Idei de vacanţă!

Castelul Pelişor din Sinaia – „fratele mai mic” al marelui şi impunătorului Castel Peleş

Pelişor este un palat de mai mici dimensiuni construit pe domeniul castelului Peleş (Sinaia, jud. Prahova). Ridicat între 1899 şi 1902, arhitect cehul Karel Liman, decorator artistul vienez Bernhard Ludwig, castelul Pelişor a devenit, începând cu anul 1903, reşedinţa de vară a principilor moştenitori ai României. A fost construit din dorinţa regelui Carol I, pentru principii moştenitori Ferdinand şi Maria. Aici au crescut: Carol (viitorul rege Carol al II-lea),  Mărioara (regina Iugoslaviei), Elisabeta (regina Greciei) şi Nicolae.

Mobilierul şi decoraţiunile interioare, realizate în bună măsură de către Bernhard Ludwig, indică un spaţiu rezidenţial (hall, cabinete de lucru, capela, „camera de aur”), tributar inovaţiilor mişcărilor artistice de la începutul secolului al XX-lea. Pelişor are doar 99 de încăperi, faţă de Castelul Peleş cu 160 de încăperi. Decoraţiile poartă amprenta unei personalităţi puternice: a reginei Maria. Holul de onoare este lambrisat cu lemn de stejar. Celebrul „Dormitor de aur” este decorat, după planurile şi desenele reginei, cu mobilă sculptată în lemn de tei aurit. Tot după planurile reginei a fost decorat şi biroul ei. Principalele săli ale palatului sunt: „Holul de onoare”, rafinat prin simplitate, lambrisat cu casetoane din lemn de stejar. Remarcabil se dovedeşte luminatorul împodobit cu vitralii, element de arhitectură specific artei anilor 1900; „Biroul regelui Ferdinand” este cel care impune prin solemnitate. Din garnitura mobilierului în stilul neorenaşterii germane, se detaşează biroul din lemn de nuc, placat cu trei panouri sculptate ce înfăţişează triada celor trei castele: Peleş, Pelişor şi Foişor. Urmează „Capela”, integrată apartamentului reginei Maria şi aflându-se într-un spaţiu placat cu marmură de Ruschiţa, accesibil printr-o arcadă cu coloane, aurită, ce poartă o inscripţie emblematică. O notă de reculegere conferă vitraliile decorate cu antrelacuri ce filtrează o lumină fascinantă. „Dormitorul de aur” este mobilat cu piese realizate la 1909 în Atelierele de Arte şi Meserii de la Sinaia (şcoală înfiinţată de rege), după planurile şi desenele reginei. Sculptate în lemn de tei, aurite, ele poartă în decoraţie antrelacul de inspiraţie celtică şi elementul zoomorf bizantin, interpretat în maniera Artei 1900. „Biroul reginei Maria”, amplasat într-un interior împodobit cu coloane brâncoveneşti şi un cămin specific interioarelor româneşti, cuprinde un mobilier conceput de regină. Scaunele şi masa pentru corespondenţă sunt decorate cu simbolurile Mariei, crinul şi crucea gamată. „Camera de aur”, încăperea pivot a palatului, este insolită ca decoraţie. Pereţii din stuc aurit poartă frunze de ciulini, motiv drag reginei întrucât era emblema oraşului Nancy, capitala Art-Nouveau-lui, dar şi legat de Scoţia, locul natal al Mariei. Mobilierul decorat cu elemente celtice şi bizantine este pus în valoare şi de luminatorul cu forma unei cruci celtice de pe plafon.

Castelul Pelişor deţine o valoroasă colecţie de artă decorativă aparţinând Art-Nouveau-ului, printre care lucrări ale unor artişti ca E. Galle, fraţii Daum, J. Hoffmann, L.C. Tiffany, Gurschner etc. O menţiune specială merită manuscrisul – pergament pictat realizat de Maria şi dăruit lui Ferdinand în 1906. Arta plastică poate fi grupată sub genericul „Tinerimea artistică”, mişcare patronată de regină, ce reunea artişti români aflaţi la începutul carierei. La Castelul Pelişor se află şi alte lucrări ale Reginei Maria, în afară de manuscrisul menţionat anterior, ca de exemplu câteva acuarele reprezentând crini.

Castelul Pelişor a fost deschis publicului vizitator abia în februarie 1993. Muzeul, cu o valoare inestimabilă, ce cuprinde o valenţă istorică, o alta memorialistică şi una artistică, constituie o importantă componentă a zestrei culturale a poporului român. Acest edificiu este parte integranta a vastului ansamblu arhitectonic creat de regele Carol I pe valea pârâului Peleş, într-o perioadă ce se suprapune practic întregii sale vieţi trăită în România.

În paralel cu castelul Peleş, au fost construite în apropiere „Casa Cavalerilor”, „Economatul”, „Casa Corpului de Gardă”, „Casa Arhitecţilor”, „Casa Grădinii”, iar mai târziu, între anii 1899 – 1902, „Castelul Pelişor”, ca dar deosebit oferit de regele Carol I principilor moştenitori.

