Alegeri şi…iar alegeri!?

Motto: „Să facem curăţenie! Să facem curăţenie, chiar acum!…”
– Rudy Jordache (Rich man, poor man)

Lector univ.dr. Florin Maciu are o vastă activitate ştiinţifică, fiind, între altele, autor al cărţilor „Războiul contemporan de lege şi lege ferenda în dreptul românesc”, „Regimul juridic al stărilor excepţionale. Dictatura constituţională la intersecţia cu democratizarea armatei”, „Instrucţia tragerii – pistolul, deprinderile necesare pentru mânuirea lui /şi decizia de a trage”, „Regimul juridic al contravenţiilor”, precum şi a mai multor articole şi comunicări ştiinţifice, apărute în publicaţii din ţară şi străinătate.

În prezent, predă „Sisteme politice comparate”, la Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Ştiinţe Administrative Bucureşti din cadrul Universităţii „Spiru Haret”.

Alegerile libere şi corecte sunt o trăsătură importantă a unei democraţii sănătoase. Dar omenirea cunoaşte mai multe tipuri de democraţie solidă, cu diferite forme de guvernământ şi felurite sisteme de votare. Având în vedere istoria recentă în domeniu, dar şi posibilele mutaţii care vin odată cu avansul ştiinţei şi tehnologiei, o concluzie logică ar fi aceea că trebuie să ne gândim serios cum să facem să ne protejăm de riscurile şi ameninţările noi, iar momentele din viaţa naţiunii dedicate alegerilor să devină prilejuri de celebrare a progreselor făcute de statul nostru şi nu de iniţiere a noi războaie politice interne duse fără menajamente şi care dezbină populaţia. Când poporul român se ceartă, alţii câştigă. Optimizarea legislaţiei în domeniul alegerilor trebuie să aibă în vedere interesul poporului şi nu al unor entităţi profitoare, cărora nu le pasă de viitorul României ori îl văd altfel. Unii dintre politicienii zilelor noastre sunt rodul perfect al actualei legislaţii. Sunt ei capabili să transforme legislaţia care i-a creat? Putem să sperăm la o optimizare a acesteia? Există un drept al cetăţeanului de a fi corect informat, pentru a alege în cunoştinţă de cauză. Putem să-l protejăm?

Observăm că unele preocupări cruciale ale sistemelor democratice de guvernare rămân veşnice: una dintre ele – alegeri libere şi corecte. Evident, există o legătură intrinsecă între democraţie şi alegeri, relaţie ce a fost demonstrată de alţii şi poate fi luată acum ca o axiomă.

1. „Mulţumesc! Mulţumesc foarte mult! Mulţumesc! Cred că este timpul să aducem guvernul nostru în secolul 20. Împreună cu toţi ceilalţi. Guvernul nostru se îneacă în propria birocraţie. Avem comisii. Avem subcomisii. Avem subcomisii la subcomisii. Şi toate sunt doar o faţă a politicianismului… Pentru a manipula voinţa poporului, în favoarea unor privilegiaţi. Ei bine, eu spun: Să facem curăţenie! Să facem curăţenie, chiar acum!…”

Este vorba despre o scurtă secvenţă din serialul „Om bogat, om sărac (Rich man, poor man)” (Sezonul 1 al filmului serial Om bogat, om sărac a fost difuzat în premieră în 1976. El este o adaptare a romanului de mare succes, din 1969, cu mai multe reeditări, Rich man, poor man al lui Irvin Shaw, un autor care a subliniat carenţele capitalismului, societatea care l-a făcut multimilionar. Cartea nu este transpusă cu o exactitate scrupuloasă în film, scenariul având şi abateri. Realizatorii de la televiziune au dobândit, prin contract, dreptul de a crea scenarii originale, fără altă permisiune din partea autorului. Aşa se face, de exemplu, că intriga din sezonul 2 este opera scenariştilor care au exploatat rapid succesul iniţial, în timp ce urmarea romanului, intitulată Cerşetor, hoţ (Beggar, thief) a apărut mai târziu şi are la bază concepţia scriitorului. Ambele romane au apărut în anii 90, la Editura Constelaţia.)

Începutul acestei alocuţiuni transmise în SUA la televizor îi aparţine lui Rudolph (Rudy) Jordache, personaj care întruchipează, aşa cum prezintă comentatorul emisiunii respective, un tânăr care a transformat un mall într-un conglomerat de multe milioane de dolari şi a ajuns la finalul campaniei pentru alegerea în Senat. Eroul nostru lupta, fără ca nimeni să-i garanteze victoria, împotriva unui veteran al politicii, într-un moment în care tineretul simpatiza cu carisma lui, iar lumea considera că politica statului New York ar avea nevoie de ceva sânge proaspăt.

Povestea nu este despre politică în special şi, cu atât mai puţin, despre alegeri, ea având în prim plan relaţia complexă, agitată, impetuoasă, dar şi romantică, pe alocuri între doi fraţi, Rudy (jucat de Peter Strauss) şi Tom Jordache (pus în scenă de Nick Nolte), pe parcursul a două zeci de ani (1945-65) de litigii, conflicte, mâhniri şi gelozie. Rudy este silitor, manierat, ambiţios, un om pe care te poţi baza; Tom este oaia neagră a familiei, o puşlama, dar are mai mereu porniri nobile.

Revenim la campania de alegeri a lui Rudy, descrisă lapidar de autorii serialului, dar cu o corectitudine desăvârşită şi respect pentru adevăr. Ne mirăm cum de cenzura de acum cinci zeci de ani a trecut cu vederea, la noi în ţară, că o producţie de televiziune americană poate să arate şi adevărata faţă a unei democraţii incontestabile, chiar dacă aceasta avea destule aspecte de criticat. La noi, la suprafaţă, totul era atât de pur, aproape de ideal. Oamenilor li se propuneau cei mai buni candidaţi, iar aceştia erau votaţi de peste 99% dintre alegători a căror prezenţă se apropia, iarăşi, de 100%. Probabil, controlul prealabil din acele vremuri s-a lăsat sedus de naraţiunea impecabilă ori scenele au fost foarte scurte şi nu au fost luate în considerare sau…Pot fi multe explicaţii.

Iată un scurt dialog al echipei de campanie: „- Ce zi, ce zi!/ – Pare că merge destul de bine./ – O adevărată catastrofă. Nu a fost nici o conferinţă de presă. Fetele lui Rudy s-au rătăcit. Şoferul lor de autobuz nici nu mai ştia unde este Auditoriumul Municipal. Minunat. Fetele nu au mai ajuns acolo până s-a terminat./ – Aerul condiţionat a picat. Şi pe lângă asta, suntem şi cu 3% în urmă în sondaj./ – Nenorocitul ăla de editor./ – Discursul lui Rudy a picat ca al unui orăşean ce-i zdrobeşte pe fermieri./ – Pierdem pe cei indecişi./ – Nu este totul pierdut./ – Guvernatorul?/ – Nu îl va favoriza pe Rudy, dacă nu-i dăm un imbold./….- „Santinela”./ -Asta-i tot ce aud. Bine, ce vrei să fac? Să stau aici şi să tremur? Vreau ca acel om să fie oprit./ – Nu vrea să se vândă!/ – Ştiu asta./ – Dar sindicatele?/ – O grevă neautorizată?/ – Orice! Avem nevoie de o soluţie. Nu am intrat în cursa asta ca să o pierd./”

Sunt multe lucruri de analizat şi interpretat despre Om bogat, om sărac. La fel şi despre alte filme ori romane de succes, care ilustrează tema alegerilor în societate (A se vedea, spre exemplu, The 20 Best Election Movies of All Time, From ‘The Manchurian Candidate’ to ‘State of the Union’, de Wilson Chapman, 29 iulie 2024, https://www.indiewire.com/gallery/best-election-movies-midterms-presidential-campaign-politics-film/, consultat pe 10 ianuarie 2025. Am evitat, în mod deliberat, să abordăm aceste creaţii artistice. Nu dorim să copiem pe nimeni, mai ales că despre The Manchurian candidate am auzit că a fost menţionat la un post de televiziune. )

Abordând politica şi alegerile prin prisma filmului ori literaturii nu am fi putut să evităm să menţionăm unele opere ale lui Caragiale ori Muşatescu. Dar nu ne putem permite să divagăm prea mult.

Ne întoarcem, deci, la etalarea geniului oratoric al lui Rudy în campania electorală: „Să facem curăţenie, chiar acum!…”

Presupunem că tuturor cititorilor le este familiar un astfel de discurs politic ţinut în zona alegerilor. Acest gen de idei, foarte valoroase de altfel, şi care stârnesc speranţe, se pot identifica în România de câteva zeci de ani. Chiar şi în timpul socialismului se discuta despre luarea de măsuri pentru a combate umflarea aparatului de stat. Şi acum, când scriem acest articol se promovează promisiuni de acest gen, atât peste Atlantic, unde se creează un departament al eficienţei guvernamentale („Trump înfiinţează noul Departament al eficienţei guvernamentale” de A.D., 13 noiembrie 2024, https://www.bursa.ro/trump-infiinteaza-noul-departament-al-eficientei-guvernamentale-88909354, consultat pe 10 ianuarie 2025), care nu va face parte din structura executivului, însă va avea sarcina să crească randamentul activităţii acestuia, cât şi în ţară. Nu vom da nume şi nu vom cita pe nimeni, pentru că scopul nostru este altul.

Observăm că unele elemente care conduc la victoria în alegeri, anumite metode de câştig al votului nu se schimbă, iar un anumit gen de promisiuni par a atrage în mod peren atenţia unei părţi a electoratului şi a contribui substanţial la temelia succesului.

2. Să abordăm, acum, un alt serial de televiziune, mai nou în ceea ce priveşte realizarea, dar care tratează evenimente istorice mult mai vechi – „Medici: Conducătorii oraşului Florenţa (Medici). (O dramă politică de familie petrecută în Florenţa la începutul secolului XV, difuzată în trei sezoane, între 2016 şi 2019 (n.a.). Ca şi în primul exemplu, evenimentele care ne interesează se petrec la televizor, numai în câteva secunde, pe fondul relatării istoriei Casei de Madici, bancheri ai Papei, în Florenţa secolului XV. Nu se poate garanta veridicitatea evenimentelor pe de-a-ntregul, dar substanţa este de necontestat.

Cosimo, conducătorul Casei de Medici, este prevenit că un loc rămas vacant în Signorie (Signoria reprezenta guvernul unui oraş-stat din Italia în timpul evului mediu. Alcătuirea nu viza în mod obligatoriu nobilimea ci, mai degrabă, aristocraţia locală (n.a.).) trebuie ocupat de urgenţă, întrucât există riscul, foarte probabil a se transforma în realitate, ca postul să fie ocupat de familia rivală, Pazzi. Cosimo ia măsuri: propune un negustor de măsline obscur, dar loial familiei, iar, când se petrec alegerile, vine cu un bileţel pregătit, pe care era înscris numele favoritului său. Biletul, împăturit şi introdus într-un recipient, alături de celelalte opţiuni ale membrilor Signoriei, este extras, ca prin minune, de către cel însărcinat, Guadagni, Gonfaloniere di Giustizia, care, cu puţin timp înainte, la adăpostul mesei înalte şi al hainelor largi, îşi adăugase la mâna stângă un inel cu o piatră neobişnuit de mare. Victorie absolut vremelnică, pentru că se fac simţite, curând, contra-măsurile. Proaspăt-alesul petrece cu prietenii, se întoarce acasă pe înserat şi este înjunghiat într-un loc întunecos şi fără martori. Pazzi este ales, în absenţa lui Cosimo, stratagemele, mai mult sau mai puţin primitive, abundând la tot pasul, ca peste tot, se pare, în Italia acelor vremuri.

Ar rezulta că, pe lângă legile scrise, menite să reglementeze desfăşurarea alegerilor, element de bază al democraţiei, realitatea este guvernată şi de alte precepte, subterane, rezultate în urma analizei şi exploatării tuturor lacunelor, carenţelor, hibelor, şovăielilor legislaţiei şi a deficienţelor statului. Acestea, mai mult sau mai puţin legale, sunt destinate să ocolească calea corectă, să provoace derută, manipulare, surpriză şi să creeze sau netezească drumul spre succes al unora, ridicând, totodată, în faţa oponenţilor obstacole aproape insurmontabile.

