Idei de vacanţă

Schitul Cetăţuia – Vâlcea, locul unde a fost decapitat domnitorul Radu de la Afumaţi

Urcând către cer nu numai cu gândul şi rugăciunea, ci şi fizic, prin sutele de trepte de piatră ce duc pelerinul ajuns la Râmnicu Vâlcea dinspre Sibiu spre o mică mănăstire şi cetate, vei întâlni acest loc declarat ca sfânt de către unii sau blestemat de alţii. Oricum, acesta este un bastion care a fost folosit sute de ani drept punct de observaţie şi avertizare în cazul năvălirilor, fie de la sud – turcii, fie de la nord – habsburgii, iar aici se făceau focuri atunci când soseau cotropitorii. Micul bastion este de fapt o biserică aflată pe culmea dealului Cetăţuia din cartierul cu acelaşi nume din Râmnicu Vâlcea.

Schitul Cetăţuia cu hramul „Sfinţilor voievozi Mihail şi Gavril” este un monument istoric (cod167482.18.), aşezat la aproximativ 400 de m înălţime, pe o colină calcaroasă, plină de grote. Schitul Cetăţuia a fost zidit între anii 1677 – 1680 de mitropolitul Ţării Româneşti, Teodosie, în timpul domniei lui Şerban Cantacuzino. Pisania, cândva deasupra uşii de la intrare, se află acum zidită pe latura nordică a lăcaşului de cult. Din punct de vedere arhitectonic, planul bisericii face parte din tipul numit corabie de dimensiuni mai mici. Biserica a suferit modificări între 1850 -1853, când mitropolitul Nifon i-a adăugat pridvorul cu stâlpi din cărămidă şi o turlă, zidul de incintă din cărămidă cu lespezi de piatră şi două case. Frescele interioare ale bisericii au fost refăcute în 1853 de pictorul Gheorghe Tattarescu şi sunt bine conservate şi astăzi.

În anii ’70, arheologii au scos la suprafaţă mai multe fragmente ceramice ce au aparţinut culturilor Coţofeni III, Verbicioara, Hallstatt. În aceeaşi zonă au fost identificate importante dovezi că pe dealul din nordul Râmnicului s-a suprapus ulterior şi o aşezare dacică, pe deal fiind descoperite resturile a două locuinţe, fragmente ceramice lucrate cu mâna şi la roată, o lamă de cuţit din fier şi un ac de la o fibulă din bronz.

Dar, cu două sute de ani înaintea ridicării schitului de aici, pe aceiaşi temelie a mai existat o biserică. O biserică blestemată pentru crima care s-a petrecut a doua zi a anului 1529 (2 ianuarie), când cad victime domnitorul Ţării Româneşti, Radu de la Afumaţi şi fiul său de 7 ani, Vlad. Ambii au fost ucişi chiar în altarul bisericii de către doi boieri, Neagoe Vornicu şi Drăgan Postelnicu.

