„ZILELE BIBLIOTECII UNIVERSITARE”

SE APROPIE EVENIMENTUL ANUAL ,,ZILELE BIBLIOTECII UNIVERSITARE”

Departamentul BIBLIOTECI din cadrul Universităţii ,,Spiru Haret” organizează, în perioada 10-12 noiembrie 2025, evenimentul tradiţional: „ZILELE BIBLIOTECII UNIVERSITARE”

Tema principală:,,Inteligenţa artificială, oportunitate sau ameninţare pentru biblioteca universitară?”

TRANSFORMAREA BIBLIOTECII UNIVERSITARE PRIN INTELIGENŢA ARTIFICIALĂ (AI)

Trăim şi ne mişcăm într-o lume în care tehnologiile emergente, printre care se regăseşte şi inteligenţa artificială (AI), revoluţionează, practic, toate domeniile de activitate, inclusiv bibliotecile şcolare şi universitare existente la nivelul fiecărei instituţii educaţionale.

Acest fapt a fost prevăzut încă de la finele anului 2017 când „cercetătorii de la The Institute for the Future (IFTF) au estimat că suntem pe cale să intrăm într-o nouă eră a parteneriatului dintre om şi maşină şi că, până în anul 2030, oamenii şi roboţii vor colabora mai îndeaproape, transformându-ne vieţile.” (IT Trends nr. 12/2017, „Începe o nouă eră de colaborare între om şi maşină”, p.4).

Astfel, tehnologiile emergente, precum inteligenţa artificială (AI), realitatea virtuală (VR), realitatea argumentată (AR) etc. au cunoscut o dezvoltare exponenţială şi se pare că acest ritm ameţitor nu se opreşte în acest punct, ci se îndreaptă cu mare viteză spre ţintele pe care şi le-au propus să le atingă într-un timp cât mai scurt.

În aceste condiţii se poate spune că procesul de transformare digitală al bibliotecilor în general, şi al bibliotecii universitare în special, este inevitabilă.

Transformarea bibliotecii universitare prin inteligenţa artificială (AI)

De-a lungul timpului, bibliotecile au evoluat şi, practic, au trecut printr-o revoluţie atunci când a apărut internetul, devenind astfel punţi de legătură între tărâmul fizic şi cel digital.

Privită drept un centru al cunoaşterii, biblioteca universitară se caracterizează prin: • fondul documentar pus la dispoziţia utilizatorilor săi • spaţiul destinat studierii sau confruntărilor de idei • platformele digitale care extind accesul la informaţie şi, nu în ultimul rând • serviciile oferite de către bibliotecar cititorilor săi.

În schimb, inteligenţa artificială (AI), considerată drept o sursă alternativă de informare, se caracterizează prin: • versatilitate • capacitate de procesare în mod instantaneu a unui volum mare de informaţii şi • oferirea de răspunsuri personalizate.

Inteligenţa artificială este compusă din reţele neuronale artificiale care imită funcţionarea creierului uman şi care sunt capabile să înveţe pe măsură ce funcţionează. (BiblioPolis nr.1 (2024), Evelina Bocancea „Inteligenţa artificială în bibliotecă”, p.58)

Deşi milioane de oameni folosesc zilnic inteligenţa artificială, aceasta nu trebuie să fie considerată o ameninţare pentru bibliotecă şi nici un concurent de temut pentru accesul la informaţie, ci o oportunitate de a îmbunătăţi toate procesele existente la nivelul bibliotecii.

Astfel, biblioteca universitară devine un partener activ al noii realităţi prin valorificarea inteligenţei artificiale (AI) ca resursă complementară, necesară îndeplinirii misiunii ei de educaţie şi cultură.

În acest context, bibliotecarului îi revine rolul de a crea instituţii care să nu fie considerate doar depozite de informaţii, ci şi centre de inovare şi educaţie. În îndeplinirea obiectivului său, bibliotecarul se poate folosi de AI care schimbă modul de funcţionare a bibliotecii transformând-o în „smart library”.

