„Hanul Domnesc” (sec. XVII) – cea mai veche clădire seculară civilă din Suceava

Muzeul Etnografic „Hanul Domnesc” din Suceava, deschis în anul 1968, este un fost han medieval ce datează din secolul al XVII-lea, reprezentând cea mai veche clădire civilă din oraş ce nu este lăcaş de cult şi s-a păstrat în întregime până astăzi. Edificiul se află situat pe strada Ciprian Porumbescu la nr. 5, în centrul oraşului. El a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul 2004.

„Hanul Domnesc” are două niveluri (parter şi etaj), construite în perioade diferite. În secolele al XV-lea şi al XVI-lea în această zonă se aflau ateliere meşteşugăreşti (în special ateliere de olari). Pe locul unei clădiri mai vechi, este construită la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea o clădire cu parter şi pivniţe. Clădirea este atestată documentar în anul 1627 ca fiind casa lui Miron Barnovschi, domnitor al Moldovei (1626–1629, 1633). Acesta o donează Mitropoliei Sucevei pentru a fi transformată în han, iar veniturile obţinute să fie folosite pentru „luminatul la sfintele moaşte”. Clădirea are rolul de han domnesc, aici fiind adăpostiţi oaspeţi de seamă, mari negustori, călători străini sau dregători veniţi la domnie. În anul 1775, nordul Moldovei este anexat de Imperiul Habsburgic. În perioada stăpânirii austriece, în „Hanul Domnesc” se amenajează o casă de vânătoare pentru membrii familiei imperiale, aici poposind boierii şi demnitarii austrieci când se întorceau de la vânătoare. Construcţia este consemnată, în registrul delimitării proprietăţilor din anul 1786, ca locuinţă pentru membrii familiei imperiale. Clădirii i se adaugă un etaj cu patru încăperi, unde se pătrunde de pe o scară exterioară. Către sfârşitul secolului al XVIII-lea, imobilul este cumpărat de către baronul Kapri, iar la 1856 figurează în planul oraşului Suceava sub denumirea „Hanul Domnesc”, pe strada Kaprigasse. După 1918, „Hanul Domnesc” devine proprietate particulară. După instaurarea regimului comunist în România, imobilul este trecut în proprietatea statului, foştii proprietari, familia Colomeischi, primind o despăgubire de 53.189 de lei, adică aproximativ 50.000 de lei noi (la valoarea din anul 2006). În perioada comunistă, între anii 1962–1966, clădirea este restaurată de la nivelul pivniţei până la acoperiş, aspectul exterior fiind readus la forma originară. S-a urmărit reconstituirea elementelor de arhitectură interioară de la parter. În fosta bucătărie a hanului, pe locul cuptorului s-a ridicat un altul inspirat din cuptoarele moldoveneşti. La etaj s-au păstrat grinzile de stejar ale plafoanelor celor două coridoare.

La data de 28 iunie 1968, în clădirea fostului han se deschide Secţia de Etnografie şi Artă Populară a Muzeului Judeţean Suceava. În anul 1982 expoziţia permanentă este reorganizată având ca idee de bază tematică reprezentarea complexă a celor şase zone etnografice ale judeţului: Suceava, Fălticeni, Humor, Rădăuţi, Câmpulung şi bazinul Dornelor. Ulterior, clădirea devine sediul Muzeului Etnografic al Bucovinei. O nouă reorganizare este finalizată în 2003. În urma acestor lucrări, parterul clădirii reconstituie un han din perioada secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, care găzduia oaspeţi de seamă, dregători, negustori, care străbăteau drumurile comerciale şi se opreau în târgul Sucevei.

După Revoluţia din 1989, clădirea fostului „Han Domnesc” este revendicată în instanţă de către Ustinia Colomeischi, moştenitoarea foştilor proprietari ai imobilului. În anul 2004 Tribunalul Suceava respinge solicitarea de retrocedare pe motiv că imobilul face parte din categoria clădirilor de utilitate publică. Recursul făcut de solicitantă la Curtea de Apel Suceava nu se mai judecă pentru că, între timp, apare Legea 247/2005 privind retrocedarea integrală a proprietăţilor, iar acţiunea în instanţă este suspendată. Ca urmare a acestei legi, Ustinia Colomeischi depune în 2005 o notificare la un executor judecătoresc, care pune în vedere Complexului Muzeal Bucovina că această clădire şi terenul aferent trebuie restituite în natură proprietarului de drept. Se stabileşte ca Ustinia Colomeischi să achite Complexului Muzeal Bucovina contravaloarea actualizată a construcţiilor şi dotărilor ce s-au efectuat după preluarea clădirii de către muzeu, precum şi despăgubirea de 53.189 de lei primită de familia sa. Conform legii, proprietarul este obligat să păstreze destinaţia clădirii timp de trei ani. Consiliul Judeţean Suceava are drept de preempţiune pentru cumpărarea imobilului. Într-o convenţie anterioară încheiată de Consiliul Judeţean cu Ustinia Colomeischi s-a stabilit suma de un milion de lei ca preţ al tranzacţiei. Ca urmare a Hotărârii de Guvern nr. 1471 din 26 decembrie 2009, mai multe clădiri care aparţineau Complexului Muzeal Bucovina, şi anume „Hanul Domnesc”, Mănăstirea Zamca, muzeele de istorie şi ştiinţe ale naturii sunt trecute din proprietatea Ministerului Culturii în proprietatea publică a Consiliului Judeţean Suceava. Construcţie masivă, cu ziduri groase din piatră şi cărămidă, cu acoperişul din şiţă, în interior cu arce în stil specific moldovenesc, clădirea fostului „Han Domnesc” se impune ca unul din cele mai preţioase monumente de arhitectură civilă din Suceava.

