Poate părea paradoxală afirmaţia că la 110 ani de la trecerea în veşnicie a autorului Scrisorii pierdute /6 iunie 1912/, abia în toamna anului 2022 am dat peste unele imagini şi manifestări inedite legate de viaţa, personalitatea şi manifestările sale.
Astfel, la Cabinetul de stampe al Academiei Române am identificat imaginea de mai jos, care îl înfăţişează pe dramaturg, recitând, într-un costum de actor, sextina „Savant”:
„Toate cărţile din lume, de când lumea, câte-au fost,
Minunatul meu prietin le cunoaşte pe-derost;
Tot ce mintea omenească, până astăzi a ştiut,
În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat şi … a-ncăput:
Bibliotecă vestită! Aşa plină, că-nzadar
Am dori să mai încapă şi un bibliotecar.”
Caragiale

Dar nu numai tabloul şi versurile respective le-am identificat. Am găsit şi trei fotografii inedite din perioada berlineză /1905-1912/, înfăţişându-l pe autoexilatul dramaturg şi publicist în mare vogă în anii respectivi.
Prima imagine pune într-o lumină nouă relaţia cordială avută de dramaturg cu marele istoric, Bogdan Petriceicu Haşdeu.
Se ştie că Ion Luca Caragiale l-a vizitat pe marele istoric la Câmpina. Acolo, nu departe de locul său de baştină/Haimanale/, a fost „ospătat de dl. şi d-na Haşdeu, părinţii „proprietarei” castelului. Caragiale descrie, cu lux de amănunte, templul înălţat „bucată cu bucată, după comunicările spiritiste ale Juliei Haşdeu”.
Nădăjduim că în contextul respectiv se pot înţelege şi mai bine dedicaţia şi imaginile pe care le prezentăm.(Cf, Universul Literar, septembrie 1927, Biblioteca Digitală BCU Cluj.) (Dr. Nicolae MAREŞ)



