Nu oricine şi nu oricum a ajuns pentru prima dată în zona misterioasă a polilor planetari. Cum ne-am adus contribuţia la explorarea Indoneziei, a continentului Africa, a Americii de Sud, tot astfel românca Smaranda Gheorghiu (5 octombrie 1857 – 26 ianuarie 1944) a fost prima femeie din lume care a făcut o călătorie la Polul Nord. Scriitoare şi militantă pentru drepturile femeilor, „Maica Smără” este şi autoarea celebrei poezii „Vine, vine primăvara!”: „Vine, vine primăvara/ Se aşterne-n toată ţara”/ Floricele pe câmpii / Hai să le-adunăm copii”.
Scriitoare, publicistă şi una dintre primele feministe din România, numită „Maica Smără” de Veronica Micle, Smaranda Gheorghiu, nepoată a lui Grigore Alexandrescu, din partea mamei a fost o descendentă a familiilor boiereşti Andronescu şi Vlădescu. Părinţii săi au fost Pitarul Nita (Ion) Andronescu (1821-1894) şi Alexandrina Andronescu născută Vlădescu, ambii din Târgovişte. (Alexandrina Vlădescu era sora mai mică a lui Matei Vlădescu ajuns General de Divizie, erou al Războiului de Independenţă şi Ministru de Război al României. Matei Vlădescu şi Alexandrina, alături de alţi cinci fraţi şi surori, erau copiii Serdarului Mihalache Vlădescu (1800-1868) născut în satul Vlădeşti de lângă Râmnicu-Vâlcea, stabilit ulterior în Târgovişte, descendent al boierilor Vlădeşti iar mama lor fusese Ecaterina Brătescu (1808-1847), o descendentă a boierilor Brătescu.) Familia Andronescu a avut zece copii ajunşi la maturitate, toţi devenind personalităţi de marcă ale oraşului sau stabilind căsătorii în familii de vază. După Smaranda, al doilea născut al familiei, a fost Constantin Andronescu (1859-1943) devenit doctor în medicină şi profesor universitar de ginecologie şi igienă la Institutul Agronomic, căsătorit cu Alice Ghika (1875-1964). Al treilea copil a fost Teodora Andronescu (1862-1930) poreclită Bipona, implicată în acţiuni de binefaceri de la vârsta de 14 ani, căsătorită cu Stelian R. Dudau (1857-1918) mare proprietar şi comerciant din Târgovişte. Ceilalţi fraţi şi surori au fost Judecător Xenophon Andronescu (n.1864), Ecaterina căsătorită Ing. Kuelle (n.1866), Elena căsătorită Stematiu (1868-1950), Sofia căsătorită Gen. Anastasiu (n.1870), Col.Gheorghe Andronescu (1872-1935), Alexandrina Andronescu (1874-1972), Pr. Dumitru Andronescu (n.1890).
„Maica Smără” a urmat şcoala din oraşul natal Târgovişte şi din 1870 s-a înscris la cursurile Şcolii Centrale de Fete din Bucureşti. După liceu s-a căsătorit cu profesorul George O. Gârbea. Smaranda a avut două fiice: Zoe Gârbea Tomellini, căsătorită cu Luigi Tomellini, consulul general al României la Genova, şi Magdalena. A rămas văduvă după moartea timpurie a soţului şi s-a angajat ca învăţătoare la o şcoală din Sinaia.
După ce s-a recăsătorit cu căpitanul Petre Gheorghiu a continuat să lucreze ca institutor şi să publice primele sale scrieri în perioada 1882- 1885 la revista „Şcoala Română”. Şi-a făcut debutul ca poet în 1881 în revista lui Alexandru Macedonski, „Literatorul”. S-a împrietenit astfel cu Mihai Eminescu şi Veronica Micle, toţi frecventând, în aceeaşi perioadă, acelaşi cenaclu. A continuat să publice poezii în reviste precum „Convorbiri literare, „Tribuna” sau „Universul”. În anul 1888 a publicat primul ei volum de poezii: „Din pana suferinţei”. A scris diversificat, de la versuri, proză şi teatru, la romane şi nuvele. Maica Smără a participat ca reprezentantă a României la o serie de congrese importante. De exemplu, alături de Badea Cârţan a reprezentat România la „Congresul orientaliştilor” în 1889, prilej cu care a depus o coroană de lauri din bronz la „Columna lui Traian” de la Roma.