3. Pe lângă lucrurile vechi, nici ele cu o rezolvare foarte consolidată, apar altele inedite, care aduc speranţe noi, dar şi necazuri.

Lumea evoluează (În 2008…, Barak Obama a făcut un scor pentru fiecare votant din ţară, scor care anticipa cât de probabil era să îl voteze şi dacă aveau să-i susţină campania. Şi Hillary Clinton a avut un sistem extrem de sofisticat de vizare a votanţilor online…. Cambridge Analytica, o companie cu o bună experienţă în branding şi influenţarea opiniei publice sau acţiuni psi-op…, lucrând pentru Donald Trump (alegeri 2016 n.a.), şi-a făcut o bază de date de aproape 5000 de surse, pentru aproape 230 de milioane de americani… RNC a pus la bătaie propriul set imens de date, cunoscut drept „Voter Vault”… extras din Oameni vs tehnologie. Internetul trebuia să ne elibereze, Ed. Nemira, 2019, Jamie Bartlett, pg. 88-91) şi ştim din experienţă că fiecare nouă cucerire a tehnicii, a ştiinţei, a culturii şi civilizaţiei aduce, odată cu părţile bune, şi lucruri neplăcute, în detrimentul omenirii şi al progresului ei. Sistemele devin mai complexe, mai sofisticate, au caracter de noutate, vin cu surprize inexorabile, iar societăţile democratice trebuie mereu să se adapteze situaţiei fluide, lumii în mişcare. (După împuşcăturile de la Liceul Marjory Stoneman Douglas, din Parkland, Florida, boţii şi trolii ruşi au început să posteze conţinut provocator… Conform fostului directior CIA, Mike Pompeo, acest lucru este acum o ameninţare serioasă la adresa democraţiei… Democraţiile cu presă liberă, alegeri corecte şi internet liber sunt obiectul mai multor imixtiuni externe decât autocraţiile închise… ibidem pg. 113-114.).

Lumea dimprejurul nostru este de acord că democraţia este cel mai corect sistem de conducere. Există, totuşi, mai multe variante, soiuri, tipuri de subsisteme în interiorul democraţiei originale şi, teoretic, se poate face o alegere, una care să se potrivească specificului poporului şi să fie numai în beneficiul acestuia. Făcând comparaţie între diversele sisteme politice prin care sunt guvernate statele democratice, ne putem da seama cu uşurinţă de acest lucru. Acest gen de discuţie dorim să-l stârnim prin acest articol unde abordăm subiectul alegerilor.

Este oare posibil să optimizăm acest sistem astfel încât să ne simţim mai fericiţi, mai mulţumiţi de felul cum el funcţionează sau, cel puţin, alegerile să nu mai fie un prilej de litigii nesfârşite şi de neuitat, de discordie, ură şi batjocură reciprocă?

4. Cele expuse aici nu vor acoperi, în mod exhaustiv, subiectul alegerilor. Nici toate tipurile de alegeri. De unele elemente esenţiale ale sistemului, cum ar fi vârsta care dă dreptul cetăţeanului de a alege şi a fi ales ori varianta votului electronic, nu ne vom ocupa deloc. Nu vom prezenta, atunci când analizăm un aspect ce pare că ar trebui îmbunătăţit, toate variantele posibile de rezolvare, ci numai pe cele despre care credem că pot avea succes. Nu avem idei preconcepute în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în realitate, nu vom încerca să ne substituim celor care anchetează anumite aspecte, nu avem preferinţe şi încercăm să nu fim influenţaţi în logica noastră de nimeni şi nimic altceva decât faptele pe care le cunoaştem.

I. De ce am putea fi nemulţumiţi, în prezent.

I. A. Calitatea aleşilor noştri.

Ne uităm la ce se întâmplă în realitate. Nu suntem extrem de vigilenţi, de documentaţi cu cele mai noi ştiri, suntem naivi, creduli şi încrezători într-un viitor mai bun, dar ne aduc alţii cu picioarele pe pământ. Ne arată fapte, nu teorii, cuvinte puse cap la cap cu menirea să te dezorienteze, liniştească sau panicheze, după cum este voinţa unora.

Un domn cu o apariţie atletică, impunătoare, ia cuvântul în Parlament (Deputatul Daniel Ghita a avut un discurs socant in Parlament, Jurnal de Craiova, https://www.youtube.com/ watch?v=8WcwK0-RLjc, consultat la 10 ianuarie 2025.) Are în faţă şi o hârtie pe care este notat discursul său, lucru care ar putea fi de înţeles, având în vedere că poate ar avea trac, fiind la începuturile unei cariere în politică. Am folosit aici modul condiţional-optativ, fiindcă ne gândim că aşa ar raţiona suporterii lui. Noi credem cu fermitate că, în Parlament, trebuie să intre numai persoane cu o pregătire ireproşabilă, bazată şi pe o experienţă vastă în domeniu. Acolo sunt oamenii de care depinde soarta noastră. Oricum am aborda problema şi din orice unghi, realitatea ne-a demonstrat că suntem total depăşiţi în ceea ce priveşte imaginaţia. În speţa pe care începusem a o istorisi şi care a rămas imortalizată pe internet, a urmat un speech agramat, fără noimă, care l-a transformat pe ilustrul nostru sportiv (Dupa Morosanu, un alt luptator de K1 a obtinut o functie de politician! Daniel Ghita a castigat un mandat de deputat! Ce rezultate au obtinut Adrian Neaga si Dorinel Munteanu, 07 Decembrie 2020, https://www.sport.ro/stiri/dupa-morosanu-un-alt-luptator-de-k1-a-devenit-politician-daniel-ghita-a-castigat-un-mandat-de-deputat.html şi CV-ul de deputat al lui Daniel Ghiţă, între fals şi haz » Fostul luptător a pus la aptitudini că ştie să transcrie date de pe PC pe „format electronic CD, stick”. Şi că e campion mondial Glory, deşi nu e! Alexandru Barbu, Răzvan Luţa, 25 ianuarie 2022, https://www.gsp.ro/sporturi/ altele/daniel-ghita-cv-deputat-652770.html, consultate pe 10 ianuarie 2025), dar şi creator de legi într-un personaj de parodie. Stors de vlagă, din cauza efortului, acesta s-a întors în fotoliul său confortabil (Fostul campion K1 Daniel Ghiţă, acum deputat, făcut KO de limba română în Parlament. Discursul său a devenit viral, Bogdan Groşereanu, 17 martie 2021, https://www.libertatea.ro/stiri/fostul-campion-k1-daniel-ghita-a-pierdut-in-parlament-meciul-cu-limba-romana-aceste-fantome-ne-urmareste-si-ne-otraveste-vietile-3449294, consultat la 10 ianuarie 2025), iar mesajul pe care trebuia să-l transmită s-a pierdut total, fiind copleşit de grotesc.

Dintr-o multitudine de exprimări ale unor păreri despre componenţa forurilor puterii legislative, alegem o postare (Sportivii şi artiştii din Parlament, 05.06.2017, https://www.digi24.ro/ stiri/ actualitate/politica/sportivii-si-artistii-din-parlament-737415, consultat la 10 ianuarie 2025 ), aparţinând unui post de televiziune. Aflăm că, în 2017, aveam în Parlament, ca aleşi, patru cetăţeni fără studii superioare, iar alţii erau artişti, preoţi sau, din nou, sportivi aparţinând unor specialităţi diferite: box, rugbi, judo etc.

Un an mai târziu, un alt articol (Vedetele, jurnaliştii şi sportivii care au ajuns în politică; De la cariere de succes la eşecuri răsunătoare, Valentina Postelnicu, 26 mai 2018, https://www.libertatea.ro/ stiri/ vedetele-jurnalistii-si-sportivii-care-au-ajuns-politica-si-marile-esecuri-ale-acestora-2268810, consultat la 10 ianuarie 2025), mai cuprinzător, demonstrează, fără putinţă de tăgadă, şi celor mai candizi cetăţeni că o tactică obişnuită a liderilor de partid este cooptarea şi înscrierea pe listele de vot a unor persoane de succes, care s-au făcut cunoscute şi îndrăgite de populaţie, activând în diverse domenii ce, de regulă, nu prea au legătură cu legislativul unui stat. Unele experimente s-au soldat cu rezultate triste, lamentabile, alte nu.

Dar, nu urmarea alegerii acestor persoane a contat pentru cei care le-au pus pe listă, ci faptul că, la un moment dat, s-au câştigat voturi, exploatând emoţia alegătorilor ingenui, care, probabil că şi acum, cred că o legislaţie coerentă şi modernă, adecvată democraţiei şi dezvoltării societăţii şi personalităţii umane depinde în mod substanţial de prezenţa în rândurile organului reprezentativ suprem al poporului român a unor inşi pe care noi, marea majoritate, îi stimăm şi iubim. Nu pentru că au o logică sclipitoare în tehnica legislativă, ori pentru că au cunoştinţe profunde în jurisprudenţa europeană sau pentru că sunt aşii noştri în domeniul economiei, ingineriei, educaţiei ori medicinei, ci pentru că ne încântă urechea şi ochiul atunci când vrem să ne simţim bine. Sau cine ştie din ce alte motive, fără relevanţă… (Tractoriştii şi cântăreţii de muzică populară vor un loc în Parlament, Robert Kiss, 4 noiembrie 2016, https://jurnalul.ro/stiri/politica/tractoristii-si-cantaretii-de-muzica-populara-vor-un-loc-in-parlament-727854.html, consultat la 10 ianuarie 2025).

În treacăt, menţionăm că, în anul I la Facultatea de Drept, bibliotecara îţi dădea, pentru o singură materie – Drept civil, un tratat de peste 500 de pagini. Zâmbea şi preciza: Este volumul I. Al doilea are peste 600 de pagini. Frustrări de student… Probabil că mulţi dintre aceşti aleşi, despre care vorbim, a căror pregătire este într-un raport mai dificil de desluşit cu specificul unicii autorităţi legiuitoare a ţării sunt, la începutul carierei, de bună credinţă. Ei chiar sunt convinşi că trebuie să îşi dea toată silinţa şi că, rapid, se vor prezenta cu pregătirea la un nivel corespunzător. Se prea poate însă ca, pe parcursul săptămânilor, lunilor, râvna să se mai tocească, cunoştinţele adevărate să rămână la fel de subţiri, dar să avem de a face cu indivizi cizelaţi în maşinaţiuni, tertipuri, stratageme, intrigi… că doar şi acestea sunt apanajul politicii. Politicienii adevăraţi trebuie să fie cinici; să se ocupe romanticii de toceală! (Enigma momentului în Parlament. Reacţiile incredibile ale aleşilor, 27 septembrie 2018, https://www.digi24.ro/ stiri/actualitate/politica/video-enigma-momentului-in-parlament-reactiile-incredibile-ale-alesilor-1003760, consultat la 10 ianuarie 2025 ) Cam aşa ceva transmit alte opinii exprimate în public şi rămase fără rezonanţă, zicem noi. (Au renunţat la muzică pentru o carieră politică. Vezi ce artişti vor să intre în Parlament!, 25 octombrie 2012, https://a1.ro/news/politic/au-renunţat-la-muzică-pentru-o-carieră-politică-vezi-ce-artişti-vor-să-intre-în-parlament-id138867.html, consultat la 10 ianuarie 2025)

Unii parlamentari admit cu nonşalanţă că nu ştiu ce votează (Ce aţi votat? Răspunsuri halucinante ale parlamentarilor puterii după modificările aduse Codului penal, 6 iulie 2018, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/cele-mai-nefericite-raspunsuri-ale-parlamentarilor-psd-dupa-votul-pe-codul-penal-te-am-pupat-nu-ma-pricep-958741 , consultat la 10 ianuarie 2025). Alţii, cu o degajare care pentru mulţi are o singură explicaţie, schimbă partidele, îşi schimbă crezul (dacă au avut) (Personajele exotice din noul Parlament: de la membra AUR găsită cu gloanţe în Casa Poporului la şoferul din POT ajuns deputat printre străini, Radu Eremia, 11 decembrie 2024, https://www.libertatea.ro/stiri/personajele-exotice-noul-parlament-2024-traseisti-extremisti-5116880, consultat la 10 ianuarie 2025). Unii nu au la bază nimic serios privind cunoştinţele necesare, dar sunt guralivi, mereu prezenţi în dezbateri, fiindcă, prin averile lor, îşi găsesc oricând un loc aproape oriunde. (Banii vorbesc, ar explica Dan Bittman cu Holograf ori, într-o versiune de la antipozi, din 1990 – Moneytalks al lui AC/DC.)

