Şi iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!

Din patru în patru ani, sau din cinci în cinci ani, ni se promite lapte şi miere, adică adevăr, cinste, justiţie, transparenţă, locuri de muncă, nivel de trai civilizat, infrastructură, educaţie de calitate, sistem de sănătate… sănătos, cultură, demnitate…De promisiuni avem podul plin. Unii dintre noi, mai dumiriţi, nu prea cred, dar se lasă şi ei prinşi de dulcea amăgire. Urmează o perioadă de „luare în primire a trebilor ţării”, când aflăm cu amănunte despre greaua moştenire. Se mai plâng un pic şi, când credem că-şi suflecă mânecile şi trec la treabă, apare, inevitabil, un motiv obiectiv sau un scandal, care iar ne ţine pe loc. Ne aflăm în culmile guvernării! Urmează decăderea, însoţită de promisiuni, ale celor care sunt la putere sau ale celor care vor să fie la putere. Mă aşteptam ca noul Guvern al României, deja vechi prin deziluzii mai ales, să ne prezinte, totuşi, un Program de guvernare. Bine, aşteptările mele nu au nicio legătură nici cu impresia pe care mi-a lăsat-o Opoziţia, a cărei atitudine pare a fi fost de „Am plecat să mă tocmesc, dă, Doamne, să nu găsesc!”

Acum totul se face şi se desface la Cotroceni. Parlamentul? Care Parlament? Democraţie? Nu pentru căţei! Colaborează partidele care şi-au dat mâna să ne conducă? Când îşi vor pune de acord condiţiile? Se pregătesc pentru alegeri anticipate? Eu nu cred, pentru că partidele nu sunt sigure că vor mai câştiga. Dar ni se propun exerciţii de democraţie. Dar ele se bazează doar pe dorinţa de a da la o parte un partid, doar pe dorinţa de a-i înlocui pe ai voştri cu ai noştri, ameninţări răzgândite, generalităţi, agresivitate.

Un ciclu electoral trece repede, aproape că nu ne dăm seama că batem pasul pe loc.

Acum, ne pregătim iar de alegeri. Locale. La Bucureşti, dar şi în alte judeţe. Se pare că listele sunt gata. Pentru că nu suntem foarte interesaţi, deşi mimăm interesul, vom continua să ne plângem, nu mă îndoiesc, de calitatea aleşilor noştri. Vom sta pe margine şi vom comenta. Vreau să fiu bun cetăţean şi să vă invit să ne aducem aminte ce se spune la carte că ar trebui să fie dezbaterile ce vor urma sau ar trebui să urmeze: „Un tip de dialog ce presupune o confruntare de opinii sau de idei între doi sau mai mulţi participanţi, cu caracter argumentativ; înfruntarea de opinii şi găsirea unor soluţii acceptabile pentru problema dată sunt susţinute cu probe pro sau contra, dar într-o atmosferă amiabilă, plină de respect şi folosind un limbaj decent”. Eu nu cred că vom avea parte de dezbateri. Dumneavoastră?!

Ni se spune că este/va fi democraţie. Foarte bine, aşa să fie, dar „puterea poporului bine informat”. Suntem noi informaţi?! Avem noi încredere în cei care ne-au promis/ne promit o viaţă mai bună, o atmosferă mai respirabilă? Asta-i buba. Nu mai avem încredere, iar fără încredere nu există democraţie. Lipseşte încrederea pentru că este evident că lipseşte dragostea pentru acest popor şi această ţară!

…Şi iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac! (Mioara VERGU-IORDACHE)