Dar marea pasiune a Smarandei Gheorghiu a fost călătoria. A călătorit mult, atât în România, cât şi în Europa. După ce a străbătut ţări precum Italia, Belgia, Franţa, Suedia, Cehoslovacia, Grecia, Germania şi Danemarca, a scris cărţi şi a ţinut conferinţe în România, în care şi-a împărtăşit impresiile despre aceste călătorii.
A fost prima femeie care a îndrăznit şi a reuşit să parcurgă, în perioada 1902 – 1904, un traseu ce a condus-o până la Polul Nord. A urmat un itinerar prin Transilvania, Budapesta, Viena, Praga, Dresda, Berlin, Rostock, Copenhaga, Upsala, Capul Nord din Insula Mageroy. Cu prilejul acestei călătorii l-a cunoscut la Oslo pe marele scriitor norvegian Henrik Ibsen.
Amintirile sale de călătorie au fost cuprinse în cărţile: „Schiţe şi amintiri din Italia”(1900), De la Bucureşti la Capul Nord (în volumul „Conferinţe şi discursuri”,1905), Schiţe şi amintiri din Cehoslovacia (1925), O româncă spre Polul Nord (1932).
A fost membră a unor organizaţii culturale, atât din România, cât şi din străinătate, ca „Dante Alighieri”, „Storia et Arte di Roma”, „Alianţa Universală a Femeilor”. Ca reprezentantă a României, a participat la mai multe congrese internaţionale: „Congresul orientaliştilor”(1889), „Congresul păcii universale” (1900) desfăşurat la Paris, unde a propus o soluţie de înlăturare a războiului, „Congresul latin” (1902), „Congresul educaţiei familiale” (1913), „Congresul şcolilor în aer liber” (1931). Versuri ale poetei au fost puse pe muzică de compozitorii epocii, ca Theodor Fuchs: „Ţara mea”, „Călugărenii”, etc. Alte volume de beletristică apărute: „Din pana suferinţei” (1888), „Novele” (1890), „Veronica Micle” (1892), „Corbul cu pene de aur” (1897), „Mozaicuri” (1897), „Dorul de ţară” (1904), „Ţara mea” (poezii, 1905), „Băiatul mamii” (roman, 1920), „Simfonii din trecut” (1927), „Dumitriţe brumate” (1937), „Cântă Dorna” (1939), „Schiţe din Târgovişte” (Editura Pildner & Pildner, Colecţia „Restitutio”, Târgovişte, 2003), „Rănile noastre sociale” (Ediţie îngrijită de Petre Gheorghe Bârlea şi Jozsef Pildner. Editura Pildner&Pildner, Târgovişte, 2005), „Inteligenţa Femeii” (Ediţie îngrijită de Petre Gheorghe Bârlea şi Jozsef Pildner. Editura Pildner&Pildner, Târgovişte, 2007).
În amintirea sa, în parcul Mitropoliei din municipiul Târgovişte a fost ridicat un bust, pe care este înscris numele ei întreg, Smaranda Gheorghiu. Un alt bust al său semnat de sculptorul Mihnea Onofrei se găseşte în parcul Cişmigiu, din Bucureşti, pe care este înscris textul „Maica Smără – Educatoare a poporului, scriitoare, 1857-1944”, ca amintire a faptului că a scris literatură pentru copii şi tineret, cu accent spre latura educativă a acestei literaturi.
Sunt şi scrieri despre Smaranda Gheorghiu: Bîrlea Petre Gheorghe, „O româncă spre Polul Nord”, Editura: Sport-Turism, 1988, şi Alexandrina Andronescu şi Gheorghe Bulei: „Smaranda Gheorghiu – personalitate de frunte a intelectualităţii târgoviştene”, în „Valachica”, nr. 14, Târgovişte, 1994, p. 21.
Tot semn de nemurire este şi numirea Şcolii Gimnaziale din Târgovişte cu cel al strălucitei personalităţi „Smaranda Gheorghiu”, şcoală ce a împlinit 100 de ani de funcţionare neîntreruptă, ducând astfel pe mai departe vibraţia creaţiei literare şi a laturii sale exploratorii în viaţa elevilor şi profesorilor de aici. (George V. GRIGORE)
Surse: impact.ro; playtech.ro; forza.ro; cunoastelumea.ro; wikipedia.org
Numărul 808