Despre unii nici nu ştii că au trecut prin Parlament. Alţii capătă veleităţi de războinici, după ce războiul s-a încheiat şi lovesc când nu mai are niciun sens în cei deja înfrânţi. Alţii îşi iau, fără vreo jenă exteriorizată, în serios rolul de mincinos de serviciu la televiziune, iar lumea li se adresează respectuos cu domnule profesor ori doamna avocat…Câţi, de pildă, şi-ar mai recunoaşte acum afirmaţiile, făcute în urma unor analize adânci, referitoare la ceea ce se înţelege prin expresia de îndată ori la cheltuielile total inutile care se fac pentru sistemele de rachete Patriot?

Nu suntem adepţii însuşirii tuturor ştirilor diseminate; există fake news, există răutăţi, răzbunări, manevre de discreditare etc. Dar credem cu toţii (aşa sperăm!) că, înainte de promovarea pe o listă de vot, este benefic pentru toţi (chiar toţi) să se facă o verificare a c.v. – urilor celor în cauză. (Valentina Aldea, viitoare senatoare POT, este vedetă de videochat! Prestează sub numele de JustinneJade pe mai multe site-uri, iar cu 5 dolari pe lună o poţi veda pe OnlyFans, Filip Stan, 3 decembrie 2024, https://www.romaniatv.net/valentina-aldea-viitoare-senatoare-pot-este-vedeta-de-videochat-presteaza-sub-numele-de-justinn-jade-pe-mai-multe-site-uri-iar-cu-5-dolari-pe-luna-o-poti-veda-pe-onlyfans_8656468.html?uord =Oqa7vbF%3Dhl1mJm%3DwNE41PWSFUHNQUPzeQH8BQr74vlClhIv_ In3tM22LV4i0PFN7PgnMXueRPcO2oBGWp_6zHnWtNpc37GlVI%3DRQU imsRc84QbZ4iYCog_jvH6K2Yp_ARGVQT%3D50, consultat la 10 ianuarie 2025) Se pare, însă, că, deşi au trecut mulţi ani, nu am învăţat multe. („Cicciolina da Plescoi”, versiune pe facebook.com a ministresei Elena Udrea, 26 august 2011, https://debanat.ro/2011/08/%E2%80%9Ecicciolina-da-plescoi%E2%80%9D-versiune-pe-facebook-com-a-ministresei-elena-udrea_21464.html, consultat la 10 ianuarie 2025). Ori poate ne place aşa. Mai bine cu personaje exotice, dar puternici în Parlament, decât curaţi, dar p-afară ori cu o slabă reprezentare.

Cam la fel stau lucrurile şi cu primarii, consiliile locale şi consiliile judeţene.( BEJ Prahova i-a admis candidatura lui Iulian Dumitrescu, cercetat penal, pentru un nou mandat de preşedinte al Consiliului Judeţean, 26 aprilie 2024, https://www.digi24.ro/alegeri-locale-2024/bej-prahova-i-a-admis-candidatura-lui-iulian-dumitrescu-cercetat-penal-pentru-un-nou-mandat-de-presedinte-al-consiliului-judetean-2774275, Începe judecata în dosarul de corupţie al fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Vaslui, Dumitru Buzatu, Ştefan Borcea, 20 decembrie 2024, https://adevarul.ro/stiri-locale/iasi/incepe-judecata-in-dosarul-de-coruptie-al-fostului-2410080.html, Fostul primar Cătălin Cherecheş a ajuns în România din Germania. El este condamnat la 5 ani de închisoare pentru luare de mită, 19 martie 2024, Adrian Ardelean şi Dora Vulcan, https://romania.europalibera.org/ a/fostul-primar-catalin-chereches-este-%C3%AEn-romania-din-germania/32868533.html, ANI. Sesizare parchet ref. fals in declaratii Adi Minune (declaratie de avere), 11 februarie 2010, https://www.juridice.ro/ 98636/ani-sesizare-parchet-ref-fals-in-declaratii-adi-minune-declaratie-de-avere.html, toate consultate la 10 ianuarie 2025) Nu comentăm. Cu trecerea timpului, părerile alegătorilor se schimbă, dar nimeni nu recunoaşte că a greşit fundamental în felul cum a votat, atitudinea partidelor se modifică, iar, la un moment dat, totul se uită, din diverse motive, şi, probabil, o luăm de la capăt.

Să nu ne încruntăm, totuşi, atunci când discutăm tacticile şi strategiile partidelor noastre pentru selectarea candidaţilor membrilor Parlamentului, fiindcă, oricum, se poate mai rău (Vezi versurile melodiei Murphy, de pe albumul Pofta vine mâncând, 1992, Electrecord), cum ar spune Alexandru Andrieş, o personalitate pe care nu o poţi suspecta că n-are simţul umorului. Iar noi, românii, se ştie, mai facem şi haz…. În acest sens, putem da exemple chiar din SUA sau din UE (The Astronauts Who Landed In Congress, Kiona N. Smith, 3 ianuarie 2021, https://www.forbes.com/sites/kionasmith/2021/01/03/the-astronauts-who-landed-in-congress/, Ex-porn star Cicciolina founds new ‘love’ party, 12 februarie 2020, ANSA, https://www.ansa.it/english/news/2020/02/12/ex-porn-star-cicciolina-founds-new-love-party_ed5b3242-067e-4876-b688-8645c01d66fb.html, consultate la 10 ianuarie 2025). Există în acest domeniu un spectru larg, de la astronauţi care au asolarizat în Congresul American, până la vedete din filme pentru adulţi în Parlamentul Italiei. Ce este drept, pe americani nu-i putem egala – avem doar un astronaut (cosmonaut). În UE, nu ducem lipsă de extravaganţe. La alegeri s-au prezentat partide şi candidaţi care ar putea fi caracterizaţi cu epitete de la bizar sau foarte original până la insolit ori sucit (Some unusual candidates running to become MEPs in June, Marion Bergermann, 20 mai 2024, https://euobserver.com/eu-elections/ arf7dd28d3, Evil chickens and two-tailed dogs: Six weirdest parties you can vote for in European elections, Jack Schickler, 9 mai 2024, https://www.euronews.com/my-europe/ 2024/05/09/evil-chickens-and-two-tailed-dogs-the-6-weirdest-parties-you-can-vote-for-in-eu-elections, consultate la 10 ianuarie 2025). Ne lăsăm mai prejos? Aşteptăm şi noi apariţia unui partid intitulat „Nu Ne Votaţi”!

I. B. Rezultatul muncii de legiferare a aleşilor noştri

Cu un asemenea subtitlu am putea scrie un roman, poate chiar unul fluviu, ori să descriem totul în câteva fraze. În mod practic, optăm pentru a doua variantă.

Am avut şi, probabil, încă avem legi care se pun în practică şi legi care nu se aplică. Legi care intră în vigoare şi trebuie să se aplice etapizat, dar niciodată nu ating finalitatea. Legi care reglementează domenii care sunt tot timpul în prefacere şi la care se lucrează permanent, totdeauna fără un rezultat concret. Intenţii de legi noi, pentru a corecta greşelile din trecut. Ordonanţe ale Guvernului, pe care Parlamentul se fereşte să le ia în discuţie.

Se promite mult, instituţia statului de drept este ignorată, Curtea Constituţională este inundată cu sesizări, avizele nu mai sunt luate în seamă decât dacă sunt de conformitate. Cu cât sunt mai mulţi consultaţi la proiectarea legilor, cu atât mai multe voci se aud, spunând că nu au fost luate în seamă.

Propunerile legislative (cele iniţiate de membri ai Parlamentului) sunt, câteodată, bune, dar, de multe ori, sunt fără valoare. Supremaţia în iniţiativă aparţine Guvernului. Parlamentarii chiar au această pretenţie. Parlamentul – o maşină de vot la comandă – nu-şi îndeplineşte cu demnitate, conştiinciozitate, eficienţă şi profesionalism rolul dat de constituţie.

Se fac greşeli nepermise, se plătesc poliţe şi se munceşte puţin şi cu mari deficienţe, uneori chiar cu scopul de a întârzia luarea unor decizii, complicând la maximum procedura sau făcând imposibilă desfăşurarea ei prin sabotaj. Există consilieri, consilii, comisii – un întreg aparat de lucru, toţi convinşi că munca lor este de maximă importanţă, iar ei sunt indispensabili.

II. Se poate schimba ceva sau rămânem prizonierii acestui joc?

Sistemele politice electorale sau de vot sunt reglementate sumar în legea fundamentală a ţării, în alte legi mult mai în profunzime, iar, când este vorba de amănunte, regăsim hotărâri ale Guvernului, norme emise de organele de specialitate, toate în acord cu normele cu o forţă juridică superioară. Aceste sisteme pot fi variate, atunci când se organizează pentru funcţii felurite, aparţinând unor instituţii diferite ale statului. Pentru că, în introducere, am făcut referiri mai numeroase despre Parlament, ne vom ocupa, în special, de puterea legislativă.

Aşa cum afirmam, un sistem politic electoral se caracterizează prin mai multe elemente (cine are dreptul să voteze, cine are dreptul să candideze pentru a fi ales, care sunt limitele de cheltuieli într-o campanie electorală, cum se decontează acestea, cum se exprimă votul şi care este procedura de contabilizare a voturilor în vederea desemnării câştigătorilor etc.). Noi ne axăm numai pe câteva.

Ştim că pentru majoritatea covârşitoare a cititorilor ceea ce urmează în acest pasaj este redundant, dar, pentru orice eventualitate, vom enunţa, extrem de scurt, care este situaţia în România. Aici se utilizează un sistem de vot cu reprezentare proporţională pe liste de partid. Alegătorii votează lista partidului favorit, iar locurile în Parlament se atribuie în funcţie de procentele obţinute. Astfel, procentajul voturilor obţinute de un partid la nivel naţional va deveni proporţia de locuri deţinute de acel partid în forul legislativ. Simplist, dacă un partid obţine peste jumătate din voturi, el îşi poate forma singur guvernul; dacă, însă, niciun partid nu ajunge la un astfel de rezultat, se poate forma o coaliţie din mai multe partide care, împreună, să depăşească jumătate din locurile în Parlament. Nu discutăm variante complicate, cum ar fi un guvern minoritar. Vom observa, totuşi, că în anii 2008 şi 2012 s-a experimentat un alt fel de vot. Deci, ca în multe alte state democratice (Spania, Turcia, Israel, Argentina, Africa de Sud, Algeria etc.), în România se practică, la alegerile parlamentare, un sistem de vot cu reprezentare proporţională pe liste de partid (https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2024/11/25/parlamentare2024-evolutia-sistemului-de-vot-in-romania-la-alegerile-parlamentare-dupa-1989–1392467: La alegerile parlamentare din România de după 1989 s-au aplicat două sisteme de vot: vot în baza scrutinului de listă şi repartizarea potrivit principiului reprezentării proporţionale (perioada 1990-2004 şi scrutinele din 2016 şi 2020) şi sistem mixt, în care votul a fost uninominal iar repartizarea mandatelor a fost de tip reprezentare proporţională (scrutinele din 2008 şi 2012)…. În premieră după 1989, la alegerile din 30 noiembrie 2008 s-a schimbat sistemul de vot. Astfel, sistemul electoral specific acestor alegeri, aplicat şi scrutinului din 9 decembrie 2012, a fost considerat unul mixt, cu vot uninominal, dar repartizarea proporţională a mandatelor. Cu alte cuvinte, deşi au fost votate persoane şi nu liste, s-a păstrat proporţionalitatea reprezentării partidelor în legislativ. Astfel, fiecare partid urma să aibă în parlament un număr de reprezentanţi corespunzător procentelor obţinute la nivelul întregii ţări, conform Legii nr. 35/2008 privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului (consultat la 10 ianuarie 2025)). De aici venea şi dezamăgirea ori chiar iritarea noastră: de ce trebuie să ajungă în Parlamentul României persoane care, potrivit sistemului, ne reprezintă, dar, în fapt, nu ne reprezintă în niciun chip? În fruntea listei este un tip care-ţi inspiră încredere şi, de fapt, după el, sunt înşirate o mulţime de persoane necunoscute, care pot fi personalităţi ilustre în lumea legiferării, dar şi inşi poate certaţi cu legea sau poate paraleli. Cine cunoaşte, când se duce la vot, lista întreagă? Se oboseşte cineva să ne-o aducă la cunoştinţă? Are cineva acest interes? Ce putere avem noi, cetăţenii de rând, în a participa la alcătuirea listei? Se poate şi altfel? Să analizăm câteva sisteme de vot cunoscute.