Radu de la Afumaţi (sau Radu al V-lea), fiul lui Radu al IV-lea cel Mare, a fost Domn al Ţării Româneşti de mai multe ori: decembrie 1522 – aprilie 1523, ianuarie – iunie 1524, septembrie 1524 – aprilie 1525 şi august 1525 – ianuarie 1529. I s-a dat supranumele „de la Afumaţi” pentru că avea o moşie în localitatea Afumaţi din actualul judeţ Ilfov. Radu de la Afumaţi, domnitorul din neamul Basarabilor, pe viţa Drăculeştilor este considerat de istorici unul dintre voievozii cei mai îndărătnici cu privire la suzeranitatea faţă de imperiul otoman. Radu practică o politică antiotomană, de aici poate şi domniile lui destul de zbuciumate. A domnit de patru ori, per total neavând mai mult de patru ani de domnie. Dar în această perioadă a avut 20 de confruntări cu armata otomană care, în acei ani, potrivit istoricului Sorin Oane, „dorea transformarea Ţării Româneşti în paşalâc turcesc”. Toate cele 20 de lupte sunt trecute pe piatra de mormânt de la Curtea de Argeş. Pentru linişte în ţară, la îndemnul boierilor, la sfârşitului lui 1528 face un pact cu sultanul privind plata tributului, dar în scurt timp renunţă şi îşi declară politica de independenţă, fapt care îi pune pe boieri împotriva lui. În ianuarie 1529 cade victimă complotului boierilor Craioveşti care îi găsiseră un înlocuitor şi Radu, încercând să fugă spre Ardeal, este ajuns din urmă la Râmnicu Vâlcea de inamicii săi de la Curte. Urcă dealul Cetăţuii pentru a scăpa de urmăritori. Legenda spune că între schitul de pe dealul Cetăţuii şi schitul Fedeleşoiu aflat pe malul stâng al Oltului ar fi existat un tunel vechi, chiar precreştin, lung de aproximativ doi km trecând chiar pe sub albia râului. De aceea se spune că Radu de la Afumaţi ar fi optat să caute adăpost la schitul Cetăţuia. Însă nu a mai avut timp, boierii l-au ajuns, iar asasinatul s-a produs chiar în altarul bisericii cu toate împotrivirile prelaţilor. Radu şi Fiul său sunt decapitaţi de boierii Craioveşti, în miez de zi, pe 2 ianuarie 1529, iar biserica primeşte numele de biserica blestemată. Nu se cunosc motivele pentru care ulterior ea a fost distrusă, doar atât se ştie că la 1677 se construieşte una nouă pe acelaşi loc. „Există teorii – neconfirmate însă – că de la Cetăţuia ar fi existat un tunel subteran care să fi ieşit în partea cealaltă a Oltului, la schitul Fedeleşoiu. Nu există date în acest sens deşi toată lumea vorbeşte despre acest tunel. Dacă ar fi existat acest tunel, mergând pe ipoteza aceasta, am putea să mergem şi pe varianta că Radu de la Afumaţi căuta un loc de scăpare pe acolo. Dar important este de văzut cum de s-a ajuns la această fugă disperată şi implicit la asasinatul care s-a petrecut în acea zi de 2 ianuarie, chiar în capela mănăstirii„, spune Ligia Rizea, sociolog, specialist în patrimoniu. În Ţara Românească a existat dintotdeauna o rivalitate între două mari familii boiereşti – Craioveştii şi Drăculeştii, similară dramei shakespeariene între familiile Montague şi Capulet. Cele două familii de boieri au dat tronului mai mulţi voievozi dar au generat şi multe conflicte, care adeseori se lăsau cu asasinate, fie direct fie cu ajutorul Înaltei Porţi. „Radu ştia foarte clar că trebuie să aibă pace internă între cele două tabere boiereşti mai ales în demersurile sale de asigurare a independenţei ţării în faţa Imperiului. Lucru extrem de greu pentru tânărul voievod şi pentru ambiţiile sale. Radu de la Afumaţi este cunoscut pentru cele mai dese conflicte cu armata otomană şi pentru cele mai dese întreruperi ale domniei sale. Radu şi-a propus astfel, diplomatic, să-i aibă de partea sa şi pe Drăculeşti şi pe Craioveşti, lucru destul de dificil”, mai spune Ligia Rizea. Ocazia se iveşte în 1525, când soţia voievodului, doamna Voica, moare în urma unei boli, iar Radu se îndrăgosteşte de una dintre fetele lui Neagoe Basarab, domniţa Ruxandra. „Se spune că era una dintre cele mai frumoase prinţese din acea vreme şi mulţi prinţi râvneau la mâna Ruxandrei. Printre aceştia se număra chiar şi Ştefăniţă Vodă al Moldovei, căruia Neagoe Basarab i-a şi promis această nuntă”, adaugă Rizea. Numai că lucrurile au fost date peste cap. Radu de la Afumaţi ştia că prin acest mariaj îi va avea de partea lui pe boierii olteni, Craioveştii, până în acel moment el fiind considerat omul Drăculeştilor. Numai că, prin această nuntă, în loc