Ca actor am dat câteva replici la un post sincron într-unul din filmele lui Radu Jude. Tânăr şi plin de idei, acesta „însumează” deja 28 de filme realizate în 20 de ani. Pentru calitatea mesajului său cinematografic, regizorului român Radu Jude i-au fost proiectate toate cele 28 de producţii reunite în cadrul unei retrospective, eveniment organizată de „Centrul Pompidou” din Paris şi „mk2”, între 23 septembrie şi 11 octombrie 2025, sub titlul „Radu Jude, cineast neliniştit”.
Despre Radu Jude, Centrul Pompidou scria că este „una dintre cele mai stimulante voci ale cinematografiei mondiale.” Retrospectiva inaugurează şi un parteneriat important în lumea artei, dintre Centrul Pompidou, colosul din industria cinematografică franceză, ce cuprinde un lanţ de cinematografe, casa de producţie, distribuţie de film, laborator de restaurare, şi Biblioteca mk2. Fondatorul mk2 este Marin Karmitz, producător de film francez de origine română, câştigător al 5 premii „Palme d’Or”. „Opera regizorului român Radu Jude este, din mai multe puncte de vedere, cel mai bine păstrat secret al cinefiliei contemporane. Profunzimea şi amplitudinea sa – 28 de filme de diverse formate, realizate de la începutul anilor 2000, filme de ficţiune, documentare şi filme experimentale – nu au ajuns în Franţa decât într-o mică măsură, în contextul câştigării „Ursului de Aur” în 2021, cu „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”. Din motive întemeiate, Radu Jude construieşte cu o viteză năucitoare o filmografie care traversează toate teritoriile cu o mare fluiditate formală, zguduind cinemaul confruntându-l cu impasuri ale memoriei şi aberaţii actuale, pentru a-l duce, cu vigoarea farsei, la cel mai înalt grad de nelinişte.”, se arată în descrierea retrospectivei, pe site-ul Centrului Pompidou.
Evenimentul a marcat şi închiderea oficială a Centrului Pompidou, întârziată cu un an de zile, şi mutarea secţiunii de cinema la „Biblioteca mk2”. Centrul Pompidou, cel mai mare centru de artă contemporană din Europa, urmează să treacă printr-un amplu proces de modernizare. Aici, la Centrul Pompidou a fost organizată şi cea mai amplă retrospectivă Brâncuşi din istorie.
Radu Jude este cel mai premiat regizor român al ultimilor 10 ani. Printre vârfurile carierei sale se numără câştigarea „Ursului de Argint” la Berlin pentru regia filmului „Aferim!”, câştigarea Ursului de Aur în 2021 cu „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, „Premiul Special al Juriului” de la Locarno pentru „Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii ” în 2023, şi „Ursul de Argint” pentru scenariu, anul acesta, cu filmul „Kontinental ’25”. Cel mai nou film al său, „Dracula”, va avea premiera mondială în cadrul competiţiei oficiale de la Locarno. Într-un interviu realizat în 2021, Radu Jude a povestit cum a devenit interesat de cinema.
Multipremiatul regizor român a mărturisit şi că a fost respins de trei ori la admiterea la Facultatea de Film a UNATC-ului bucureştean. Şi totuşi, cum a ajuns să facă filme?
„În liceu, un prieten bun, Nicolae Stat, m-a dus la un moment dat la „Cinematecă”. Eram în clasa a 9-a şi eu nici nu ştiam că există „Cinematecă”, un loc unde poţi vedea filme vechi, că ele pot fi interesante. Din momentul acela am început să merg la film din ce în ce mai des şi cu din ce în ce mai mult interes. Încetul cu încetul, în ani, chestiunea asta a crescut într-un interes profesional. Asta arată şi cât de important e să ai acces la un anumit tip de resurse. Îmi dau seama că alţi adolescenţi, din alte oraşe din România, nu puteau să vadă filmele acelea, nu exista cinematecă în alte părţi, nu există nici acum. Acum să spunem că internetul face un pic mai uşor accesul, dar chiar şi aşa, cel puţin în domeniul ăsta, e nevoie de crearea unei infrastructuri culturale, în care tineri sau mai puţin tineri din cât mai multe zone ale ţării să aibă acces la informaţii, la opere de artă, la cărţi, la filme. Lucru care, nu numai că nu se întâmplă, dar e din ce în ce mai limitat. Sentimentul meu e că sunt părţi întregi din România abandonate din perspectiva asta educaţională, culturală. Mai ales zonele rurale.”