II. A. Câteva sisteme de vot practicate în ţări democratice.

(Pentru fundamentarea acestui capitol au fost consultate o multitudine de surse care indicau acelaşi tip de informaţii. Prezentăm unele dintre ele: https://www.electoral-reform.org.uk/voting-systems/types-of-voting-system/; https://www.tec.tas.gov.au/info/Publications/HareClark.html; https://aceproject.org/main/english/es/ es.html; https://consoc.org.uk/the-constitution-explained/electoral-systems/; https://www.britannica.com/ topic/election-political-science/Plurality-and-majority-systems; consultate la 10 ianuarie 2025)

II. A. 1. Sistemul reprezentării majoritare Primul clasat ocupă postul (First-Past-the-Post sau Single member plurality ori The winner takes it all) (Canada, India etc.)

În circumscripţia lor, cetăţenii votează pentru unul dintre candidaţii care există pe listă. Candidatul care adună cele mai multe voturi câştigă locul în Parlament, reprezentând circumscripţia respectivă. Este un sistem bazat pe pluralitate şi nu pe proporţionalitate. Câştigătorul nu deţine majoritatea voturilor exprimate, ci cel puţin un vot mai mult decât următorul clasat. Aceasta este varianta simplă. Nu abordăm proceduri ce aparţin aceleaşi categorii dar sunt mai complexe, cum ar fi cea unde votanţii pot alege dintr-o listă câţi candidaţi doresc. Tot candidatul cu cele mai multe voturi câştigă. Sistemul este simplu şi pare corect şi logic, dar a fost destul de criticat. Primul motiv este că acest mod de a alege nu reflectă proporţional preferinţele votanţilor. Există partide care au un număr semnificativ de suporteri, dar candidaţii lor nu ocupă primul loc în circumscripţii şi, ca urmare, nu vor avea reprezentare în Parlament, cu toate că, pe ansamblul ţării, ei ar reprezenta procentaje destul de importante din populaţie. Logica inversă ne arată că, la nivelul ţării, partide care nu primesc mai mult de jumătate din voturi, ocupă marea majoritate a locurilor în Parlament. Al doilea motiv, ce derivă din primul, este că, în timp, rămân pe eşichierul politic doar două partide mari şi importante, cele mici rămânând fără reprezentativitate. Acest proces se întâmplă deoarece votanţii îşi dau seama că simpatizează un candidat care nu are şanse şi, atunci, se reorientează spre un candidat aparţinând unui partid mare, care are şanse mult mai bune de câştig şi care ar putea să se apropie de ceea ce şi-au dorit ei. Mai departe, urmând această logică, în ţară, unele circumscripţii sunt câştigate de mult timp de acelaşi partid, aşa că lumea nu se mai concentrează pe schimbarea raportului de forţe din aceste locuri, ci au atenţia aţintită pe zonelor unde lucrurile sunt posibil de răsturnat. Şi mai departe, cele două partide rămase în competiţie au inventat, pentru a câştiga, metoda spoiler (efectul de canibalism, ar spune unii). Unul dintre partide ajută (finanţează etc.) un partid mai mic, care să concureze cu partidul rival şi să-i consume din voturi. Astfel, el îşi asigură succesul. Metoda a fost brevetată în sistemul cu două partide mari, rivale, dar unii ar putea s-o încerce şi în alte situaţii. Atunci, lucrurile se complică… Aţi auzit de curând despre aşa ceva, în ţara noastră? Se spune că sistemul generează dezamăgire, iar cetăţenii înţeleg că este inutil să mai meargă la vot. Se mai pot adăuga multe despre el, dar nu intenţionăm aşa ceva.

Noi zicem că sistemul reprezentării majoritare First-Past-the-Post a intenţionat să ţină o legătură strânsă între o zonă administrativă şi reprezentantul ei în Parlament, ceea ce este un aspect de lăudat, dar a ratat să reflecte proporţionalitatea suporterilor diferitelor partide.

II. A. 2. Reprezentarea proporţională.

Reprezentarea proporţională este sistemul în care un partid ocupă locuri în Parlament proporţional cu procentajul de voturi obţinut la nivelul ţării. El oferă proporţionalitatea care lipseşte sistemului First-Past-the-Post. Pare extrem de familiar, fiindcă se practică şi în România, dar nu mulţi ştiu că el are variante mai complexe ce combină reprezentarea majoritară, personalizată, cu reprezentarea proporţională. Iată două modele, pe care le-am selectat fiindcă noi credem că ar corespunde mai bine aspiraţiilor noastre, chiar dacă nu sunt foarte simple.

II. A. 2. 1. Sistemul cu vot unic transferabil (Single transferable vote system) (Irlanda, Malta etc.)

Sistemul pare a fi complex (dacă nu cumva şi complicat) şi vrea să îmbine reprezentativitatea First-Past-the-Post cu proporţionalitatea şi este caracterizat de unii ca cel mai corect şi mai eficient, acolo unde participă mai mulţi candidaţi. Spre deosebire de First-Past-the-Post, într-o circumscripţie (arie, zonă, regiune etc) mult mai largă pot fi aleşi mai mulţi reprezentanţi. Alegătorul stabileşte o anumită ordine a candidaţilor pe buletinul lui de vot, în funcţie de preferinţe. Candidaţii, în urma votului tuturor participanţilor la alegeri din circumscripţie, alcătuiesc o ordine. Suma de voturi necesare unui candidat ca să câştige se obţine împărţind numărul de voturi exprimate la numărul de locuri ce trebuie să fie ocupate. Cel care obţine această cotă de voturi este considerat ales, iar restul de voturi este trimis celui de-al doilea favorit. Dacă nu sunt completate astfel locurile, candidatul cu cele mai puţine voturi este eliminat, iar voturile lui se dau candidatului clasat al doilea ca favorit pe lista lui. Procesul se repetă până sunt ocupate toate locurile corespunzătoare circumscripţiei. Se respectă, astfel, mai mult proporţionalitatea, dar şi reprezentativitatea locală. Cetăţenii nu mai au nevoie să voteze tactic şi nici să-şi facă socoteli cu cea mai puţin proastă opţiune (lesser-evil voting). Ei pot vota inşi din acelaşi partid, din partide diferite ori candidaţi independenţi. Ne oprim aici cu explicaţiile pentru acest sistem.

II. A. 2. 2. Sistemul cu membri suplimentari (Additional member system) (Germania, Noua Zeelandă etc.).

La fel ca şi Single Transferable Vote, acest sistem încearcă să împace reprezentativitatea cu proporţionalitatea, combinând avantajele celor două sisteme şi străduindu-se să evite dezavantajele lor. El este o combinaţie a sistemului First-Past-the-Post cu sistemul listei unui partid. Votanţii trebuie să aleagă două feluri de reprezentanţi.

Primul vot este pentru un candidat al unei circumscripţii, exact ca la sistemul First-Past-the-Post, unde cel care a adunat mai multe voturi câştigă, chiar dacă nu are majoritatea. Există, deci, o primă listă care conţine nume de candidaţi, iar unul dintre aceştia câştigă.

Al doilea vot se exprimă pentru o listă a unui partid, dar pentru o zonă (arie, provincie etc.) mult mai mare decât o circumscripţie. Aici, deci, regiunea pentru care se votează cuprinde câteva circumscripţii, iar candidaţii sunt mai mulţi, fiind înscrişi pe o listă a unui partid. Sistemul electoral cu liste de partid este o formă de alegere proporţională. Numărul de locuri disputate se calculează conform unei formule matematice. În urma exprimării votului pe a doua listă, câştigă un partid, iar acesta are înscrişi pe listă câţiva candidaţi.

Există critici şi pentru acest sistem: prima ar fi că având două tipuri de aleşi, vom avea şi două tipuri de răspundere – una mai mare pentru cei aleşi în circumscripţiile mici, unde aceştia sunt singurii răspunzători pentru ce s-a promis; a doua constă în faptul că votanţii pot deturna scopul pentru care acest sistem de alegeri a fost conceput, dacă, la al doilea tip de alegere, selectează un partid obscur, împărţindu-şi voturile. Venim cu amănunte ulterior.

II. B. Ce ar trebui modificat, implementat la noi

II.B.1. Sistemul cu membri suplimentari (Additional member system) pare a fi un sistem corect.

II. B. 1. 1. Acest sistem funcţionează cu succes în Germania.

Am afirmat şi motivat de ce actualul sistem de alegeri pentru Parlament (cu liste de partid) ne dezamăgeşte. Votăm o listă, iar lista conţine persoane pe care le aşteptăm, în zadar, să treacă la lucru. Curând ne simţim deziluzionaţi, iar, peste ceva timp, complet dezumflaţi. Nimeni nu ne-a promis personal ceva anume, iar partidul îţi poate explica faptul că are un întreg program sofisticat de realizat şi nu se poate ocupa de dorinţele unor grupuri mici. Am dori să ne simţim legaţi de un membru al Parlamentului, pe care-l cunoaştem şi care, foarte posibil, îşi aduce aminte de discuţiile din circumscripţie, la care a participat ca să-şi facă ştiute ideile, să câştige susţinători, să devină cunoscut şi popular.

Iată de ce am prezentat două sisteme care vor să combine părţile bune ale sistemului majoritar cu aspectele avantajoase ale sistemului proporţionalităţii. Dintre ele, am ales unul – Sistemul cu membri suplimentari (Additional member system), care se practică în Germania.

Cam aşa se petrec alegerile acolo, pentru Bundestag.(Parlamentul federal unicameral al Republicii Federale Germania. Alături de Bundesrat, un alt organ legislativ, distinct, funcţionează ca un legislativ bicameral, dar, tehnic, sunt două entităţi legislative separate, unicamerale (n.a.).

Pentru că reprezentarea se doreşte a fi atât personalizată cât şi proporţională, buletinul primit conţine două liste şi permite înscrierea primului vot, pentru o reprezentare personalizată, şi, apoi, a celui de-al doilea, pentru o reprezentare proporţională.

Personalizarea ori încarnarea sau întruchiparea se realizează prin primul vot care se exprimă pe prima listă pentru o persoană care poate fi membrul unui partid sau nu şi se numeşte candidat direct. Candidaţi direcţi concurează între ei, în interiorul circumscripţiilor electorale. O circumscripţie va avea un singur câştigător, candidat direct. Câştigător este acela care obţine cele mai multe voturi. Persoana respectivă primeşte un mandat direct şi devine, obligatoriu, membru al Parlamentului. Al doilea vot se exprimă pentru o arie mult mai largă decât o circumscripţie, pe a doua listă şi este destinat să promoveze proporţionalitatea. Aici se votează un partid din mai multe enumerate pe listă. Nu toate partidele vor intra în Parlament, deoarece există un prag ce trebuie trecut (5% din al doilea vot, sau câştigarea a cel puţin trei circumscripţii electorale prin candidaţii direcţi). Înainte de alegeri, partidele alcătuiesc o listă, pentru fiecare stat (land) cu persoane pe care le doresc în Bundestag. Aşa cum am afirmat mai devreme, câştigătorii mandatelor directe devin automat membri ai Parlamentului. Locurile rămase libere se completează cu persoanele înscrise pe listele pentru fiecare land (stat). Este posibil ca, în urma celui de-al doilea vot, un partid să primească un număr mai mic de locuri decât cel rezultat din primul vot, unde au fost desemnate mandatele directe, obligatorii. Pentru a ajunge la numărul de mandate directe obţinute, partidul respectiv primeşte un număr corespunzător de locuri suplimentare (surplombate). Ca să nu fie dezavantajate, celelalte partide primesc şi ele, în aceeaşi proporţie, locuri în plus faţă de cele ce le revin (locuri de nivelare). Acest lucru conduce la creşterea numărului de locuri în Parlament, evident, un inconvenient, dar care poate fi contracarat prin alte măsuri.

