Există ceva care să ne unească?

Mi se pare că atingem extreme periculoase de ură, contradicţii, fără niciun zăgaz, ireconciliabile, între generaţii, profesii, genuri. Niciodată cenzura şi autocenzura parcă nu au fost aşa de sufocante ca astăzi. Ce generează această „ideologie”?

Să vedem. Au făcut cum au făcut şi cum fac să nu existe subiect pe care să nu ne scoatem ochii! Deficit bugetar fără precedent, pericol de a intra în incapacitate de plată, taxe mărite, eliminarea subvenţiei la energie, noi biruri pe muncă, pe profit, pe dividende, CASS, suflecat mânecile, suferinţă „alături de popor” (Adevărat! Alături, nu împreună cu!) Ca să nu mai vorbesc de război la graniţă şi doar la o aruncătură de rachetă distanţă, apărare, înarmare, PNRR, suveranism, europenism. Vulpea din crâng pe care ne-o vând de ani de zile guvernanţii, parlamentarii, de venituri vorbesc, iar are coada prea lungă, e prea roşcată, se uită saşiu, năpârleşte, e turbată, dă iama-n găini… Din toate avem temă de contradicţii, de ură! Ba tu, ba voi! Normal că fiecare om are doar o viaţă, normal că toţi oamenii, chiar dacă unii se străduiesc să fie, la vedere, „political correctness”, îşi doresc majorarea veniturilor pentru a trăi măcar decent. Este omeneşte. Sigur că unii „şi-au tras spuza pe turta lor”, că au „salarii şi pensii nesimţite”, dar nu pot fi pedepsiţi ceilalţi pentru incapacitatea legiuitorilor de a asigura un cadru legal echitabil. Dar dacă nici nu-i interesează, pentru a avea la dispoziţie un mijloc de manipulare?! Sănătatea scoate la iveală alte racile de caracter şi de guvernare. Toată stima şi recunoştinţa pentru cadrele medicale aflate la datorie! Numai că, „la plăcinte înainte, la război înapoi”!, sunt şi din aceia care dezertează sau doar asistă la efortul colegilor lor. Alte contradicţii, ură. Marile întrebări fără răspunsuri din educaţie? Toţi le cunoaştem. Anul acesta, înainte de contestaţii, aproape 25 la sută dintre elevi nu au promovat examenul de Bacalaureat! Alţii nici nu s-au prezentat! Pretext de înfierare.

Dar exemplul de pus pe coliva realităţii noastre este lupta dintre partide şi, mai ales, dintre susţinători. În opoziţie sunt miere, la putere sunt fiere! Se acuză reciproc, fără de măsură, pentru fapte doar lor imputabile! La putere sunt „alfa şi omega” criticării „dezastroasei moşteniri”, a foştilor. Indiferent de partid sau coaliţie! Şi invers! Şi unii şi alţii „bagă băţul prin gard”, asmuţind cetăţenii, cu abilitate, nu numai împotriva celorlalţi, ci o parte a populaţiei împotriva celeilalte părţi, după fenta politică.

În fiecare zi asistăm la radicalizarea societăţii noastre. Se anunţă ieşiri masive în stradă, se discută despre greva generală… Până unde? Până când? Ca naţiune, ca întreg, există ceva care să ne unească, să nu ne învrăjbească? Cât de liberi suntem când spunem că suntem liberi? (Mioara VERGU-IORDACHE)