să calmeze un conflict intern, s-a trezit cu două probleme. Boierii Drăculeşti nu au apreciat această alianţă, pe care au considerat-o trădare, deşi Radu, până în acel moment, le oferise dregătorii şi pământuri. Dar şi mai mult decât atât, Radu a stârnit gelozia şi furia domnitorului Moldovei. Ştefăniţă s-a pornit din această cauză cu armată asupra Ţării Româneşti, caz unic în istorie, când cele două principate româneşti intră în conflict militar din cauza unei femei. De două ori, în februarie şi noiembrie 1526, armata moldoveană intră în Ţara Românească cu gândul răzbunării. După mai multe lupte, se ajunge la pace, iar Ştefăniţă Vodă primeşte de soţie pe Stana, sora mai mică a Ruxandrei. „Acest conflict amoros se încheie, însă cel intern, cu boierii Drăculeşti, se adânceşte, boierii îl suspectează pe Radu de trădare şi favorizare a boierilor Craioveşti. Conflictul va duce, într-un final, la asasinatul din 1529”, completează Ligia Rizea. Radu este atras în drumul său spre Craiova de boierii Drăculeşti la o discuţie despre moşii. Aceştia pregătiseră asasinatul la un conac pe drumul Craiovei şi aducerea pe tron a unui domnitor din rândul lor. Radu reuşeşte să scape în primă fază din capcană, dar toate gărzile de corp îi sunt asasinate. Reuşeşte să fugă spre Râmnicu Vâlcea, numai că este prins în scurt timp de boierii Drăculeşti, Neagoe şi Drăgan, la mănăstirea Cetăţuia. Radu intră în capelă împreună cu Vlad, fiul său, preotul se roagă de boieri să nu facă o nelegiuire în altar, dar ruga lui nu este ascultată, cei doi sunt ucişi pe loc, chiar în capelă. „Frumoasa domniţă din cauza căreia s-au întâmplat atâtea a devenit soţia domnitorului Radu Paisie, iar după moartea acestuia, se retrage în Transilvania”, încheie Rizea. „Cei care puseseră la cale complotul erau rude prin alianţă ai lui Radu de la Afumaţi, fiind căsătoriţi cu două verişoare primare pe linie paternă ale acestuia: Neagoe din Periş şi Drăgan din Merişani-Bucşani, mare postelnic în 1523-1525. (…) După o relatare din ianuarie 1529 a judelui de Sibiu, trimisă la Buda, capul lui Radu de la Afumaţi ar fi fost trimis sultanului Soliman Magnificul. Trupurile celor doi au fost îngropate la Mănăstirea Curtea de Argeş”, declară profesorul Florin Epure, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea. Se spune că, potrivit obiceiului, capul domnitorului ar fi fost transportat la Istanbul într-un recipient plin cu miere, astfel încât Soliman Magnificul să aibă dovada morţii lui Radu de la Afumaţi. Momentul de după decapitarea voievodului şi a fiului său a rămas învăluit în mister, iar o bună perioadă de timp nu se mai face referire la schit în niciun document. Se spune că sute de ani sângele domnesc nu a putut fi scos de pe icoanele bisericii. Preotul Ion Popescu Cilieni scria în 1941, în volumul „Biserici, târguri şi sate din judeţul Vâlcea”, că biserica în care şi-a găsit sfârşitul Radu de la Afumaţi ar fi fost arsă până la temelii, un alt lăcaş sfânt fiind ridicat aici în vremea lui Matei Basarab. Astăzi, drumul spre schitul Cetăţuia este unul folosit de turişti, acest schit oferind o panoramă deosebită nordului municipiului. Din poiana schitului se văd munţii Făgăraş, râul Olt şi dealurile estice ale oraşului. Pelerinii care se încumetă să urce treptele se bucură de o pădure de nuci, frasini şi molid până sus la biserică. Trecând peste episodul sângeros din istoria acestui lăcaş, Schitul Cetăţuia continuă să impresioneze şi astăzi prin simplitate şi frumuseţe, dar şi prin originalitate. Primăria Râmnicului a lansat un proiect de turism ecleziast care înglobează într-un circuit acest bastion, biserica de pe deal, un loc de istorie, dramatism şi de pace spirituală. Poate un monument evocator ridicat acestui viteaz domnitor Radu de la Afumaţi şi nevinovatului său fiu Vlad ar fi binevenit în acest loc, spre amintirea lor. „Aici pe deal toamna vine prima dată în Râmnic”, este o vorbă a locuitorilor din cartierul Cetăţuia. Şi cortegiul de frunze se lasă purtat pe aripile unui vânt rece, ca un stol de fluturi întârziaţi… sau sunt paşii domnitorului Ţării Româneşti, Radu de la Afumaţi? (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; ramnicuvalceaweek.ro; agerpres.ro; art.scoala.online.ro; criterii.ro, informatiaolteniei.ro; istorielocala.ro; basilica.ro; patrimoniu.ro; turisminafumati.ro