„Peştera Urşilor” – scena unui concert special

Ecourile din galeriile „Peşterii Urşilor” din Munţii Apuseni, în imediata apropiere a localităţii Chişcău, comuna Pietroasa, au răsunat în acorduri de ukulele, vioară cu goarnă sau tulnic. Trecând printre stalactite şi stalagmite, vibraţiile muzicale au chemat la rândul lor aplauzele publicului spectator. Încăperea subterană a devenit scena unor concerte spectaculoase, cu artişti locali, la care au participat zeci de spectatori. Sătmăreanul Răzvan Roşu a făcut senzaţie cu tulnicul său sâmbătă, pe 24 mai 2025, cu ocazia „Zilei Europene a Parcurilor Naţionale”, eveniment anual care promovează protejarea ariilor naturale şi conştientizarea importanţei biodiversităţii.

Sunetul tulnicului nu doar că a animat atmosfera, ci a reamintit tuturor legătura profundă dintre om, natură şi tradiţie. Muzica autentică din Ţara Moţilor a răsunat cu putere şi emoţie în inima Munţilor Apuseni. Originar din judeţul Satu Mare, Răzvan Roşu, supranumit „Glasul Moţilor”, este un ambasador al tradiţiilor, combinând pasiunea pentru istorie, folclor şi muzică tradiţională cu un profund respect pentru natură şi identitate naţională. Printre formaţiunile carstice, mai mulţi copii au impresionat prin talentul lor la vioara cu goarnă. Un bihorean a cântat la tulnic, iar o tânără din Oradea a interpretat melodii la ukulele. Oamenii au format o coadă imensă pentru a se bucura nu numai de muzică în sine, ci şi de acustica impresionantă a încăperii, care a făcut momentul cu mult mai special. Manifestarea a fost pregătită de angajaţii Parcului Natural Apuseni.

„Peştera Urşilor”, descoperită întâmplător în urmă cu 50 de ani a devenit, la scurt timp de la deschiderea ei, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Apuseni. La „Peştera Urşilor”, în galeria de peste 10 metri înălţime, ai ocazia să admiri cele mai frumoase stalactite şi domuri. Numele peşterii vine de la numeroasele fosile de „urşi de cavernă” (Ursus spelaeus), animale dispărute din era glaciară. Peştera era un loc de adăpost pentru aceste animale acum 15.000 de ani. Unele dintre ele se retrăgeau să moară în caverne, ascunse de prădători în ultimele zile de viaţă, când le lăsau puterile. Mărturie stau numeroasele cimitire cu schelete de urşi de peşteră descoperite în „Peştera Bisericuţa” sau „Peştera cu Oase”. Dar în „Peştera Urşilor” sunt cele mai multe. Au fost descoperite rămăşiţe ale 140 de urşi care, probabil, s-au refugiat aici, dar au fost surprinşi de un cutremur care a blocat ieşirea din peşteră. Înfometaţi, urşii s-au sfâşiat între ei şi au pierit rând pe rând. Cele mai multe oase au fost descoperite chiar în prima galerie a peşterii, acolo unde vizitatorii le pot vedea aşa cum le-au descoperit şi speologii în anul 1975. „Peştera Urşilor” are o lungime de 1.500 de metri, fiind compusă din galerii amenajate pe două niveluri. Doar galeria superioară este deschisă publicului larg şi este împărţită, la rândul ei, în trei galerii şi patru săli: „Sala Lumânărilor”, „Sala Emil Racoviţă”, „Sala Spaghetelor” şi „Sala Oaselor”. În „Sala Emil Racoviţă” poate fi văzut un schelet complet de urs de peşteră. Au fost descoperite şi fosile de capră neagră, leu şi hienă de peşteră. Mai spectaculoase decât scheletele sunt însă stalactitele şi stalagmitele, care oferă peisaje stranii şi inedite. Acestea pot fi admirate în toată splendoarea lor în „Galeria Lumânărilor”. Unele dintre ele au forme fascinante şi rare, unicate în peşterile din România. Drept urmare, cercetătorii le-au botezat cu nume sugestive. „Lacul cu nuferi”, „Mastodontul”, „Draperiile din Galeria Urşilor”, „Palatul” sau „Căsuţa piticilor”. Încă din anul 1975, când a fost deschisă publicului, era cotată a fi una dintre cele mai bine amenajate peşteri din Europa şi a rămas şi azi o destinaţie preferată şi de copii, şi de adulţi deopotrivă. Peştera are o atmosferă umedă şi rece, cu 10 – 15 grade Celsius tot timpul anului, de aceea se recomandă haine groase la interior şi bocanci.

Concertul din Peştera Urşilor desfăşurat cu ocazia Zilei Europene a Parcurilor Naţionale a adus acorduri muzicale, ca limbaj universal al păcii şi al împăcării sufletului cu materia. Spectatorii au aplaudat iniţiativa, dar şi pe instrumentiştii ce au fost purtătorii de emoţie şi vibraţie… (George V. GRIGORE)

Surse: pesteraursilor.ro; bihoreanul.ro; pesteraursilor.net; plimbaursul.ro; valeaverde.com; wikipedia.org; primariacimpeni.ro; turistprinromania.com;