Activitatea profesională a studenţilor şi masteranzilor Universităţii „Spiru Haret”

De ce tradingul nu este încă o profesie populară în România şi de ce tinerii de azi pot schimba asta

În ultimii ani, tot mai mulţi tineri români au început să fie atraşi de ideea de a tranzacţiona pe bursă. Fie că vorbim despre acţiuni americane, criptomonede sau forex, interesul este vizibil peste tot: pe reţelele sociale, în grupuri online, în discuţiile dintre prieteni. Graficele colorate, videoclipurile cu traderi de succes şi promisiunea libertăţii financiare stârnesc curiozitatea oricui. Şi totuşi, dacă în Statele Unite sau în alte ţări dezvoltate tradingul este o profesie obişnuită, la noi încă pare un teritoriu necunoscut. Mulţi români nu ştiu exact ce înseamnă, iar cei care încearcă se lovesc de bariere pe care tinerii din alte ţări nu le au.

În România, relaţia oamenilor cu banii şi cu riscul este una complicată. Timp de câteva zeci de ani, în perioada comunistă, nu a existat o piaţă de capital şi nici cultura antreprenorială nu a fost încurajată. Oamenii au fost învăţaţi să se bazeze pe siguranţă, nu pe risc. După anii ’90, apariţia unor scheme financiare precum FNI sau Caritas a lăsat în urmă o neîncredere profundă în orice formă de investiţie, iar această teamă a trecut din generaţie în generaţie.

În locurile unde bursa are o tradiţie de peste o sută de ani, oamenii sunt obişnuiţi cu ideea de a investi. În România, în schimb, mulţi privesc tranzacţionarea ca pe ceva riscant, misterios sau prea complicat pentru „oamenii obişnuiţi”. Pe scurt, pornim cu un handicap cultural.

Problema este accentuată şi de educaţia financiară aproape inexistentă din şcoli. Deşi matematica românească este recunoscută ca fiind una dintre cele mai riguroase din Europa, puţini elevi înţeleg cum funcţionează o investiţie, ce este un risc sau cum se formează preţurile pe o piaţă. În schimb, în alte ţări, elevii învaţă despre economisire, buget, investiţii şi bursă încă din gimnaziu. Un tânăr de acolo înţelege mult mai devreme cum funcţionează lumea financiară, iar când se apucă de trading o face cu o bază minimă de cunoştinţe.

De aici vine şi una dintre cele mai mari confuzii la noi: mulţi cred că tradingul este o formă de joc de noroc sau o încercare de a deveni bogat peste noapte. În realitate, profesioniştii din domeniu vorbesc foarte rar despre câştiguri mari şi foarte des despre disciplină, răbdare, autocontrol şi gestionarea riscului. Acesta este paradoxul: lucrurile pe care oamenii din exterior le consideră „plictisitoare” sunt exact cele care fac diferenţa între un trader responsabil şi unul care îşi pierde capitalul în câteva săptămâni.

Cu toate acestea, generaţia actuală de tineri români are un avantaj incredibil faţă de părinţii şi bunicii lor: accesul la tehnologie. Astăzi, un elev care stă într-o cameră dintr-un oraş mic poate folosi exact aceleaşi platforme ca un trader profesionist de pe Wall Street. DAS Trader Pro, una dintre cele mai cunoscute platforme profesionale din lume, este accesibilă şi în România. Această platformă permite observarea mişcărilor din piaţă la nivel de milisecundă, afişând clar cum se schimbă cererea şi oferta în timp real. Este ca o fereastră directă către pulsul pieţei americane.

În paralel, programe precum Trade Ideas utilizează inteligenţa artificială pentru a scana mii de acţiuni într-un timp foarte scurt şi pentru a identifica automat oportunităţi. Aceleaşi unelte sunt folosite de traderii din marile oraşe ale lumii, dar şi de tineri români începători, ceea ce înseamnă că barierele tehnologice au dispărut. De asemenea, brokeri internaţionali precum Interactive Brokers permit tranzacţionarea directă pe bursele din New York cu costuri foarte mici. Practic, distanţa dintre România şi Wall Street este acum doar o chestiune de fus orar.

Tehnologia oferă acces, dar nu oferă disciplină. Aici apare diferenţa. Mulţi tineri cred că dacă folosesc o platformă profesionistă sau un software avansat au şanse mai mari să câştige. În realitate, instrumentele moderne sunt doar nişte unelte. Ele pot ajuta enorm pe cineva care ştie ce face, dar pot încurca la fel de mult pe cineva nepregătit.

Succesul în trading nu depinde de viteză sau de grafice spectaculoase, ci de felul în care reuşeşti să te comporţi atunci când piaţa se mişcă împotriva ta. Autori cunoscuţi din domeniu, precum Mark Douglas sau Andrew Elder, repetă în cărţile lor aceeaşi idee: tradingul este o activitate în care cel mai greu este să îţi gestionezi propriile emoţii. De aceea, foarte puţini oameni reuşesc să transforme tradingul într-o profesie stabilă, chiar şi în ţările unde acest domeniu este mai popular.

Ce lipseşte în România nu este accesul la pieţe sau platforme, ci o cultură a responsabilităţii financiare. Avem nevoie de programe educaţionale în şcoli şi licee care să explice ce înseamnă o investiţie, cum funcţionează o piaţă şi de ce riscul nu este un duşman, ci o caracteristică inevitabilă a oricărei decizii financiare. Ar fi util ca elevii să participe la simulări de tranzacţionare, la cluburi de investiţii sau la prezentări din partea unor oameni care lucrează în domeniu. Astfel de activităţi ar putea schimba modul în care tinerii văd pieţele financiare şi i-ar ajuta să ia decizii informate.

Pe lângă educaţie, România are nevoie şi de modele reale, nu de personaje care promit profituri exagerate sau „strategii magice”. Tinerii trebuie să vadă că tradingul poate fi o profesie serioasă dacă este abordată cu disciplină, dar şi că nu este deloc un drum uşor. În fond, fiecare piaţă financiară funcţionează după aceleaşi reguli: succesul vine în timp, nu peste noapte.

Partea bună este că interesul tinerilor pentru domeniu creşte în fiecare an. Mulţi sunt dornici să înveţe, citesc cărţi, urmăresc cursuri şi testează strategii pe simulatoare. Aceasta este direcţia corectă. Generaţia actuală are acces la toate informaţiile necesare pentru a înţelege pieţele. Internetul oferă ghiduri, comunităţi internaţionale şi resurse gratuite care pot pune bazele unei educaţii solide.

Dacă România va continua să dezvolte educaţia financiară şi să încurajeze gândirea critică, este foarte posibil ca, în câţiva ani, profesia de trader să nu mai fie o raritate, ci o opţiune reală pentru tot mai mulţi tineri. Iar cei care vor alege acest drum vor avea toate resursele necesare pentru a-l parcurge cu atenţie, curaj şi disciplină.

Paul-Victor VLAD, Universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti,
Masterand anul I, Specializarea „Managementul Integrat al Afacerilor”