II. B. 1. 2. Acest tip de sistem a fost total dezavuat în România de către politicieni de vârf

În 2007, s-a dezbătut intens problematica introducerii votului uninominal. Fiecare partid existent la acea vreme avea o teorie proprie. În confruntările de idei s-a amestecat şi preşedintele de atunci, aflat în război cu premierul Tăriceanu. Traian Băsescu a semnat şi un decret prin care a chemat lumea la un referendum pe această tematică, invalidat, însă, fiindcă românii nu au participat într-un număr corespunzător. El chiar a refuzat să promulge o lege, adoptată prin asumarea răspunderii de către Guvern, care ar fi preluat modelul german, şi a trimis-o la Curtea Constituţională, care a declarat-o necorespunzătoare cu legea fundamentală (Presa despre decizia Curtii privind neconstitutionalitatea uninominalului asumat de guvern, 13 decembrie 2007, https://hotnews.ro/presa-despre-decizia-curtii-privind-neconstitutionalitatea-uninominalului-asumat-de-guvern-798494, consultat la 20 ianuarie 2025). S-a implicat enorm în efectuarea de propuneri şi implementarea lor şi Pro Democraţia, o asociaţie neguvernamentală.

Vorbind despre sistemul mixt promovat, Cristian Pârvulescu, preşedintele de atunci al organizaţiei, a declarat că politicienii nu au dorit să susţină proiectul prin care se dorea implementat modelul german şi l-au atacat cu vehemenţă pentru că erau expuşi votului direct al cetăţenilor. El a susţinut exact ceea ce afirmăm şi noi – listele sunt anonime, pe ele se poate strecura oricine. Iar efectul acestor liste este un Parlament amorf, invizibil, uşor de manipulat. (Alegeri uninominale România. Votul uninominal a devenit istorie la scurt timp: s-a născut greu şi a murit repede, 16 noiembrie 2020, Gabriela Antoniu, https://www.mediafax.ro/politic/alegeri-parlamentare-romania-votul-uninominal-a-devenit-istorie-la-scurt-timp-s-a-nascut-greu-si-a-murit-repede-19747117, consultat la 20 ianuarie 2025) El a explicat că era nevoie de mai mult timp de aplicare, pentru ca acea clasă de politicieni să se schimbe.

În urma luptelor pentru promovarea intereselor proprii, a rezultat o lege care s-a aplicat în 2008 şi care şi-a arătat deficienţele (pe scurt, un sistem uninominal de vot cu distribuţie proporţională a mandatelor) ( Sistemul în vigoare a permis „frauda multiplă” şi „a ieşit mult mai rău decât propusese domnul Pârvulescu”, din cauza fraudelor de informare, de organizare şi a fraudelor din Parlament, a declarat Victor Ponta, https://hotnews.ro/saga-votului-uninominal-la-romani-cine-l-a-propus-cine-l-a-sustinut-si-cum-l-au-calificat-politicienii-de-a-lungul-vremii-615670, consultat la 20 ianuarie 2025). Au fost candidaţi ce au câştigat alegerile acolo unde au candidat, dar nu au ajuns în Parlament. Marile aberaţii după uninominal. Cine ratează Parlamentul, deşi a ieşit pe primul loc, 2 decembrie 2008, Attila Biro, Luminiţa Pârvu, https://hotnews.ro/marile-aberatii-dupa-uninominal-cine-rateaza-parlamentul-desi-a-iesit-pe-primul-loc-768677, consultat la 20 ianuarie 2025). În schimb, un candidat a intrat în Parlament cu 34 de voturi.(https://ro.wikipedia.org/wiki/Alegeri_parlamentare _%C3%AEn_ Rom%C3% A2nia,_2008, consultat la 20 ianuarie 2025)

În 2012, a fost adoptată o lege (numită atunci Ponta-Antonescu) care trebuia să amendeze serios norma în vigoare. La contestarea acesteia de către PDL, Curtea constituţională a declarat-o neconstituţională, (Legea votului uninominal pur, „neconstituţională”, 27 iunie 2012, Andrei Şerban, https://www.romania-actualitati.ro/stiri/romania/legea-votului-uninominal-pur-neconstitutionala-id38175.html, consultat la 20 ianuarie 2025;) aşa că alegerile s-au desfăşurat tot în conformitate cu vechea legislaţie.

În 2015, s-a renunţat la votul uninominal şi s-a revenit la votul pe liste (Saga votului uninominal la romani. Cine l-a propus, cine l-a sustinut si cum l-au calificat politicienii de-a lungul vremii, 14 decembrie 2012, Raluca Pantazi, https://hotnews.ro/saga-votului-uninominal-la-romani-cine-l-a-propus-cine-l-a-sustinut-si-cum-l-au-calificat-politicienii-de-a-lungul-vremii-615670, consultat la 20 ianuarie 2025). Pe liste închise ( Africa de Sud, Angola, Spania, Portugalia, Turcia, Kazahstan), mai adăugăm, fără răutate. Aceasta este denumirea ştiinţifică.

Credem că singura continuare posibilă a celor descrise este no comment. Mai bine zis, lăsăm cititorii să explice ce deficitară e democraţia în Germania, câtă instabilitate au… Normal: de la nemţi vine, probabil, şi cuvântul fraier.

Un singur gând: cine mai are curajul să propună din nou sistemul german?

II. B. 2. Totuşi, ce putem face?

II. B. 2. 1. Dacă nu ne plac sau nu vrem sisteme mixte, care să îmbine reprezentarea proporţională cu alegerea unor persoane cunoscute, respectate, şi ţinem atât de mult la sistemul cu liste, să-l optimizăm pe acesta. Pare logic…

Dorim ca votanţii să aibă şi ei un rol în alegeri nu numai să aplice ştampile, care să asigure viitorul fericit al unora, stabiliţi în spatele uşilor închise. Poate este adevărat: unele persoane (asemenea cetăţeanului turmentat) nu prea ştiu ce vor. Dar cei mulţi vor să fie luaţi în seamă. Iată de ce am putea încerca să trecem la sistemul cu liste deschise, nu închise, ca până acum, când votăm un partid, nu indivizi. Şi aici sunt variante de la liste relativ închise, trecând prin mai deschise şi în cea mai mare parte deschise, până la liste libere ori panachage (amestec). Aceste sisteme de vot permit alegătorilor, mai mult sau mai puţin, să influenţeze clasamentul iniţial alcătuit de partide. Votanţii se exprimă, primordial, în funcţie de indivizii preferaţi în politică.

Sistemul cu liste relativ închise (Islanda, Norvegia etc ) permite ca unii dintre competitori, care au obţinut o anumită cotă, să fie declaraţi deja câştigători. Numărul lor se scade din numărul de locuri pentru care se duce lupta, iar ceea ce a rămas se completează, succesiv, cu persoanele încă ne-alese de pe lista partidului, în funcţie de ierarhia făcută de acesta.

Există sisteme care permit alegătorilor intervenţii din ce în ce mai marcante în listă, iar ele culminează cu panachage.

Panachage (Liechtenstein, Luxemburg, Elveţia etc.) (amestec) permite alegătorilor să susţină persoane şi nu partide. Se poate vota, individual, de pe liste ale unor partide diferite. Locurile sunt alocate fiecărui partid în funcţie de totalitatea voturilor obţinute de acestea.

II. B. 2. 2. O diminuare a numărului de parlamentari ar avea efecte benefice. Există o întreagă teorie a calculării numărului de locuri necesare unui parlament. Noi nu susţinem o scădere radicală a numărului aleşilor în forul legislativ. Între altele, rolul unui parlamentar este să comunice cu votanţii şi, de asemenea, cu colegii lui cu care lucrează la optimizarea legislaţiei. Dacă exagerăm cu scăderea numărului de parlamentari, distrugem acest dialog şi, odată cu el, sensul de a exista al instituţiei. Trebuie menţinută o proporţie rezonabilă între numărul parlamentarilor şi populaţia cu şcoală şi angajată în muncă. Probabil că această micşorare a numărului de aleşi este legată şi de o reformă administrativă serioasă. Este o părere pe care o prezentăm în lipsa tuturor informaţiilor necesare. Ceea ce nu este o opinie, este urgenţa acestor transformări.

Nu susţinem un Parlament unicameral. Din experienţa proprie, am constatat că bicameralismul are avantajul de a corecta la a doua cameră ceea ce s-a greşit la prima… Diminuarea numărului de parlamentari ar avea, în umila noastră părere, efectul imediat, care nu poate fi negat, al creşterii competiţiei în cadrul partidului respectiv pentru un loc pe lista de alegeri, plasat cât mai sus. Unde ar mai avea loc şi personajele pitoreşti despre care vorbeam mai sus? Repetăm: ele se bucură de stima şi respectul nostru, dar lor le sunt destinate alte domenii de activitate, pe alt fel de funcţii. Creşterea competiţiei ar avea ca urmare creşterea calităţii activităţii legislative.

O altă consecinţă inerentă şi fructuoasă a acestei propuneri este scăderea cheltuielilor.

II. B. 2. 3. Vorbind tot despre eficienţă, sintetic fie spus, nimeni nu s-ar supăra dacă parlamentarii ar fi prezenţi mai mult la lucru, în timpul săptămânii, dar şi în timpul anului. Cu o zi de plen pe săptămână şi o zi de lucru în comisii, şi acestea stând sub semnul întrebării, este dificil de făcut progrese. La fel şi cu trei luni de concediu pe an.

III. Aspecte privind exhaustivitatea legislaţiei referitoare la alegeri

III. A. De lege lata şi lege ferenda

Nu dorim să facem o trecere în inventar a legislaţiei ce reglementează alegerile. Ar trebui un manual pentru aşa ceva. Intenţionăm, însă, să inversăm raporturile şi, mai târziu, să întrebăm noi pe cititori ce părere au despre câteva aspecte asupra cărora noi poposim o vreme.

Nu ne-am propus să intrăm în dispute cu nimeni, nici să adulăm ori să sfâşiem vreo decizie a Curţii constituţionale, să discredităm sau desfiinţăm vreun candidat la orice, dar nici să aplaudăm ori glorificăm pe vreunul. Încercăm să rămânem echidistanţi faţă de toate categoriile de alegători, indiferent de cine şi pe ce criterii ar fi ei împărţiţi.

Am dori numai să facem o scurtă analiză a unor prevederi legale şi să încercăm să tragem câteva concluzii, chiar şi în lipsa unor informaţii despre care credem că ar conta, dar despre care, la data scrierii acestui articol, nu auzim prea multe. Să sperăm că aud şi adună probe cei care trebuie să vegheze la respectarea legii.

Este vorba de prevederi ale Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale (https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/73672, consultat la 10 ianuarie 2025). Studiul ei ne ajută să aprofundăm, în primul rând, preocuparea pe care statul român o acordă desfăşurării unor campanii electorale corecte, cel puţin din punct de vedere al finanţelor implicate în astfel de activităţi. Constatăm că există, pe lângă alte reglementări semnificative şi destul de detaliate, norme cu caracter imperativ, aplicabile oricărei entităţi care participă în calitate de candidat politic la alegeri, referitoare la numirea unor mandatari financiari şi la stabilirea unor conturi bancare special stabilite prin care să se deruleze, în mod exclusiv, operaţiunile financiare pentru alegeri. Extragem numai câteva prevederi legale (Articolul 34 …(12) Calitatea de mandatar financiar se dobândeşte numai după înregistrarea oficială la Autoritatea Electorală Permanentă, pe baza împuternicirii partidului politic sau a organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi a acceptului acestuia. Înregistrarea mandatarului financiar se realizează în intervalul dintre momentul aducerii la cunoştinţă publică a datei alegerilor şi începerea campaniei electorale, făcându-se publică pe pagina de internet a Autorităţii Electorale Permanente. (13) La data înregistrării oficiale, mandatarul financiar coordonator primeşte de la Autoritatea Electorală Permanentă un cod unic de identificare al partidului politic sau al candidatului independent, care va fi imprimat pe toate materialele de propagandă electorală aparţinând partidului politic sau candidatului independent pe care îl reprezintă…).

Evident, legiuitorul a socotit necesar să aibă la îndemână anumite mijloace de control exigent al operaţiunilor. Nu numai ca alegerile să se desfăşoare corect şi să nu profite nimeni de anumite situaţii, dar şi pentru că o parte substanţială din sumele destinate cheltuielilor sunt restituite, din bugetul statului, sub anumite condiţii, celor care le-au angajat. Logic, regăsim în cuprinsul legii şi faptul că Autoritatea Electorală Permanentă are atribuţii de control asupra activităţii financiare desfăşurate de candidaţi.

