Alexandra MICLEA DAMIAN – un pictor impresionant

Mă uit pe calendarul personal cu evenimente speciale din lumea minunată a culturii şi descopăr că vineri 9 mai a avut loc vernisajul unei expoziţii aparte care ne bucură mult ochiul care caută mereu frumuseţile artei… La Muzeul Naţional Satului din Bucureşti este deschisă expoziţia ,,Lumina dragostei din lut am pus-o în culoare şi cuvânt – România văzută de pictori contemporani”. 

Pictoriţa Alexandra MICLEA DAMIAN, prezentă pe afiş după prietenul meu Rareş Kerekeş din Sighişoara, ne invită să vedem expoziţia de la Muzeul Naţional al Satului.  Minunat modul în care se prezintă. Iată cum:

„Bună ziua!

Din timpul cursurilor şcolare am fost remarcată de domnul Profesor Moşoiu, Liceul Alexandru Ioan Cuza, Ploieşti şi apoi la Palatul Culturii Ploieşti, iar la pregătirea de desen pentru Arhitectură cu Emil Popa, arhitect Şef al Prahovei acum de curând. În Bucureşti, Prof. Octavian Iliescu ne-a susţinut formarea şi în anul 2004, la opţionalul de pictură Prof. Drăgan. Reluând am realizat că am noţiunile necesare pentru a descrie şi înţelege pânzele achiziţionate şi cele cerute pentru o iniţiativă proprie sau alta. Fiind tehnocultura cum am găsit în cartea Mutaţia semnelor, Rene Berger, tehnologia reprezintă foarte mult, culorile prin fotografie sunt naturale, dintr-o gamă, contraste, totul agreat prin teoria tehnicii imaginilor şi compoziţiile ţin de o percepţie formată prin studiul arhitectural. Peisajele urbane atât de plastic/detaliat redate cu atenţie, amintesc de grupul de interese pentru studiu, redare sau achiziţii. „Funcţia instrumentală a fotografiei: păstrătoare de amintiri, informaţii, de trecut, după funcţia de păstrătoare a realităţii, după întrebuinţare, şi că instrument menit să păstreze cunoaşterea situaţiei stabilite, ba mai mult, să o extindă …” Pg. 94 Această „extindere” pentru autor devine chemare a interesului din partea pictorului şi începe să se exprime pe el prin aceste captări ale locurilor unde a fost trimis, ţinut aproape, chemat şi antamat la muncă. Căutarea propriilor locuri care să aibă nevoie de mine, m-au izolat şi direcţionat către palete de culoare naturale, pastel şi umbre.

M-am gândit la o poezie de Mihai Eminescu şi am deschis cartea la „Din cerurile albastre” făcând referinţă la aspiraţiile înalte ale artei, stabilitatea domeniului, codul, teoria inregistrata ca aparţinând unei formări, glasul păsărelelor, astrele luminate de soare, stelele. Anturajul expunerii, turme călătoare că nouri pe ceri şi uşoarele influenţe ale durerilor ţinute departe. In locul culturilor hrănitoare la câmp, flori strălucitoare, uneori cunoscute şi cu efecte benefice, medicale, alteori otrăvitoare, umbra atenuându-le tăria, situaţia precară a artistului care se autoproclamă prin artă. Aduşi la malul lacurilor idolii stelelor, care nu pot lumina la rândul lor, menţinerea acestui loc ingrat de responsabili ai pulsiunilor altora, amintesc de romantismul care este păstrat că ruină. Reperul astrelor este pierdut. Amintirea păstrată ca iederă dar pe un copac renumit pentru creşterea înceată şi valoroasă, este ocrotită cu sentimente materne şi trimiterea către lucru, dar şi grijă este îngrijorare, pierdere şi drum necunoscut.

CONCLUZIA? Minunate cuvinte care prezintă portretul unui pictor de valoare. Transmitem felicitări din toată inima Alexandrei MICLEA DAMIAN. Îi urăm mare succes la expoziţia de la Muzeul Naţional al Satului. Apoi, multă inspiraţie, energie pentru viitoarele sale tablouri.

*Precizăm că expoziţia de la Muzeul Naţional al Satului este deschisă până la 7 iunie 2025

Aristotel BUNESCU 
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com