În acest mod, utilizarea AI contribuie atât la îmbunătăţirea serviciilor oferite utilizatorilor, cât şi la eficientizarea proceselor interne.

În practică întâlnim exemple concrete care demonstrează puterea de schimbare exercitată de AI în cadrul bibliotecii. Printre aceste schimbări se regăsesc:

1. Automatizarea gestionării documentelor. O bibliotecă inteligentă foloseşte algoritmii inteligenţei artificiale pentru automatizare proceselor de catalogare şi inventariere a documentelor existente la nivelul bibliotecii. Există biblioteci publice şi universitare care au implementat cu succes tehnologii de recunoaştere a imaginilor cu scopul identificării şi organizării cărţilor pe raft. Acest lucru a contribuit atât la reducerea timpului de îndeplinire a sarcinilor, cât şi la minimizarea erorilor umane.

2. Asistenţii virtuali. În zilele noastre aceştia au devenit parte integrantă a bibliotecilor inteligente, prin intermediul lor oferindu-se ajutor utilizatorilor în moduri inovatoare. Astfel sunt biblioteci în care asistenţii generaţi de AI pot să răspundă instantaneu la întrebările diferiţilor utilizatori oferind informaţii despre documentele bibliotecii, evenimentele desfăşurate la nivelul acesteia şi resursele disponibile. Prin aceşti asistenţi virtuali se urmăreşte atât o îmbunătăţire a experienţelor utilizatorilor cu biblioteca, cât şi reducerea volumului de muncă a bibliotecarului.

3. Tratarea cererilor de împrumut. A pornit de la necesitatea unei mai bune gestionări a cererilor de împrumut. Astfel Biblioteca Universitară din Stanford a realizat şi a dezvoltat un sistem care analizează modul în care se comportă utilizatorii în procesul de împrumutare a cărţilor, sugerând apoi titluri de cărţi similare cu cele împrumutate anterior. Acest lucru a contribuit la îmbunătăţirea satisfacţiei utilizatorilor şi a circuitelor de împrumut.

4. Analiza datelor pentru servicii personalizate. Mulţi utilizatori ignoră faptul că bibliotecile dispun de tehnologii generate de AI prin care sunt analizate date despre ei cu scopul de a realiza campanii de marketing mai eficiente. Prin aceste campanii se urmăreşte oferirea de servicii personalizate, adaptate la nevoile utilizatorilor. Ca exemplu practic se poate concepe un program care să ofere cadrelor didactice ale Universităţii şi alte resurse educaţionale care să îmbunătăţească o pregătirea didactică eficientă.

5. Prevenirea furturilor. Numeroase biblioteci au implementat sisteme de securitate alimentate de inteligenţa artificială cu scopul de a reduce furturile. Un astfel de exemplu găsim la Biblioteca Universităţii din Michigan care a dezvoltat un sistem bazat pe AI cu ajutorul căruia monitorizează activităţile din interiorul şi exteriorul edificiului. Acest sistem a contribuit la îmbunătăţirea siguranţei utilizatorilor şi a personalului bibliotecii şi la protejarea resurselor valoroase deţinute de bibliotecă.

Exemplele menţionate arată cum inteligenţa artificială (AI) a îmbunătăţit gama de servicii existente la nivelul bibliotecii contribuind la eficientizarea acestora şi la creşterea gradului de satisfacţie, atât a utilizatorilor constanţi, cât şi a celor noi.

Dar, se pare că, lucrurile nu se vor opri aici. Tehnologia dedicată bibliotecilor care este din ce în ce mai avansată promite să facă bibliotecile, inclusiv cele universitare, mai interactive şi relevante pentru utilizatorii lor şi pentru comunitate..

Dacă sunt analizate tendinţele tehnologice se poate observa impactul profund asupra modului de funcţionare al bibliotecii şi interacţiunea acesteia cu utilizatorii.

