a Centrului Regional Sofia – UNESCO, în timpul ceremoniei oficiale de deschidere a festivalului din oraşul Pernik, pe 16 ianuarie 2026.

Festivalul Internaţional de Jocuri Mascate „Surva” din Pernik este cel mai prestigios eveniment din Bulgaria şi unul dintre principalele festivaluri din Europa dedicate jocurilor şi obiceiurilor tradiţionale de mascaradă populară. Acesta prezintă forme de ritualuri străvechi păstrate de-a lungul secolelor, care sunt o parte inseparabilă a patrimoniului folcloric al Bulgariei. Prin programul său vibrant de competiţii, festivalul reuneşte survakari, kukeri, babugeri, djamalari şi participanţi din multe alte tradiţii de mascarada. În fiecare an, mii de artişti se alătură din toate colţurile Bulgariei, alături de invitaţi din Europa, Asia, America şi Africa. Sincere felicitări participanţilor! (George V. GRIGORE)

Ansamblul Popular „Chipăruşul” prezintă un ritual funerar arhaic unic în Europa

Poate ne mirăm de reapariţia unor ritualuri aşa zise „păgâne” – printre care şi sărbătorile „mascaţilor” – în dorinţa de a păstra lada cu zestre a înaintaşilor, cu toate tradiţiile şi obiceiurile ce „împodobeau” calendarul anual.
Cred că dorinţa omului de a participa sau a celebra anumite schimbări din natură îi oferea şansa de a crea şi a se implica, preluând o vibraţie, un cântec, un demers schimbător. Tot astfel şi ideea de renaştere a omului şi schimbare a „chipului” traversează tradiţiile ancestrale româneşti, urmaşe ale credinţei geto-daco-trace. La fel, însoţirea sufletului acestuia de imagoul străbunilor care vin să îl conducă pe cel defunct pe celălalt tărâm.
Zona montană a Vrancei a constituit un punct de atracţie aparte pentru cercetătorii de la Muzeul Naţional al Ţăranului Român în privinţa acestor tradiţii. Doamna cercetător Magda Andreescu din partea MNŢR s-a ocupat atent de această zonă unde, datorită unui cumul de factori, disoluţia vechilor tradiţii a fost mai lentă aici decât în alte regiuni, conturând un cadru generos pentru cercetări etnologice. Ca exemplu, satul Nereju a fost încă din perioada interbelică ţinta uneia dintre cele mai semnificative campanii de cercetare monografică iniţiate de Dimitrie Gusti.
Echipele multidisciplinare coordonate aici de Henri H. Stahl au evidenţiat printre tradiţiile locului „Chiperul” (zis şi „Chipăruşul”), un ritual funerar arhaic, pe cale de a fi abandonat la vremea aceea. Denumirea de „Chiper” vine de la „chip” (faţă, trăsături, identitate). De altfel, în cercetările efectuate prin anii ’90, s-au putut înregistra menţiuni ale unor bătrâni din Nereju, martori cândva la desfăşurarea ritualului „priveghi cu măşti” la înmormântarea unor consăteni.
Conform celor relatate, în timp ce rudele şi prietenii îl privegheau pe defunct, după lăsarea serii, soseau în gospodăria acestuia 10-15 bărbaţi purtând măşti de „Unchieşi” – „Moşi” (uneori şi „Babe”). Cu ajutorul tobelor aceştia făceau o mare hărmălaie, menită a ţine la distanţă eventualele influenţe malefice. Mai mult chiar, pe parcursul desfăşurării obiceiului, mascaţii rosteau diverse cuvinte neînţelese – incantaţii, pentru a potenţa efectul intervenţiei lor.
Unchieşii purtau cu ei toiege cu care loveau întâi în poartă, anunţându-şi prezenţa, şi uneori şi în masa pe care se aflau bucatele de pomană. Apoi începeau să danseze ca într-o horă cu paşi când uşori când apăsaţi, în jurul unui foc pe care îl încingeau în curtea răposatului. Legaţi între ei cu un lanţ, efectuau dificile salturi peste foc, ceea ce nu de puţine ori le provoca chiar unele răni. Semnificaţiile jocurilor de priveghi cu măşti, ale căror reminiscenţe au supravieţuit până în secolul al XX-lea doar în această localitate vrânceană, derivă din mentalitatea arhaică. Pentru ca răposatul să aibă o călătorie uşoară către lumea cealaltă, era necesar ca spiritele strămoşilor pe care le reprezentau mascaţii să îl asiste, integrându-l în rândul lor. În plus, cu cât această trecere era mai firească şi mai lină, era mai mic pericolul ca sufletul defunctului tulburat de momentul dificil şi copleşit de nelinişte, să exercite influenţe nefaste asupra celor rămaşi în urmă.
Atenţia acordată ineditului joc de priveghi cu măşti de către monografişti, concretizată în prezentarea din volumul „Nerej, un village d’une region archaique” (Monographie Sociologique. Authors: Stahl, H. H. Keywords; 1939) a contribuit la o temporară revitalizare a obiceiului. Aşa se face că, până prin anii ’70 ai secolului trecut, s-au mai desfăşurat sporadic în localitate înmormântări însoţite de priveghiul cu măşti.
În paralel, însă, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte obiceiuri rituale (vezi „Căluşul”), „Chiperul” a fost preluat de activişti culturali care, spre sfârşitul anilor ’50, l-au transpus într-un moment artistic în cadrul căruia, în sunetele fluieraşilor, bărbaţii mascaţi reconstituiau „jocul” funerar. Pentru a prezenta acest obicei la diverse concursuri şi festivaluri, s-a constituit atunci „Ansamblul folcloric Chipăruşul”, care şi astăzi reprezintă judeţul Vrancea la diferite competiţii. Alături de măştile utilizate în mod tradiţional în cadrul obiceiului funerar, în timp, au fost adăugate şi alte personaje (ursul, capra, barza – din alaiurile de mascaţi), dezvoltând scenariul cu elemente caracteristice altor tradiţii, cum ar fi celor specifice Anului Nou.
Măştile confecţionate astăzi la Nereju sunt opera a doi meşteri celebri în toată ţara pentru măiestria lor: Şerban Terţiu şi Pavel Lupaşc. Utilizând materiale diverse ca suport-bază (blană de oaie şi de capră, lemn), aceştia izbutesc să perpetueze aspectul specific al măştilor de priveghi: chip omenesc cu ochii largi şi nas mare, cu gura crispată pigmentată de dinţi supradimensionaţi, umbriţi de mustăţi şi barbă. Creaţiile lor pot fi identificate la numeroase dintre târgurile de artizani ce se desfăşoară în diferite oraşe din ţară, dar şi la Festivalurile naţionale şi internaţionale la care participă Ansamblul folcloric „Chipăruşul” (după chip).
Asemănători cu Cucii din Brăneşti chipăruşenii din Vrancea duc pe mai departe o tradiţie şi un mesaj al acordului dintre om şi natură „semnat” acum sute, sau poate mii de ani. (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; lafocsani.ro; ziaruldevrancea.ro; invrancea.ro; tara-vrancei.ro; monitoruldevrancea.ro; povestea-locurilor.ro; ziuadeconstanta.ro; Bibliografie: „Nerej, un village d'une region archaique” (Monographie Sociologique. Authors: Stahl, H. H. Keywords; 1939.