Dacă arhitectura exterioară este subsidiară influenţelor europene ale începutului de secol XX, Castelul Pelişor dezvăluie, prin decoraţia sa interioară, personalitatea romantică, misterioasă, îndrăzneaţă, promotoare a unei arte noi şi insolite a reginei Maria, căci, stilul ales de ea pentru această ,,casa de vis” este ,,Arta 1900”.

Nu ezitaţi când ajungeţi la Sinaia să vizitaţi şi Castelul Pelişor, „frate mai mic” al marelui şi frumosului Castel Peleş.

Surse: observatorulph.ro; locuridinromania.ro; patrimoniupeles.ro; blog.travelminit.ro; peles.ro, wikipedia.org; istorie-pe-scurt.ro; thestudent.ro; crifst.ro

Povestea muzeului militar construit fără ştirea lui Ceauşescu la Constanţa

Peste 10 mii de exponate, care vorbesc despre istoria Armatei Române şi a războaielor purtate de bravii ei ostaşi, sunt adăpostite într-un muzeu unic în ţară. Vorbim despre Muzeul Militar Naţional, din Constanţa, ridicat în secret, înainte de 1989, fără ştirea lui Nicolae Ceauşescu. Dictatorul a fost minţit chiar de fratele său, care i-a spus că, în curtea Brigăzii 9 Mecanizate Mărăşeşti, se ridică, de fapt, o magazie pentru depozitarea armamentului şi a muniţiei.

Clădirea are o formă neobişnuită pentru un muzeu. Este dreptunghiulară, forma fiind specifică magaziilor militare. Multe dintre materialele de construcţii au fost aduse pe ascuns de militarii care munceau la realizarea Canalului Dunăre-Marea Neagră. Una dintre atracţiile principale ale muzeului de astăzi este parcul cu tehnică militară. A fost inaugurat acum câţiva ani, chiar de Ziua Armatei. Toate exponatele au fost donate de militarii Brigăzii 9 Mecanizată „Mărăşeşti”. Costin Scurtu, directorul Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I” spune: „Conceptul realizării unui parc cu tehnică militară şi expunerea unor asemenea maşini încearcă de fapt să contribuie la înţelegerea evoluţiei artei militare în Dobrogea, a tehnologiei care exista acum 70 de ani, 80 de ani aici. Multe dintre piesele ce compun expoziţia în aer liber sunt încă funcţionale, chiar dacă peste ele au trecut cel puţin şapte decenii”. O piesă importantă în expoziţie este o amfibie, o „şenilată” cum se mai spune, folosită de cercetaşii Infanteriei Marine, care avea rolul de a cerceta în terenurile inamice şi în acelaşi timp de a strânge informaţii. În interior, muzeul adăposteşte de la armament la machete ale monumentelor înălţate în cinstea martirilor neamului. Piesa de rezistenţă a muzeului este o dioramă ce prezintă o scenă din Primul Război Mondial. Armele, căştile de protecţie, uniformele sunt autentice. Totul se continuă cu o frescă impresionantă ce redă atacul trupelor române asupra trupelor germane. Sălile de expoziţie sunt organizate pe epoci. Aranjamentele din muzeu sunt aceleaşi din 1987, când a fost inaugurat. Muzeul are un loc special dedicat aviatorului Horia Agarici, eroul care, încălcând toate regulamentele militare, în iunie 1941 a respins singur atacul a cinci bombardiere sovietice care aveau ordine clare: să distrugă Portul Constanţa. Familia lui a donat muzeului mai multe obiecte ce i-au aparţinut eroului aerului, dar şi articole din presa vremii. În timpul unei lupte deasupra Mării Negre, Horia Agarici realizează că pilotul inamic sovietic i-a semnalat, cum era un cod al piloţilor la timpul respectiv, că a rămas fără muniţie şi, practic, nu avea cum să mai lupte. Şi prin acest cod al cavalerilor aerului, printre care şi Horia Agarici, a refuzat să mai continue lupta, deşi el mai avea muniţie. Atunci, ambii piloţi, deşi erau inamici, s-au salutat şi fiecare a plecat spre baza sa, spre aeroportul unde trebuia să aterizeze. De 20 de ani, Costin Scurtu este directorul Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, filiala Constanţa şi ştie povestea fiecărui exponat în parte, fie el armament alb, armament de foc, obiecte care constituie accesorii vestimentare, uniforme de epocă, uniforme militare purtate în diferitele conflagraţii la care au participat militarii dobrogeni.

Copiii sunt cei mai fericiţi de vizita la acest muzeu, pentru că au ocazia să înveţe istoria altfel decât în bănci, cu manualul în faţă.

Surse: observatorconstanta.ro; ziuaconstanta.ro; muzeulmilitar.ro; audiotravelguide.ro; ctnews.ro

(Grupaj realizat de George V. GRIGORE)