Dacă nu sunt bani pentru sondaje arheologice, pentru cercetări, conservări, reconstituiri, bine că cel puţin se fac aceste „descărcări de sarcină arheologică” pe locurile unde urmează să se deschidă un şantier! Astfel arheologii Muzeului Judeţean Buzău au scos la lumină vestigii impresionante pe o suprafaţă de aproximativ 3.000 de hectare, acolo unde se va ridica un parc de eoliene. Este vorba despre Parcul eolian „Vifor”, care este dezvoltat pentru a furniza 450 MW de energie regenerabilă şi include 72 de turbine eoliene, dintre care 20 sunt amplasate pe raza comunei Smeeni. Proiectul se extinde şi în alte localităţi din judeţ, printre care Costeşti, Gherăseni, Luciu şi Ţineşti. Potrivit autorităţilor locale, investiţia aduce beneficii considerabile comunităţii, inclusiv furnizarea gratuită a energiei electrice pentru iluminatul public, spitale şi instituţii publice, precum şi crearea de locuri de muncă. Pe acest teren, cercetătorii au identificat 31 de aşezări umane, formate din foste locuinţe construite în sistem paiantă, cu structură de lemn şi învelite cu lut. Descoperirile acoperă o perioadă extinsă, din preistorie până în mileniul I după Hristos, şi includ sute de artefacte valoroase.
Pentru derularea proiectului, a fost necesară o descărcare de sarcină arheologică făcută de Muzeul Judeţean Buzău. Cercetările, începute încă din 2014, au arătat că lunca pârâului Călmăţui a fost locuită din cele mai vechi timpuri, datorită resurselor naturale bogate şi protecţiei oferite împotriva atacurilor neaşteptate ale migratorilor. Printre artefactele descoperite se numără fragmente ceramice, resturi osteologice, lipitură arsă, pigment de cărbune, precum şi vase de uz casnic, care atestă o locuire îndelungată în această regiune. „Cercetările au durat două luni în primă fază şi au presupus realizarea a peste 180 de sondaje pe toată suprafaţa. Cred că au fost în jur de 3.000 de hectare, întinse pe 5 localităţi. Au fost descoperite 31 de puncte cu locuiri din preistorie, până în mileniul I, după Hristos, constând în resturi de aşezări, unele foarte mari în zona Smeeni, Caragele, Luciu. Trebuie să ne închipuim lunca Călmăţuiului de astăzi ca fiind acum 4 – 5.000 de ani o zonă mlăştinoasă, inundabilă, propice pentru locuit. Pentru că zona reprezenta un spaţiu economic, se putea pescui, se putea vâna, oferea protecţie în perioadele cu inundaţii, şi era greu accesibilă în situaţia unor conflicte. Locuirea era concentrată pe acele zone de grind ferite de revărsarea Călmăţuiului, locuinţele semănau cu cele pe care le cunoaştem de la străbunici, în sistem paiantă, pe structură de lemn şi îmboldite cu lut. Acoperişul cu ape era dictat de regimul de precipitaţii, casele erau îngrămădite pe 1.000 – 1.500 de metri pătraţi. Economia, vorbim de comunităţi sedentare, se baza pe practicarea creşterii animalelor mici, în neolitic. Acum sunt sate, peisajul este complet modificat ca urmare a lucrărilor de asanare şi desecare a întregii zone, se practică agricultura intens, unele zone sunt păstrate ca păşuni. Din tot peisajul acela se ridică „pădurea de eoliene”, a declarat Daniel Costache, directorul Muzeului Judeţean Buzău.
Zona unde au fost descoperite vestigiile a fost modificată semnificativ în anii 1970-1980, când s-au realizat ample lucrări de asanare şi desecare pentru extinderea terenurilor agricole. „Importanţa acestor investiţii private, care presupun în primă etapă descărcări de sarcini arheologice şi diagnostice de teren, sunt vitale pentru orice muzeu, pentru că îţi oferă multe informaţii ştiinţifice şi îţi îmbogăţeşti patrimoniul cultural al instituţiei. Astăzi, când vorbim şi când se ridică centralele eoliene, Muzeul Judeţean Buzău are un contract de supraveghere arheologică pe zonele afectate de aceste construcţii. Am descoperit recent recipiente ceramice, vase de diferite tipuri care atestă existenţa unei locuiri îndelungate în acest sector al văii Călmăţuiului, sunt fragmente provenite de la strecurători, un tip de recipient clar folosit într-o comunitate statornică. Din aceste cercetări au fost recuperate în medie în jur de 200 de obiecte. De pe oasele de animale poţi să îţi dai seama despre multe aspecte. Un exemplu, de Paşte se taie miei, în mod surprinzător se constată o sacrificare a ovi-caprinelor tinere în special legat de sezonul de primăvară, ca produse secundare ale comunităţilor din preistorie, este un comportament pe care îl observăm în tot spaţiul românesc. Sunt foarte multe studii de traseologie pe diferite eşantioane de oase de animale descoperite la noi în judeţ care relevă acest aspect”, a explicat Daniel Costache. (George V. Grigore)
Surse: dcnews.ro; tinutulbuzaului.org; buzau.net
Numărul 808
