Elena MUNTEANU – un pictor impresionant

Când mergem la o expoziţie de pictură, la un muzeu, ori chiar în atelierul de unde pleacă în lume tot felul de tablouri, avem şansa să privim în linişte fiecare lucrare în parte. Ce vedem noi în ea? Desigur, acum intră în joc mai multe elemente. Despre aceste niveluri de interpretare a tablourilor este vorba în dialogul purtat cu o pictoriţă care are mulţi admiratori, nu numai în ţara noastră, dar şi peste hotare, în Italia, spre exemplu, până în America de Sud: Elena Munteanu.

– Cum a apărut proiectul participării la Festivalul „Fusion de culturas”, Lima, la 1 martie 2025?

– Vreau să menţionez în primul rând că lucrarea cu care am participat la acest festival, „Dark fantasy”, a mai fost prezentă în ultima vreme şi la alte expoziţii internaţionale, mai precis au existat două expoziţii anterioare în Italia, la Roma şi Veneţia. Deci putem spune că este o perioadă de promovare a acestei lucrări. Apoi tematica ei s-a potrivit foarte bine cu cerinţele festivalului, tematica fiind animale nocturne.

– Ce doriţi să transmiteţi prin lucrarea „Dark fantasy”?

– Mesajul lucrării este, aşa cum cred că v-am obişnuit, unul pozitiv, spre înălţarea spiritului, nu spre coborârea în abisuri, deşi titlul poate părea înşelător. Fiecare element prezent în lucrare trebuie privit ca pe un simbol care vine în completarea celorlalte. Desigur, pot exista diferite niveluri de interpretare, în funcţie de bagajul cultural al privitorului, dar este bine de ştiut că nimic nu poate fi impus. Tocmai în acest aspect rezidă frumuseţea artei. Potrivit unui prim nivel, destul de superficial, totul ar consta într-o alăturare de elemente, aparent fără legătură între ele, pentru care artistul ar avea un soi de afinitate şi faţă de care spectatorul poate avea reacţii diverse, potrivit experienţelor personale: „Nu-mi plac pisicile negre; aduc ghinion” sau „Ciorile distrug culturile câmpului”… ori, din contră, „Apreciez blândeţea pisicilor / vigilenţa păsărilor de noapte”. Celălalt nivel, mai abstract şi mai complex, să-i spunem „simbolic”, este cel în care privitorul renunţă la orice fel de superstiţie sau părere preconcepută, fiind dispus să găsească şi alte posibile valenţe ale acestor elemente, potrivit cunoaşterii sale literare, spirituale etc. Cineva poate vedea în acea pisică ceva din „Motanul încălţat” al lui Charles Perrault, ceva din poezia „Le chat”a lui Charles Baudelaire sau poate ceva din măreţia pisicii egiptene, care se ştie că era venerată ca zeiţă… La fel se poate vorbi şi despre ciori, de exemplu. Dacă le studiezi atent, ştiinţific, comportamentul sau dacă te duc puţin cu gândul la povestirea „Ciorile” a lui Agârbiceanu s-ar putea să nu mai vezi în ele un inamic ori chiar să le găseşti atribute mai fericite. Şi tot aşa calea interpretării rămâne deschisă pentru fiecare element în parte, dar şi în privinţa legăturii dinte ele, fiindcă o anume interpretare atrage după sine o altă dinamică a elementelor. Ca o concluzie, deşi toate par la prima vedere creaturi ale întunericului, în realitate ascund un aspect luminos şi gingaş, dacă luăm în considerare şi elementele vegetale cu care intră în legătură. Din aceste considerente, pot spune că nu întâmplător lucrarea a participat la expoziţii cu tematici diferite: Ziua Femeii, animale nocturne …

– Care sunt proiectele până la finalul anului 2025, dar şi pentru următorii ani?

– Proiectele mele de viitor vizează un număr cât mai mare de expoziţii naţionale şi internaţionale.

– La final, vă rog să transmiteţi un mesaj celor care vă admiră picturile.

– Vreau să le mulţumesc pentru susţinere, pentru cuvintele frumoase, şi, bineînţeles, îi aştept să viziteze expoziţiile!

CONCLUZIA? Minunat! Cu adevărat impresionant. Urăm invitatei noastre speciale de astăzi multă inspiraţie şi în perioada următoare. Cu noi şi noi tablouri de mare valoare. Până atunci, sănătate tuturor şi sărbători cu bine şi bucurii autentice.

Aristotel BUNESCU 
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com