Mândrul cerb lopătar revine în pădurile României

Prin programe de repopulare şi conservare a arealelor natural necesare, după o absenţă de zeci de ani din zonele de deal şi câmpie, cerbul lopătar, unul dintre cele mai frumoase animale din România, a apărut în mai multe păduri din ţară. Re-popularea cu această specie este un proiect al Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, menit să aducă cerbi lopătari acolo unde au dispărut din cauza dezvoltărilor urbane, a defrişărilor sau a braconierilor. Astfel, în pădurile din judeţul Iaşi, cerbul lopătar, cu coarnele sale impunătoare, nu a mai fost văzut de aproape 100 de ani. Anul trecut, Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din judeţ a cumpărat 25 de exemplare din rezervaţii de la noi din ţară şi din Polonia. După un an în care s-au adaptat, au fost eliberate în sălbăticie. Între timp, au făcut şi pui, aşa că în natură ajung 51 de cerbi lopătari. „Am amenajat ţarcul ăsta de aclimatizare şi deja avem 15 pui făcuţi în ţarc”, a transmis Marian Sebastian Florea, director AJVPS Iaşi. „Perioadele celor două războaie mondiale au generat un colaps demografic, extinderea agriculturii intensive, pierderea pădurilor de foioase au eliminat specia aceasta”, a precizat Mircea Lazăr, profesor la Universitatea de Ştiinţele Vieţii Iaşi. Dispariţia cerbului lopătar, una dintre cele mai frumoase specii de erbivore din pădurile noastre, este pusă de specialişti pe seama schimbărilor climatice, a distrugerii habitatului, în urma urbanizării, dar şi a vânătorii excesive sau braconajului. Acţiuni de repopulare au fost şi în alte judeţe. În Botoşani, de exemplu, în urmă cu 14 ani, s-au eliberat în păduri 60 de exemplare, iar acum sunt 200.

Cerbul lopătar (Dama dama) este un mamifer ierbivor din familia „Cervidae”, subordinul rumegătoarelor, ordinul „Artiodactyla” (paricopitatele), originar din ţinuturile mediteraneene. Mai trăieşte sălbatic în Grecia şi semidomestic în cele mai multe ţări din Europa. Cerbul lopătar face parte din genul „Dama”, nu din genul „Cervus”, care include cerbul comun („Cervus elaphus!) şi cerbul „Sika” („Cervus nippon”). Diferenţele principale dintre aceste genuri constau în faptul că cerbii din genul „Dama” produc coarne „lăţite”, sunt lipsiţi de părul lung de pe gât în perioada boncănitului şi nu prezintă canini în maxilarul superior. Lungimea corpului este de 1,30-1,60 m, coada de 16–18 cm, greutatea până la 120 kg (masculul) şi până la 65 kg (femela). Culoarea blănii este brun-roşcată, cu pete albe pe spinare, în timpul verii, în timp ce iarna culoarea blănii pe spinare este brun-aurie. Pe burtă şi pe partea internă a picioarelor blana este albă. Trăieşte 15-18 ani în libertate şi 20-25 în captivitate. Coarnele apar numai la mascul. Ele încep să se lăţească în forma unei lopeţi de la mijlocul ramurii către vârf, fapt care a dus la denumirea „lopătar”. Coarnele ajung la dezvoltarea maximă la vârsta de 10-12 ani. Coarnele, care cad în lunile martie-aprilie, se dezvoltă din nou până la sfârşitul lunii august. Se împerechează în luna octombrie. Perioada de gestaţie durează şapte luni. Fiecare ciută fată 1-2 viţei în luna iunie a anului următor şi rămân împreună cu mama lor timp de un an.

Cerbul lopătar este bine reprezentat numeric în zona de vest şi sud vest a României, dar s-au efectuat repopulări în alte 27 de judeţe. Perioada de vânătoare legală este în perioada 1 septembrie – 15 decembrie pentru masculi şi 1 septembrie – 15 februarie pentru femele cu tineret. În fondul de vânătoare de la Socodor, judeţul Arad, sunt peste 1.000 de cerbi, fiind cea mai mare rezervaţie de cerbi lopătari în libertate din Europa. Pe teritoriul comunei Luncoiu de Jos, judeţul Hunedoara, se află „Rezervaţia cinegetică Valea Lungă”. Între 1933 şi 1935 a fost colonizată cu cerb comun şi cerb lopătar. Astăzi, rezervaţia, care se întinde pe o suprafaţă de peste 600 de hectare, numără 45 de cerbi. Potrivit Ministerului Mediului, acum avem aproape 8.000 de exemplare de cerbi lopătar, semn că măsurile de conservare încep să dea rezultate. Dacă putem admira aceste frumuseţi ale codrilor noştri în continuare este şi datorită programelor de repopulare a acestor specii şi conservare a mediului natural. Aşa am salvat castorii, zimbrii, caprele negre şi sper că programele acestea vor acoperi şi salvarea altor specii, cum ar fi vulturii şi dropiile. Până atunci, să ne bucurăm de apariţia, în poienile codrilor pline cu soare şi iarbă verde, a acestor frumoşi cerbi lopătari. (George V. GRIGORE)

Surse: zoobrasov.ro; valea-zimbrilor.ro; muzeulcinegeticposada.ro; zooresita.ro; wikipedia.org; primapagina.ro; gds.ro; gorjonline.ro; lemonews.ro.