Tendinţele specifice care modelează biblioteca viitorului sunt: automatizarea proceselor administrative, roboţii ca asistenţi în biblioteci, analiza avansată a datelor, implementarea realităţii argumentate şi educaţia bazată pe experienţă.

Primele trei tendinţe au fost menţionate anterior şi ne vom îndrepta atenţia spre penultima şi ultima tendinţă.

Realitatea argumentată (AR)

Realitatea argumentată (AR) reprezintă o tehnologie care permite utilizatorului să vizualizeze obiecte virtuale într-un mediu real prin intermediul dispozitivelor compatibile (tabletă, smartphone etc.)

Realitatea argumentată contribuie şi ea la transformarea bibliotecii universitare, influenţând modul în care utilizatorii interacţionează cu resursele bibliotecii. De exemplu, utilizatorii pot scana cărţi direct pe dispozitivele mobile personale, în acest mod putând să acceseze mai uşor recenzii sau alte informaţii suplimentare.

AR poate să ofere o serie de beneficii pentru educaţie şi biblioteca universitară:

– materialele dedicate studiului devin mai accesibile şi portabile;

– nu necesită achiziţionarea unui echipament special pentru că majoritatea utilizatorilor deţin dispozitive mobile (smartphon-uri, tablete etc.) cu ajutorul cărora pot folosi tehnologia AR imediat;

– interacţiunea cu utilizatorii prin tehnologiile AR îmbunătăţeşte procesul de studiu făcându-l mai rapid şi mai eficient.

Deoarece între bibliotecă şi educaţie există o legătură profundă au fost elaborate numeroase studii prin care s-a evidenţiat modul de utilizare a AR în bibliotecă de către utilizatori (studenţi, cadre didactice etc.)

AR din cadrul bibliotecii dispune de un potenţial major de a revoluţiona modul în care aceasta funcţionează, şi anume, va oferi utilizatorilor modalităţi noi şi inovatoare de interacţiune cu colecţiile şi resursele disponibile, atât fizice, cât şi digitale.

Educaţia bazată pe experienţă.

În ultima vreme s-a observat destul de clar tendinţa de a crea medii de învăţare bazate pe experienţă în spaţiul bibliotecii. Pentru a răspunde acestei necesităţi, biblioteca integrează inteligenţa artificială în programele de educaţie şi formare pentru utilizatori. Aceştia sunt stimulaţi să înveţe prin intermediul scenariilor interactive şi al simulărilor.

Astfel fiecare biblioteca, fie publică, şcolară sau universitară, poate oferi cursuri de formare destinate utilizatorilor cu scopul de a-i ajuta să deprindă abilităţile tehnice necesare adaptării la noua era digitală.

De exemplu, biblioteca din Toronto oferă utilizatorilor cursuri de formare prin intermediul AI pentru a-i ajuta să dezvolte noi abilităţi tehnice şi să înveţe utilitatea instrumentelor digitale.

Casa Corpului Didactic din Constanţa a lansat proiectul „Instrumentul digital din biblioteca şcolară” prin care este prezentat un instrument digital care poate fi utilizat îm mediul online, şi concomitent în cadrul activităţilor desfăşurate în biblioteca şcolară.

Universitatea „Spiru Haret” dispune de o Bibliotecă Virtuală care conţine resurse online, cursuri, sinteze, ghiduri şi fişele disciplinelor specifice fiecărei specializări din cadrul facultăţilor destinate studenţilor şi masteranzilor cu scopul îmbunătăţirii mediului de învăţare.

De asemenea, utilizatorii pot beneficia şi „de acasă” de informaţiile conţinute de bazele de date ştiinţifice internaţionale existente la bibliotecile din cadrul facultăţilor cu ajutorul dispozitivelor mobile.

Toate aceste demersuri ilustrează faptul că se depun eforturi însemnate pentru crearea unui mediu propice educaţiei bazată pe experienţă.