La art. 63 alin. (1) din lege, sunt dispoziţii în baza cărora Guvernul va aproba, la propunerea Autorităţii Electorale Permanente, normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi. A fost adoptată, deci, o hotărâre în acest sens (în prezent, Hotărârea Guvernului nr. 10/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/175291, consultat la 10 ianuarie 2025). Normele metodologice (https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/198340, consultat la 10 ianuarie 2025), cuprinse într-o anexă, conţin şi prevederi ce dezvoltă dispoziţiile legii referitoare la conturile bancare destinate cheltuielilor electorale.(Secţiunea a 4-a Cheltuielile electorale. Articolul 36 (1) Cheltuielile electorale pot fi efectuate numai prin intermediul conturilor bancare pentru campania electorală deschise la nivel central, judeţean, al sectorului municipiului Bucureşti sau al municipiului Bucureşti. (2) Plata cheltuielilor electorale poate fi efectuată numai prin virament bancar, din conturile prevăzute la alin. (1). (3) Ordinele de plată vor cuprinde în mod obligatoriu menţiunea privind numărul facturii şi tipul de material de propagandă electorală sau de serviciu aferent campaniei electorale. (4) Prin intermediul conturilor bancare prevăzute la alin. (1) pot fi efectuate exclusiv plăţi ale cheltuielilor electorale. (5) Eficienţa şi oportunitatea cheltuielilor electorale se hotărăsc de către organele de conducere ale partidelor politice, potrivit statutului lor, respectiv de către candidaţii independenţi. (6) Mandatarii financiari realizează operaţiunile bancare necesare campaniei electorale, numai pe baza împuternicirii scrise a organelor sau candidaţilor prevăzuţi la alin. (5). (7) În campania electorală, partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi candidaţii independenţi nu pot produce materiale de propagandă electorală în regie proprie.)

În acest domeniu mai există, pentru orientarea justă în aplicarea actelor normative, şi un Ghid, precum şi, în vederea elucidării unor eventuale neînţelegeri, un site cu nenumărate răspunsuri la întrebări formulate pe această temă. Una dintre întrebări este dacă se poate face campanie electorală fără cheltuieli, iar răspunsul este oarecum afirmativ, fără complicaţii sau avertizări care să conducă la gândul că nu poate exista în realitate aşa ceva. (https://www.roaep.ro/prezentare/wp-content/uploads/2020/10/%C3%8Entreb%C4%83ri-%C8%99i-r%C4%83spunsuri-postare-site-14.10.2020.docx, consultat la 10 ianuarie 2025 ) 52. Am mandatar financiar. Dacă în situaţia în care nu am venituri sau/şi cheltuieli, mandatarul poate depune documentele pe zero?

Răspuns: În conformitate cu dispoziţiile art. 47 alin. (1) din legea nr. 334/2006, în termen de 15 zile de la data desfăşurării alegerilor, mandatarii financiari coordonatori sunt obligaţi să depună la Autoritatea Electorală Permanentă rapoartele detaliate ale veniturilor şi cheltuielilor electorale ale partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale, organizaţiilor cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale şi ale candidaţilor independenţi, precum şi cuantumul datoriilor înregistrate ca urmare a campaniei, însoţite de declaraţiile prevăzute la art. 28 alin. (13). De altfel, reglementările alin.(5) din cadrul aceluiaşi articol stabilesc că mandatele candidaţilor declaraţi aleşi nu pot fi validate dacă raportul detaliat al veniturilor şi cheltuielilor electorale pentru fiecare partid politic sau candidat independent nu a fost depus în condiţiile legii.

Văzând cele mai sus invocate reiese clar că rapoartele detaliate ale veniturilor şi cheltuielilor electorale vor fi depuse în mod obligatoriu, indiferent dacă valoarea acestora este zero.)

Din studiul legislaţiei, în episodul următor, prezentăm câteva aspecte demne de reţinut, pentru că au relevanţă în mica noastră analiză.

III. A. 1. Teama legiuitorului era ca nu cumva candidaţii participanţi la alegeri să solicite mai mulţi bani decât li s-ar fi cuvenit, pentru decontare, aspect justificat de grija pentru gestionarea fondurilor publice. Nu au existat, la momentul reglementării, idei conform cărora declararea de cheltuieli zero în timpul campaniei electorale ar putea ascunde ceva ilegal, ilegitim, imoral, care să dăuneze societăţii sau statului român. Cei care nu ar fi efectuat cheltuieli în campania electorală erau priviţi, probabil, ca cetăţeni chibzuiţi, economi, harnici, care, poate, sunt iubiţi şi preferaţi de popor tocmai fiindcă nu risipesc avuţia ţării, nu-i irosesc resursele. De altfel, ce poate fi mai relaxant pentru un controlor specialist decât să aibă în lucru un raport de cheltuieli zero, care să-l scutească de orice muncă?

Ca urmare, prima concluzie rezultată în urma survolării legislaţiei cu privire la cheltuielile electorale este că, la vremea respectivă, nu s-a dat importanţa cuvenită variantei în care un candidat prezintă un raport de cheltuieli zero. Efectul – o legislaţie superficială ori inexistentă pentru astfel de situaţii.

III. A. 2. Totodată, observăm că legiuitorul ignoră total faptul că anumite acţiuni pot fi desfăşurate mult anterior stabilirii datei campaniei electorale. Este posibil, şi nu credem că ne va contrazice cineva, ca unii dintre candidaţi să aibă un plan de participare la alegeri stabilit cu mult timp înainte. În această situaţie, ei pot să-şi pună în practică o mare parte din strategie înainte ca să fie luaţi în vizor de organele oficiale de control, de presă, de organizaţii neguvernamentale etc.

Noi am constatat că mandatarul financiar intră în peisaj după momentul aducerii la cunoştinţă publică a datei alegerilor, iar data poate să fie apropiată începerii campaniei electorale. Afirmaţia rămâne valabilă şi pentru codul unic de identificare sau pentru conturile bancare special destinate. Cu alte cuvinte, jocul poate începe mai devreme decât credem sau dorim noi.

Înţelegeri contractuale subterane, nescrise sau neautentificate, pot fi încheiate cu mult timp înainte cu personalul care sprijină activitatea, cu consilierii, cu persoanele responsabile de propagandă etc.

A doua concluzie: cine ştie ce vrea, iar aici candidaţii independenţi nu au nevoie de multe faze publice de care să ia la cunoştinţă restul lumii, are posibilitatea să desfăşoare acţiuni de campanie electorală furând startul. Activitatea curentă de control se desfăşoară numai asupra partidelor.

III. A. 3. Mai departe, notăm că marea parte a controlului, în special a celui exercitat asupra candidaţilor independenţi se exercită, în principal, după desfăşurarea campaniei electorale şi se referă la documente. În termen de 15 zile de la data desfăşurării alegerilor, mandatarii financiari coordonatori sunt obligaţi să depună la Autoritatea Electorală Permanentă, în scris şi în format electronic, diverse documente. Atunci poate apărea şi surpriza că nu există nimic de verificat şi controlat.

Este prea târziu ca, după desfăşurarea alegerilor, când un raport înaintat la Autoritatea Electorală Permanentă afirmă că nu s-au efectuat cheltuieli în campanie, să se mai poată stabili că datele au fost trecute în mod eronat, că afirmaţiile contrazic bunul simţ. În această situaţie, Autoritatea Electorală Permanentă nu mai poate investiga, cu uşurinţă, prin mijloace proprii şi trebuie să apeleze la organe de anchetă specializate, furnizându-le dramul de probe pe care-l deţine, adică aproape nimic.

Cei vizaţi că au contribuit cu anumite sume la campania electorală a cuiva, pot susţine că investirea banilor s-a petrecut înainte de campanie şi nu a fost în folosul unui candidat ci al unor tineri care, pe internet sau în alt mod, muncesc onest, pentru a susţine nişte adevăruri universal valabile ori pentru a lărgi orizontul de cunoaştere a populaţiei. Oricare dintre participanţii la campania electorală poate avea pregătită dinainte o declaraţie acoperitoare, conformă cu legislaţia în vigoare, şi care, într-o mare măsură, corespunde realităţii.

Ne uităm cu interes la Secţiunea a 2-a Controlul finanţării campaniilor electorale din Capitolul V Controlul finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale aparţinând Normelor metodologice pe care le-am menţionat mai sus şi nu identificăm aproape nicio posibilitate legală de control care să dezvăluie prezumtivul caracter clandestin, al vreunor acţiuni conspirative, mai ales dacă sediul candidatului independent este la domiciliul acestuia. Cu cât candidatul acţionează mai dosit, mai izolat, cu atât mai puţin este vulnerabil în faţa unui control.

A treia concluzie: pe timpul campaniei electorale un independent care acţionează retras, fără să se angreneze în activităţi complexe, nu prea are la ce să fie controlat de Autoritatea Electorală Permanentă.

III. A. 4. În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a fost publicat în martie 2024, Regulamentul (UE) 2024/900 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 martie 2024 privind transparenţa şi vizarea unui public-ţintă în publicitatea politică (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=OJ:L_202400900, consultat la 10 ianuarie 2025). Amintim că regulamentele au aplicabilitate generală, sunt obligatorii în toate elementele lor şi se aplică direct în toate statele membre ale UE ( https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM:l14522. Scuze pentru cei care cred că această precizare este inutilă şi nu are nevoie de referinţe. Au dreptate, dar, cine ştie…). Regulamentul urmează să se aplice de la 10 octombrie 2025, iar, între timp, Comisia adoptă acte de punere în aplicare a unor prevederi şi elaborează orientări comune pentru a contribui la aplicarea corespunzătoare a altora. De asemenea ea este împuternicită să adopte anumite acte delegate.

Între altele, prin acest regulament, se stabilesc cerinţe de etichetare şi de transparenţă pentru fiecare material publicitar politic, notificările privind transparenţa, indicarea materialelor publicitare politice potenţial neconforme, cerinţe specifice referitoare la tehnicile de vizare a unui public-ţintă şi la tehnicile de distribuire a materialelor publicitare în contextul publicităţii politice online.

Considerentele pentru care a fost adoptat acest act normativ sunt în număr de peste o sută, iar lecturarea lor pune cititorul în temă, referitor la vulnerabilităţile şi riscurile la care sunt expuşi cetăţenii, atunci când beneficiază de publicitate politică. Iată numai un extras din considerentul (4): „Nu este întotdeauna uşor pentru cetăţeni să recunoască materialele publicitare politice şi să îşi exercite drepturile democratice în cunoştinţă de cauză. Creşterea gradului de sofisticare a dezinformării, diversificarea actorilor, evoluţia rapidă a noilor tehnologii şi răspândirea în mod tot mai intens a manipulării informaţiilor şi a ingerinţelor în procesele noastre electorale şi de reglementare democratice constituie încercări importante pentru Uniune şi pentru statele membre. Publicitatea politică poate fi un vector de dezinformare, în special atunci când publicitatea nu îşi dezvăluie caracterul politic, provine de la sponsori din afara Uniunii sau face obiectul unor tehnici de vizare a unui public-ţintă sau de distribuire a materialului publicitar.” Pentru cei care doresc să-şi lărgească orizontul, mai prezentăm câteva pasaje,( …(2)Publicitatea politică poate fi difuzată sau publicată în diverse moduri şi mijloace de comunicare în masă transfrontaliere, atât online, cât şi offline. Aceasta este în creştere rapidă, şi poate fi difuzată sau publicată prin intermediul mass-mediei tradiţionale, offline, cum ar fi ziarele, televiziunea şi radioul, precum şi, din ce în ce mai mult, prin intermediul platformelor online, al site-urilor web, al aplicaţiilor mobile, al jocurilor pe calculator şi al altor interfeţe digitale. Acestea din urmă nu numai că sunt deosebit de susceptibile de a fi oferite la nivel transfrontalier, dar ridică, de asemenea, probleme noi şi dificile în materie de reglementare şi de asigurare a aplicării legislaţiei. Utilizarea publicităţii politice online este în creştere vertiginoasă, iar anumite forme liniare offline de publicitate politică, cum ar fi radioul şi televiziunea, sunt, de asemenea, oferite online ca servicii la cerere. Campaniile de publicitate politică tind să fie organizate utilizându-se o gamă largă de mijloace de comunicare şi de forme… (4)….Este necesar un nivel ridicat de transparenţă, printre altele, pentru a sprijini dezbaterile politice şi campaniile politice deschise şi echitabile, precum şi alegerile sau referendumurile libere şi corecte şi pentru a combate manipularea şi ingerinţele în ce priveşte informaţiile, precum şi ingerinţele ilegale, inclusiv din partea ţărilor terţe. Dacă publicitatea politică este transparentă, alegătorii şi persoanele în general pot să înţeleagă mai bine, atunci când li se prezintă un material publicitar politic, în numele cui se difuzează materialul publicitar, precum şi modul în care şi motivul pentru care sunt vizaţi de un furnizor de servicii de publicitate, fiind astfel capabili într-o măsură mai mare să îşi exprime opţiunea de vot în cunoştinţă de cauză. Ar trebui sprijinită educaţia în domeniul mass-mediei pentru a ajuta persoanele să utilizeze în mod optim transparenţa publicităţii politice… (25) Publicitatea comercială şi practicile de marketing pot afecta în mod legitim percepţia consumatorilor cu privire la produse şi servicii sau comportamentul lor de cumpărare, inclusiv prin diferenţierea mărcilor pe baza acţiunilor întreprinse de societăţi în domeniul responsabilităţii sociale a întreprinderilor, care produc un impact social, sau prin orice alt tip de implicare orientată către scopuri specifice. Prezentul regulament ar trebui să se aplice publicităţii comerciale care este aptă şi concepută să influenţeze rezultatul unui scrutin sau al unui referendum, un comportament electoral sau un proces legislativ sau de reglementare…).

