Actriţa de cinema şi biofiziciana Florentina Mosora, sau Florentina Ioana Mosora, s-a născut la 7 ianuarie 1940 în Cluj-Napoca. De o frumuseţe deosebită, cu ochii verzi şi părul şaten, tânăra a reuşit să capteze atenţia regizorilor; la 19 ani a debutat în cinematografie. A apărut în patru filme remarcabile, care au consacrat-o: „Băieţii noştri” (1960 – rol Irina Ionescu, profesoară de Educaţie fizică la şcoala combinatului), „Post restant” (1962 – rol: Liliana Serafim, expeditoarea scrisorii), „Sub cupola albastră”(1962), „Dragoste la zero grade”(1964 – rol: Oana, fostă strungăriţă, studentă la Politehnică). Dar Florentina nu a fost niciodată atrasă doar de strălucirea ecranului. Talentul său în faţa camerei era doar o fărâmă din ceea ce putea realiza în viaţă. Avea o chemare mult mai puternică: ştiinţa. A început să studieze Chimia la Universitatea din Cluj şi, în 1961, a obţinut licenţa în chimie. În 1967, şi-a obţinut licenţa în Fizică nucleară, un domeniu extrem de sofisticat şi complex. În perioada 1965-1970 a lucrat ca asistentă a profesorului Vasile V. Vasilescu, neurofiziolog biofizician, la Laboratorul de Biofizică al Facultăţii de Medicină din Bucureşti (IMFB), unde a obţinut doctoratul în „neurofiziologie biofizică”, sub conducerea profesorului V.V.Vasilescu, cu teza „Aspecte biofizice ale problemei apei şi ionilor de clor în apă”. A predat în laborator pe teme legate de propagarea impulsului nervos şi a predat cursuri de rezonanţă, atât de RES cât şi de RMN, cu aplicaţii în Biofizică, pentru studenţii de la secţia de Biofizică.
Biofiziciană (licenţiată în fizică, specialitatea biofizică), lector la Facultatea de Biologie a Universităţii Bucureşti, specialistă în biofizică medicală, doctor în ştiinţe (neurofiziologie biofizică), hotărâtă să-şi urmeze calea în ştiinţă, în 1972 a plecat în Belgia, unde şi-a echivalat diplomele obţinute în România şi a început să lucreze într-un domeniu complet nou pentru ea: Fizică nucleară. A lucrat intens în domeniul cercetării utilizării izotopilor stabili în medicină şi, în 1974, a devenit conferenţiar universitar, obţinând titlul de profesor în 1988. Specialitatea sa era Fizica biologică – Biochimie, domeniu în care a realizat contribuţii semnificative. A avut şi un interes profund pentru oceanografie. A devenit membră a numeroaselor societăţi ştiinţifice internaţionale. A fost implicată în organizarea unui seminar NATO privind biomecanica proceselor de transport şi a fost unul dintre cei trei oameni de ştiinţă care au jucat un rol central în acest eveniment de mare importanţă. Florentina Mosora, personalitate apreciată la nivel mondial, a fost invitată la numeroase congrese internaţionale şi întâlniri ştiinţifice, unde a prezentat lucrările sale valoroase. A primit o serie de distincţii pentru activitatea sa ştiinţifică, printre care Premiul Agathon De Potter de la Academia Regală a Belgiei „pentru contribuţii la analize diagnostice medicale ne-invazive prin spectrometrie de masă cu carbon-13” ale zahărului în sânge şi pentru studiul şi tratamentul diabetului zaharat şi Ordinul „Officier de l’Ordre de Leupold II” în 1981. În 1992, Florentina a fost distinsă cu titlul „Commandeur de l’Ordre de la Couronne”, care a reflectat aprecierea pentru realizările sale remarcabile în domeniul ştiinţei. Pe lângă recunoaşterea academică, Florentina a fost şi un lider în cercetarea marină şi oceanografică, devenind preşedinte al Institutului de Cercetări Marine şi Interacţiunii Aer-Mare, dar şi vicepreşedinte al societăţii franceze „Izotopi stabili”. De asemenea, a fost membră a Consiliului Ştiinţific al Staţiunii de cercetări submarine şi oceanografice a Universităţii din Liège.
Din păcate, Florentina Mosora, pe 2 februarie 1996, la vârsta de 56 de ani, a decedat în Belgia, la Liège, răpusă de o boală necruţătoare. Cu toate acestea, moştenirea sa ştiinţifică continuă să trăiască prin cercetările şi lucrările pe care le-a lăsat în urmă. Florentina Mosora a reuşit să combine talentul artistic cu o minte ştiinţifică remarcabilă, alegând să urmeze un drum pe care puţini ar fi avut curajul să-l parcurgă. A demonstrat lumii că frumuseţea şi ştiinţa nu sunt nici pe departe opuse, ci pot coexista într-un mod uimitor, deschizând astfel noi orizonturi pentru tinerii care doresc să combine arta cu cunoaşterea ştiinţifică. Spre a păstra o frumoasă amintirea acestei actriţe talentate şi om de ştiinţă recunoscut, scriitoarea şi realizatoarea de televiziune Cleopatra Lorinţiu a realizat în memoria ei filmul documentar „ Jarul memoriei” (1996). (George V. GRIGORE)
Surse: wikipedia.org; patriaromana.com; cleopatra-lorintiu.net; evenimentulistoric.ro; redactia.ro; florentinamosorbuzau.ro; imdb.com
Numărul 808