Astfel transformarea bibliotecii universitare se concentrează pe utilizatori şi pe experienţe digitale.

Faptul că la prima vedere AI pare o provocare majoră pentru orice tip de bibliotecă, realitatea ne demonstrează că toate aceste schimbări generate de AI transformă biblioteca într-un centru de inovare şi educaţie care promovează cu succes dezvoltarea ştiinţifică.

Însă până acum se pare că am discutat numai de beneficiile generate de inteligenţa artificială, dar ca la orice produs al minţii umane există şi anumite riscuri care merită să fie luate în considerare. Astfel este oportună o analiză a riscurilor şi beneficilor inteligenţei artificiale implementată la nivelul bibliotecilor.

Riscurile şi beneficiile AI în biblioteca universitară

Implementarea AI în bibliotecă a adus cu ea atât beneficii semnificative transformând practic biblioteca tradiţională într-o bibliotecă „smart”, cât şi riscuri care necesită o analiză amănunţită.

Beneficiile AI în bibliotecă

1. Automatizarea sarcinilor repetitive conduce la simplificarea activităţilor, reducerea efortului manual şi creşterea eficienţei şi se aplică în:

– catalogare şi indexare. Cu ajutorul inteligenţei artificiale se poate automatiza procesul de catalogare a documentelor noi, micşorând timpul şi efortul necesar în cazul în care aceste date ar fi fost introduse manual.

– clasificare. Se realizează prin intermediul algoritmilor de învăţare automată, iar documentele pot fi organizate în funcţie de conţinut şi de relevanţă.

2. Servicii personalizate pentru utilizatori sunt foarte importante şi se bazează pe satisfacerea nevoilor utilizatorilor bibliotecii şi se poate spune că acesta contribuie la rezistenţa acesteia în timp:

– recomandările de lectură. Prin intermediul sistemelor bazate pe AI pot fi oferite recomandări de lectură personalizate fie în urma cercetării istoricului de împrumuturi efectuate de cititor, fie în funcţie de preferinţele acestuia.

– asistenţii virtuali. Includ şi Chatboţii şi au rolul de a răspunde în timp real la întrebările frecvente adresate de utilizatori.

3. Accesibilitatea şi incluziunea. Acest deziderat presupune accesul echitabil la informaţie pentru toţi utilizatorii bibliotecii, indiferent de vârstă, rasă, statut social, dezabilităţi etc. se realizează şi prin:

– transcrierea şi traducerea automată. Cu ajutorul AI pot fi generate transcrieri şi traduceri ale diverselor documente din fondul bibliotecii astfel încât conţinutul acestora să poată fi accesat de un public mai larg, incluzând şi peroanele cu dezabilităţi.

– recunoaşterea vocală. Presupune dotarea bibliotecii cu tehnologii de recunoaştere vocală care să faciliteze accesul la materiale pentru utilizatorii care întâmpină dificultăţi la utilizarea tastaturii.

4. Analiza şi predicţia tendinţelor. Are ca fundament nevoile de dezvoltare ale bibliotecii şi stau la baza întocmirii viitoarelor planuri de activitate:

– analiza de date. AI este de un real folos în analiza datelor de utilizare cu scopul de a identifica tendinţele şi modelele de comportament astfel încât biblioteca să îşi poată ajusta colecţiile şi serviciile în funcţie de nevoile utilizatorilor.

– managementul colecţiilor. Prin predicţiile furnizate de AI referitoare la titluri sau genuri, biblioteca poate optimiza achiziţiile şi eficientiza gestiunea stocurilor.