Probabil, a fost comod pentru mulţi să stea impasibili la viitoarele norme, deşi le cunoşteau sau trebuiau să le cunoască. Puteau fi luate câteva măsuri legislative care să anticipeze aplicarea noului regulament. Este posibil ca responsabilii în domeniu să se fi gândit că, dacă scăpăm cu bine de alegerile astea, avem patru ani liniştiţi, până să punem în practică noile reglementări. Dar n-am scăpat…

Acum, că avem regulamentul în faţă, ştim ce conţine şi ştim ce s-a întâmplat, avem sentimentul că, parcă, s-a făcut un experiment. Analizând situaţia din România, şi Viktor Orban a evidenţiat impactul major pe care reţelele de socializare îl au asupra comportamentului alegătorilor (România, experiment pentru unguri. Anunţul ireal făcut de Viktor Orban: Le suntem recunoscători, 29 decembrie 2024, Cristina Pastia, https://www.capital.ro/romania-experiment-pentru-unguri-anuntul-ireal-facut-de-viktor-orban-le-suntem-recunoscatori.html, consultat la 10 ianuarie 2025). În discursul de adio, Joe Biden a avertizat şi el împotriva „avalanşei de dezinformare” sub care sunt „îngropaţi” americanii şi care riscă să conducă la un „abuz de putere”. (Joe Biden avertizează, într-un discurs de adio pesimist, cu privire la „o oligarhie care se conturează în America” şi ameninţă democraţia, 17 ianuarie 2025, Ion Gaidău, https://www.libertatea.ro/stiri/joe-biden-avertizeaza-intr-un-discurs-de-adio-pesimist-cu-privire-la-o-oligarhie-care-se-contureaza-in-america-si-ameninta-democratia-video-5159422, consultat la 17 ianuarie 2025). Ameninţarea se simte şi peste ocean, la fel de periculoasă („Presa liberă se fărâmiţează. Editorii dispar. Reţelele sociale renunţă la verificarea faptelor. Adevărul este sufocat de minciuni spuse pentru putere şi profit. Trebuie să tragem la răspundere platformele sociale pentru a ne proteja copiii, familiile şi însăşi democraţia noastră de abuzul de putere.„ Remarks by President Biden in a Farewell Address to the Nation, 15 ianuarie 2025, https://www.whitehouse.gov/ briefing-room/speeches-remarks/2025/01/15/remarks-by-president-biden-in-a-farewell-address-to-the-nation/, consultat pe 17 ianuarie 2025.

Ne amintim, chiar dacă aparent aceasta este o altă problemă, că, la alegerile prezidenţiale, candidaţi de vârf i-au învinuit pe alţii că folosesc celebrele ferme de troli, un termen aburitor, despre care mulţi nu ştiau nimic, dar care suna teribil de ameninţător Alţii au căzut imediat în această plasă. Atenţia autorităţilor, dacă aceasta a existat, a fost deturnată.

A patra concluzie: pericolele potenţiale, generate de publicitatea politică incorectă, mai ales în anumite forme, erau sau trebuiau cunoscute, fiind semnalate la cel mai înalt nivel şi la modul cel mai oficial de către UE ( https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/policies/justice-and-fundamental-rights/eu-citizenship-and-democracy/democracy-and-electoral-rights_en, consultat la 10 ianuarie 2025). Cei îndrituiţi să vină cu propuneri eficiente, conştienţi de misiunea lor şi de realitatea în care trăim, s-au limitat la a primi sporul pentru complexitate a muncii de 30% la salariu, prevăzut de lege.

La data la care scriem acest articol, primim ştirea, pe care nu avem timp să o analizăm, conform căreia Guvernul României a adoptat, presat de conjunctura actuală, sperăm că nu şi în mod pripit, un act normativ menit să contracareze intrigile şi comploturile fabricate pe reţelele lumii internetului, unde mulţi dintre noi trăim o realitate virtuală.

III. A. 6. Lansăm câteva întrebări retorice.

Lăsăm problematica de la numărul 5 spre rezolvare celor îndrituiţi şi aşteptăm o rezolvare, indiferent care va fi ea. Lansăm, aşa cum am afirmat la începutul capitolului întrebări.

III. A. 6. 1. O posibilă primă întrebare pentru cititori, având în vedere cele prezentate:

Vorbim mai mult despre legitimitate şi moralitate, nu despre legalitate. Avem norme care reglementează o multitudine de aspecte din domeniul audio-vizualului. Noi nu avem îndoieli că ele se aplică. Observăm, totuşi, că televiziunile şi radiourile cu renume se întrec în a invita pentru interviuri exclusive, pentru show-uri, pentru emisiuni de divertisment etc. candidaţi extrem de cunoscuţi, clasaţi pe primele locuri în sondajele de opinii. Cei de la coada clasamentului alcătuit de somităţi în materie de sociologie, politică, experţi în relaţii publice sunt ignoraţi. Chemăm în platou un pierzător prin definiţie, pierdem timp, bani, rating. Evident, cei catalogaţi drept rataţi, au şi ei şansele lor – mult mai mici. Aflăm cât s-a cheltuit cu campania electorală, legal, fireşte. Enorm pentru unii, infim pentru alţii. Nu avem instrumente cu care să descoperim cât de mult ne induc în eroare unii sau alţii. Ce acoperire au promisiunile unora, cât de hotărâţi sunt să ajungă la anumite deziderate. Putem să cunoaştem c.v. – ul lor, dar şi acolo sunt impedimente. Unele sunt protejate, altele cosmetizate. Câteodată, se ascund lucruri de o importanţă majoră, alteori se amplifică, în mod exacerbat, mizilicuri. „De ce am ascuns asta colectivului… platfus. În ce scop?…” ar spune Toma Caragiu (https://www.romanianvoice.com/poezii/umor/tc_soparla.php, consultat la 10 ianuarie 2025). Unii sunt sprijiniţi pe faţă de anumite forţe, alţii nu; probabil că unii sunt sprijiniţi numai din umbră. Se minte la un nivel la care eşti îndreptăţit să nu mai crezi în nimic. Acesta este şi unul dintre scopurile mari – lumea să nu mai creadă în nimic, nici în ceea ce este evident. Unii strâng cu greu semnăturile necesare pentru a candida, în timp ce alţii au un întreg aparat ca să se ocupe de lucrul acesta.

Nu continuăm, ci venim cu întrebarea întâi, multiplă: Este, oare, suficient ca statul să protejeze cetăţeanul, prin norme juridice amănunţite, cu sancţiuni dure pentru cei care încalcă dispoziţiile, împotriva campaniilor inadecvate, desfăşurate de către candidaţi pe platforme sociale? Dacă dorim lideri care să se măsoare cu ceilalţi la nivel mondial nu ar trebui să nu mai permitem ca, în direct, pe stradă ori în piaţă, sau poate la televiziune ori la radio, cetăţenii să poată fi informaţi numai pe jumătate, ademeniţi, manipulaţi la fel de rău ca pe unele platforme sociale?

Nu vrem să fim consideraţi utopişti. Puteam să continuăm cu promovarea pe merit şi multe altele. Suntem convinşi că există şi soluţii la întrebările pe care le-am enunţat.

III. A. 6. 2. A doua întrebare: Ar fi just să venim cu propunerea de încetare a mandatului câştigătorului (primar, de exemplu) care promite multe în campania electorală şi, după ce îşi intră în atribuţii, nu reuşeşte aproape nimic, într-o perioadă pe care a stabilit-o singur?

Unii vor spune că ea există, deja, în legislaţie. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, prevede, la art. 162 (…(2) Referendumul pentru încetarea mandatului primarului se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de locuitorii comunei, oraşului sau municipiului, ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivităţii locale sau a neexercitării atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului…), cum poate înceta mandatul primarului în urma referendumului. Prevederi similare au existat şi mai înainte de 2019. Nu prea a uzat nimeni de ele. Se poate trage concluzia că, peste tot, majoritatea populaţiei a fost mulţumită de activitatea primarilor? Nesocotirea intereselor generale ale colectivităţii ori neexercitarea atribuţiilor conform legii, aşa cum prevede actualul text de lege, nu este acelaşi lucru cu neîndeplinirea promisiunilor făcute în campania electorală. Cu alte cuvinte, legea dă liber candidaţilor să îi zăpăcească pe votanţi, să îi inducă în eroare, să îi manipuleze. Unii dintre noi ne aducem aminte unul dintre anunţurile frecvente ale magazinelor din anii 90: „Marfa vândută nu se primeşte înapoi!”. Mutatis mutandis, acum, dacă am fost creduli, trebuie să suportăm primarul născocitor pe un întreg mandat şi, eventual, să-l tratăm ca pe o persoană cu multă fantezie.

Se pare că moldovenii de peste Prut sunt mai îndrăzneţi (La Bălţi se vrea demiterea primarului printr-un referendum, 15 ianuarie 2025, https://point.md/ro/novosti/politika/v-bel-tsakh-khotiat-otstranit-mera-s-pomoshch-iu-referenduma/, consultat la 20 ianuarie 2025). De asemenea, luăm act că astfel de subiecte îi preocupă şi pe unii profesori (Încetarea mandatului primarului prin referendum local, Elena Emilia Ştefan, Revista de Drept Public 2022, https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=1103859, consultat la 20 ianuarie 2025; păcat că titlul în engleză este deficitar – Termination of the mayor’s mandate by local referenduma (o dezbatere ar fi fost pentru referenda ori referendums, varianta corectă fiind ultima. N.a.). Am putea să venim şi noi cu propuneri, dar amânăm această intervenţie, până vom primi un imbold serios.

III. A. 6. 3. Ridicăm ştacheta şi ne ocupăm de o instituţie ce se regăseşte în fruntea statului – Preşedintele României. Republica noastră are o conducere bicefală, fiind un stat cu un regim politic semiprezidenţial. Puterea executivă se împarte între Preşedinte şi Guvern. Istoria recentă ne arată că au existat fricţiuni între cele două instituţii, chiar când preşedintele şi premierul proveneau din acelaşi partid. Ele, însă, nu au fost majore, în stare să influenţeze profund negativ dezvoltarea României pe plan intern ori internaţional.

Când situaţia nu este aşa cum am prezentat-o mai sus, vorbim despre o coabitare. Cei doi fac parte din forţe politice concurente, opuse, potrivnice, care se duşmănesc. Numai că alegătorii admiră persoanele orgolioase, cu un stil radical de conducere, îi promovează, iar asta conduce, fără dubii, la tensiuni politice, care pot genera crize, culminând cu blocaje al funcţionării statului. O clipă, am voit să dăm exemple, dar nu are rost. Toţi înţelegem afirmaţiile, fiindcă am trăit vremurile. Caracterizarea unor lideri politici – a fost război politic total (Călin Popescu Tăriceanu: În condiţiile războiului politic total, România nu e pregătită să preia preşedinţia Consiliului UE, 25 octombrie 2018, https://www.caleaeuropeana.ro/calin-popescu-tariceanu-in-conditiile-razboiului-politic-total-romania-nu-e-pregatita-sa-preia-presedintia-consiliului-ue/, consultat la 20 ianuarie 2025). Asta, într-o ordine de idei.