Şi totuşi aţi ales filmul!
„Eu nu am intrat la UNATC, am dat examen de trei ori şi am picat de fiecare dată. Am intrat la Universitatea Media. Am reuşit să intru printre primii, am avut o bursă şi am început să lucrez ca asistent de regie imediat cum am început facultatea. Era o perioadă în care existau foarte multe producţii străine care se filmau în România. Era nevoie de oameni tineri care să lucreze în condiţii grele, pe bani relativ puţini, dar care să aibă ceva de câştigat din lucrul ăsta. Pentru mine cred că a fost un câştig lucratul ca asistent de regie, am lucrat vreo 4-5 ani.” (…) „Revenind la educaţia cinematografică, la noi nu există aşa ceva. Nu se studiază la şcoală, nu există o alfabetizare în ce priveşte înţelegerea sau raportarea la imagini, nu se studiază nici măcar la liceu, nu există nimic care să pregătească un om pentru a vedea un altfel de film decât filmele comerciale, care, cumva, sunt uşor de înţeles. Şi atunci apare această ruptură între un anumit tip de opere cinematografice şi un public larg. Şi această ruptură nu poate fi acoperită, din păcate, decât în felul ăsta. Vă dau un exemplu din experienţa mea. Am fost în Franţa la un festival de film acum câţiva ani şi m-am dus dimineaţa, pe la 10-11, să văd un film al lui Mizoguchi. În sala în care se ţinea proiecţia, o sală imensă de vreo 500 de locuri, aproape că n-am avut loc, pentru că erau aduşi cei de la liceu. Vreau să spun că toţi elevii ăia au stat la filmul lui Mizoguchi, a fost după o discuţie cu un important critic francez. Şi chiar vorbeam cu organizatoarea festivalului şi mi-a spus că două săli de la multiplexul din localitate sunt închiriate tot anul şi există programe de educaţie cinematografică continuă. Adică de-a lungul întregului an sunt filme, se fac lucruri în colaborare cu şcolile sau cu liceele. Dacă studiază „Madame Bovary” a lui Flaubert, văd şi filmul făcut de Jean Renoir şi aşa mai departe. Eu la aşa ceva mă refer când spun educaţie. Şi asta se face în toată Franţa. Şi acolo sunt, evident, probleme. Probleme sunt peste tot. Dar vreau să spun că măcar există această intenţie de a educa în ce priveşte imaginea, în ce priveşte cinema-ul, de a educa tinerii. La noi nu există aproape nimic. Eu nu spun că cinema-ul e prioritar, să nu se înţeleagă lucrul ăsta, dar educaţia e prioritară. Sentimentul meu e că toate guvernele ne reprezintă pe noi, reprezintă valorile noastre. A fost o batjocorire din ce în ce mai mare a noţiunii de învăţământ, de cultură.”
Despre cinemaul românesc şi, în special, despre Radu Jude, Martin Scorsese a avut la începutul anului 2025 un discurs laudativ impresionant, care a făcut înconjurul lumii în mediul online.
Filmul Kontinental ’25 poate fi văzut zilele acestea în cinematografele din România. La Paris au rulat toate cele 28 de producţii ale lui „Radu Jude, cineast neliniştit”, „una dintre cele mai stimulante voci ale cinematografiei mondiale”… (George V. GRIGORE)
Surse: culturaladuba.ro; europafm.ro; newsflash.ro, gsp.ro; a1.ro; newsnow.ro; tvr.ro; 365stiri.ro;
Numărul 808