Riscurile AI în bibliotecă

1. Confidenţialitatea şi securitatea. Se referă la politicile de confidenţialitate adoptate de biblioteci şi măsurile de siguranţă care să asigure securitatea datelor, programelor şi dispozitivelor informatice, supuse adesea diferitelor vulnerabilităţi referitoare la:

– colectarea datelor. Această activitate realizată prin intermediul AI presupune, de cele mai multe ori, colectarea şi stocarea unor cantităţi enorme de date personale. Principalul risc care caracterizează acest tip de activitate este accesarea sau utilizarea acestor date în mod necorespunzător;

– securitatea cibernetică. Orice sistem informatic bazat pe AI poate fi supus atacurilor cibernetice. Riscul rezultat în urma acestor atacuri se referă atât la compromiterea integrităţii datelor, cat şi la accesul neautorizat la informaţiile personale ale utilizatorilor.

2. Discriminarea. Prezintă mai multe forme şi reprezintă un mod de gândire şi acţiune care modelează evoluţia şi în mediul on-line. Se exemplifică prin:

– algoritmi generaţi de AI predispuşi la discriminare. Aceştia pot amplifica anumite prejudecăţi existente în datele acumulate, generând anumite decizii şi recomandări cu caracter discriminatoriu;

– accesul inegal la tehnologie. Există riscul ca în urma implementării tehnologiilor avansate să exacerbeze anumite inegalităţi existente între utilizatori, în funcţie de accesul la resurse şi competenţe digitale.

3. Dependenţa de tehnologie. Se pare că face victime indiferent de vârstă şi poate determina un comportament adictiv care afectează libertatea umană, iar la nivelul bibliotecii se manifestă prin:

– pierderea competenţelor umane. O automatizare excesivă poate conduce la o dependenţă exagerată de tehnologie şi la pierderea treptată a unor competenţe umane esenţiale în biblioteconomie.

– întreţinerea şi actualizarea sistemelor. Atât implementarea, cât şi întreţinerea sistemelor necesare inteligenţei artificiale presupun costuri financiare şi umane considerabile, acest aspect fiind practic, o provocare pentru multe biblioteci.

4. Aspectele etice. Etica in bibliotecă prevede acceptarea şi respectarea normelor, valorilor şi prescripţiilor morale, necesare reglementării relaţiilor în colectivitate şi cu utilizatorii şi se reflectă în modul de transmitere şi recepţionare a informaţiilor. Aceasta este definită de următoarele aspecte:

– transparenţa deciziilor. S-a observat că anumite decizii adoptate de algoritmii AI sunt opace şi dificil de explicat, conducând la probleme de transparenţă şi responsabilitate;

– impactul social. Implementarea AI în biblioteci presupune un mod responsabil de realizare astfel încât să respecte normele etice şi să promoveze binele comun.

Concluzii

Implementarea echilibrată a inteligenţei artificiale (AI) în orice bibliotecă, inclusiv în biblioteca universitară, devine o necesitate, atât pentru bibliotecă, cât şi pentru utilizatorii acesteia, pentru că altfel biblioteca riscă, practic, dispariţia în cadrul comunităţii.

De asemenea, biblioteca trebuie să fie pregătită din toate punctele de vedere pentru a putea aplica AI astfel încât să beneficieze la maxim de oportunităţile generate de aceasta.

Totodată, biblioteca trebuie să aibă în vedere riscurile asociate AI şi să implementeze măsuri adecvate pentru protecţia datelor utilizatorilor, să asigure echitatea şi transparenţa deciziilor şi să menţină un echilibru viabil între tehnologie şi competenţele umane.

Toate aceste obiective transformă biblioteca universitară tradiţională într-o bibliotecă „smart”, capabilă să contribuie semnificativ la procesul educaţional şi cultural desfăşurat în mediul academic.

Bibliografie

1. Bocancea, Evelina „Inteligenţa artificială în bibliotecă” în BiblioPolis nr.1 (2024)

2. Păcurar, Marinela„Biblioteca şi inteligenţa artificială”

3. Staver, Mihaela „Potenţialul realităţii argumentate în bibliotecile universitare”

4. IT Trends nr. 12/2017, „Începe o nouă eră de colaborare între om şi maşină”

(Bibliotecar Monica TOLEA, Facultatea de Ştiinţe Economice Câmpulung)