Într-o altă ordine de idei, remarcăm cu limpezime că marea majoritate a cetăţenilor nu cunosc nici măcar la modul empiric atribuţiile Preşedintelui, iar, atunci când sunt întrebaţi ce şi-ar dori de la un viitor candidat câştigător, enumeră lucruri care aparţin sferei de activitate a altor funcţii. S-ar putea ca unii să se gândească la un Ceauşescu mai bun.

În decursul a 35 de ani, am avut numeroase prilejuri să fim dezamăgiţi de luptele politice barbare cu reverberaţii până şi în domeniul penal. Viaţa noastră a fost poluată cu ştiri despre bătălii înverşunate pentru putere, zi de zi. Iar poporul a rămas, parcă pentru eternitate, divizat de preferinţe.

Apare cea de-a treia întrebare. În acest context: nu ar fi mai fericit ca să ne pregătim pentru o republică parlamentară, cu un preşedinte ales de Parlament şi având un rol mai mult onorific, protocolar, organizator de ceremoniale?

Poate că metafora care urmează nu este cea mai potrivită. Ne asumăm riscul. Dacă un copil se răneşte permanent cu o jucărie, cei maturi trebuie să o înlocuiască cu alta, adecvată.

 Zicem să ne pregătim, pentru că schimbarea nu se poate face peste noapte; este necesară modificarea constituţiei. Ideea nu este nouă. Am auzit-o în 2002 (Alina Mungiu-Pippidi: Dar dacă desfiinţăm alegerea directă a preşedintelui?, 16 decembrie 2024, https://www.romaniacurata.ro/alina-mungiu-pippidi-dar-daca-desfiintam-alegerea-directa-a-presedintelui/, consultat la 20 ianuarie 2025), iar, de atunci, o mai repetă câte unul.( Alina Mungiu-Pippidi: Dar dacă desfiinţăm alegerea directă a preşedintelui?, 16 decembrie 2024, https://www.romaniacurata.ro/alina-mungiu-pippidi-dar-daca-desfiintam-alegerea-directa-a-presedintelui/, consultat la 20 ianuarie 2025)

III. B. Probele legale şi munca de intelligence (informaţii secrete)

Vorbeam despre o anchetă privind necheltuirea niciunui bănuţ într-o campanie electorală extrem de serioasă. Avem aici ceva elemente total inedite care, foarte posibil, vor avea repercusiuni şi în lumea juridică, mai ales în cea a legislaţiei. Ne referim la viitor, la norme de lege ferenda…

Să dăm o lectură superficială Hotărârii Curţii constituţionale nr.32 din 6 decembrie 2024 privind anularea procesului electoral cu privire la alegerea Preşedintelui României din anul 2024 (https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2024/12/Hotarare_32_2024.pdf, consultat la 20 ianuarie 2025 ). Selectăm următorul pasaj, de la punctul 5: „….după declasificarea la data de 4 decembrie 2024 a documentelor prezentate în şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din data de 28 noiembrie 2024 şi aducerea acestora la cunoştinţă publică, Curtea a luat act de conţinutul lor. Faţă de cele prezentate în cuprinsul „Notelor de informare” ale …, Curtea constată că procesul electoral privind alegerea Preşedintelui României a fost viciat pe toată durata desfăşurării lui şi în toate etapele de multiple neregularităţi şi încălcări ale legislaţiei electorale care au distorsionat caracterul liber şi corect al votului exprimat de cetăţeni şi egalitatea de şanse a competitorilor electorali, au afectat caracterul transparent şi echitabil al campaniei electorale şi au nesocotit reglementările legale referitoare la finanţarea acesteia. Toate aceste aspecte au avut un efect convergent de desconsiderare a principiilor esenţiale ale alegerilor democratice…”

Observăm că anumite note de informare ale serviciilor secrete au atârnat destul de greu în luarea hotărârii respective (Hotărârea Curţii constituţionale nr.32 din 6 decembrie 2024, pct. 11: „ În cauza de faţă, Curtea reţine că, potrivit „Notelor de informare” antereferite, principalele aspecte imputate procesului electoral privind alegerea Preşedintelui României din anul 2024 sunt cele privind manipularea votului alegătorilor şi distorsionarea egalităţii de şanse a competitorilor electorali, prin utilizarea netransparentă şi cu încălcarea legislaţiei electorale a tehnologiilor digitale şi a inteligenţei artificiale în desfăşurarea campaniei electorale, precum şi prin finanţarea din surse nedeclarate a campaniei electorale, inclusiv online.”). Se pare că a fost un lucru destul de neobişnuit, fiindcă au fost afectate standardele unei judecăţi obişnuite. Vorbim despre admisibilitate, contestabilitate, transparenţă, rigurozitate (The Romanian 2024 Election Annulment: Addressing Emerging Threats to Electoral Integrity, 20 decembrie 2024, Richard Nash, https://www.ifes.org/publications/romanian-2024-election-annulment-addressing-emerging-threats-electoral-integrity, consultat la 10 ianuarie 2025). Şi nu dezbatem numai noi. De aici nu avea cum să lipsească Comisia de la Veneţia(Comisia de la Veneţia: anularea alegerilor trebuie să se bazeze de dovezi transparente, nu pe informaţii clasificate, 27 ianuarie 2025, Adrian Ardelean, https://romania.europalibera.org/a/comisia-de-la-venetia-anulare-alegeri/33290354.html, consultat pe 27 ianuarie 2025), organ consultativ al Consiliului Europei, dar şi alţii. Aşteptăm să ne spună cineva şi ceva ce nu ştim…

Unii ar extinde discuţia şi spre transformarea unor astfel de documente în arme pentru confruntarea politică sau spre corupţia strategică. (Corupţia strategică este o componentă a corupţiei, prin care guvernări adverse îşi folosesc, în mod direct ori prin intermediari, influenţa, pentru a-şi promova interesele (n.a.). Strategic corruption: being ready to act, 16 mai 2022, Marren Haneberg, https://www.thomsonreuters.com/en-us/posts/investigation-fraud-and-risk/strategic-corruption-ready-to-act/; In Defense of ‘Strategic Corruption’, 15 aprilie 2024, Joseph Pozsgai-Alvarez, https://www.corruptionjusticeandlegitimacy.org/post/in-defense-of-strategic-corruption; Strategic Corruption as a Threat to Security and the New Agenda for Anti-Corruption, 16 martie 2022, Oksana Huss, https://www.corruptionjusticeandlegitimacy.org/post/strategic-corruption-as-a-threat-to-security-and-the-new- – agenda-for-anti corruption, consultate la 20 ianuarie 2025)

Înţelegem, deşi nu prea ne vine să credem, că am putea fi în faţa unei situaţii noi: alegerea trucată a Preşedintelui României. România este o republică semiprezidenţială, iar Preşedintele ei are un rol vital, crucial, în buna funcţionare a statului. Aici miza poate fi chiar România, statul naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, spre deosebire de genul de procese clasice (https://lege5.ro/Gratuit/heydinru/probele-si-mijloacele-de-proba-codul-de-procedura-penala?dp=ge3dmmbvg4ydm, Codul de procedură penală: Probele şi aprecierea lor Art. 63. – Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.

Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală şi de instanţa de judecată potrivit convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate şi conducându-se după conştiinţa lor. Mijloacele de probă Art. 64. – Mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt: declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului, declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-ştiinţifice, constatările medico-legale şi expertizele.) cu care lumea s-a obişnuit, unde litigiul se referă la mutarea unui gard, la împărţirea unei averi (scuze pentru minimalizarea voită, o hiperbolă nevinovată…).

Cine se aşteaptă de la serviciile secrete să vină cu probe tradiţionale, înseamnă că nu a citit niciun roman şi nu a văzut niciun film care să abordeze domeniul mai mult sau mai puţin, mai în glumă, mai în serios. Sau a făcut asta, dar nu a înţeles nimic… nimic de esenţă. Abia din acest moment al adoptării hotărârii respective şi al sesizării organelor îndrituite, acestea din urmă trebuie să desfăşoare munca specifică ca să adune şi furnizeze probe, în înţelesul legii. Un lucru dificil, credem, care nu o să se întâmple când cer unii care sunt nerăbdători să transmită ori comenteze ştiri.

Suntem siguri, nu şi mândri, însă, că România a deschis un nou capitol, de o importanţă capitală, referitor la gestionarea ameninţărilor legate de alegeri, în domeniul politic. Apariţia problemelor de acest gen era inevitabilă, odată cu generalizarea dependenţei omenirii de internet, de amploarea pe care a luat-o folosirea inteligenţei artificiale, dar şi, zicem noi, maliţioşi, de faptul că mulţi, enorm de mulţi, refuză să se mai documenteze prin metodele garantate, printr-o educaţie continuă, sistematică. Impactul se va produce asupra legislaţiei, care trebuie să devină mai riguroasă, asupra tehnicilor de supraveghere a activităţii candidaţilor şi a celor care-i sprijină. Va fi o abordare multidisciplinară, care, zicem noi, îşi va încerca şansele şi în domeniul bitcoin şi blockchain. Momentan, criptomonedele funcţionează, se pare, în afara oricărui control şi este clar că pot fi folosite şi pentru operaţiuni privind alegerile (Jamie Bartlett, idem, pg. 189-220; https://www.oracle.com/ro/blockchain/what-is-blockchain/; https://www.investopedia.com/terms/b/blockchain.asp; https://help.coinbase.com/en/coinbase/getting-started/crypto-education/what-is-the-bitcoin-blockchain; https://www.pwc.com/us/en/industries/financial-services/fintech/bitcoin-blockchain-cryptocurrency.html; https://www.sciencedirect.com/topics/economics-econometrics-and-finance/alternative-currency, toate consultate la 10 ianuarie 2025 ). Nu dorim să mai vorbim şi despre criptoanarhie.

Concluzii, pe scurt!

1. Votul pe liste de partid închise are câteva deficienţe care pot fi remediate prin înlocuirea sistemului de vot cu unul care să permită şi intervenţia alegătorului în nominalizarea candidaţilor. Voinţa exclusivă a partidelor nu corespunde întotdeauna cu interesul maselor şi generează, cel puţin, dezinteres, dacă nu dispreţ sau ură.

2. Prestigiul Parlamentului depinde şi de calitatea componenţilor, nu numai de rolul crucial oferit de constituţie. Trebuie sporită competiţia pentru ocuparea locurilor în Parlament, iar această ipoteză presupune, în mod obligatoriu, o diminuare serioasă a numărului de membri şi depunerea unei munci eficiente şi dedicate de către cei care pot face faţă exigenţelor.

3. Reglementările trebuie aduse la zi cu realitatea digitală, cu publicitatea politică de astăzi şi de mâine, cu supravegherea boţilor, dar şi a tranzacţiilor cu criptomonede. Trebuie să se discute mai mult în public despre dreptul de a fi corect informat pentru a vota în cunoştinţă de cauză. În paralel, pentru a creşte nivelul de discernământ al populaţiei, este nevoie ca munca de educaţie să se ridice la nivelul unor parametri normali în Uniunea Europeană, iar educaţia să continue permanent.

4. Mandatul unei funcţii alese (în special cea de primar sau preşedinte de consiliu judeţean) trebuie să înceteze şi prin votul de neîncredere. Dar nu un vot pentru că alesul nu respectă prevederile legale, ci pentru că nu şi-a îndeplinit promisiunile din campania electorală. Prevederile legale trebuie modificate în acest sens. La data înscrierii în competiţie, candidatul ar trebui să depună şi o listă oficială cu angajamentele către alegători. Mecanismul trebuie reglementat astfel încât să prevină abuzurile. Noi spunem că este posibil.

5. Se impune o muncă de informare la nivel naţional, de durată suficientă şi cu toate mijloacele la dispoziţie, în care să fie implicată cvasitotalitatea cetăţenilor, asupra atribuţiilor preşedintelui României în sistemul republicii semiprezidenţiale şi schimbările care s-ar produce dacă republica ar deveni parlamentară. Este vorba despre dezbateri serioase nu despre sondajele tradiţionale după care ne-am ghidat până acum şi care, odată, au fost eficiente, probabil. Poate, având în vedere experienţa de până acum, modificăm la primul prilej constituţia şi trecem la o republică parlamentară.

Aşteptăm reacţii!