Imobilul este alcătuit din două niveluri şi pivniţe. Parterul are ziduri groase din piatră, având un gang central de unde se pătrunde în patru încăperi. Camerele au intrări cu portale în arc semicircular, pardoseli de cărămidă, tavane boltite şi ferestre supraînălţate de arcuri semicirculare. Accesul către etaj – construit la aproape două secole după edificarea primului nivel al clădirii – se realizează pe o scară exterioară aflată în curte. Etajul se compune din patru camere dispuse pe două coridoare în cruce. Aici se remarcă grinzile de stejar ale tavanului şi stâlpii de cerdac, decoraţi cu motive geometrice şi florale stilizate, realizate prin crestare. Accesul în pivniţă se face din gangul central de la parter. Gangul de intrare, cu bolta joasă şi rotundă în care se pierd arcadele pereţilor, cu pardoseala din piatră de carieră, este reprezentativ pentru stilul de arhitectură veche moldovenească. Pivniţa are tavane boltite şi este compusă din două încăperi. Curtea fostului han este împrejmuită cu un gard masiv din piatră şi fier forjat, accesul în incintă realizându-se de pe latura de nord, din strada Ciprian Porumbescu.

În Secţia de Etnografie şi Artă Populară a Muzeului Judeţean Suceava, la parter se organizează o expoziţie permanentă care reconstituie atmosfera de epocă a unui han din secolul al XVIII-lea; în holul de intrare sunt expuse piese de harnaşament (şei, tarniţe, curele, hamuri) şi obiecte legate de transport şi vânătoare. Este expusă o căruţă, un mic atelier de fierărie cu nicovală, ciocane, cleşti. În camerele de la parter sunt reconstituite mai multe încăperi ale unui han medieval: „sala de han” – care este destinată servirii mesei. Aici se află mese cu laiţe şi scaune, poliţă cu vase din ceramică, blidare, butoiaşe, balerci, colţare; „salonul de oaspeţi” – în care se află o sobă de teracotă de influenţă austriacă, piese sculptate de mobilier: masă cu scaune cu spătare înalte, dulap cu vitrină pentru veselă şi piese de porţelan, sticlă şi metal (farfurii, căni, suporturi pentru pahare, tăvi, tabacheră, lulea etc.). Pe pereţi este expus un rastel cu puşti de vânătoare, o panoplie cu pistoale şi pumnale, precum şi blănuri de mistreţ; „camera de odihnă” – cu mobilier specific: sobă de încălzit, pat cu tăblii, banchetă, jilţ, scrin, cufăr pentru haine, lavoar cu oglindă cu cană şi lighean de porţelan, „cămara” – în care se află obiecte de uz casnic necesare preparării hranei: râşniţă de mână, teasc pentru ulei, cumpănă, cofă pentru apă, butoaie, butoiaşe, balerci, saci pentru făină, tăvi de copt, piuă, „bucătăria” – cu un cuptor cu plită, rolă şi cuptor de pâine, precum şi cu alte obiecte de mobilier (masă, blidare, laiţă, lingurare), vase pentru mâncare (oală pentru sarmale, chiup pentru borş, tăvi, tigăi, oale, căni) şi alte ustensile (lopată, cleşte, cociorvă, piuă pentru sare, linguroaie), „Pivniţa” are două încăperi legate între ele printr-un culoar boltit. În prima dintre ele sunt expuse butoaie pentru băuturi şi pentru alimente, iar în a doua încăpere este amenajată o cramă cu mese şi laiţe cu obiecte din lemn şi ceramică. La etajul clădirii sunt expuse piese importante de etnografie şi artă populară din principalele zone etnografice ale judeţului: Suceava, Fălticeni, Rădăuţi, Humor, Câmpulung Moldovenesc şi Dorna. Sunt de menţionat ţesături (ştergare, traiste, costume tradiţionale, scoarţe, lăicere), haine de blană (cojocel, pieptar, pieptar cu poale), obiecte din lemn (furcă de tors, blidare, tacâmuri), obiecte de ceramică neagră de Marginea şi de ceramică smălţuită de Rădăuţi, salbele de zestre, ornamente de mărgele, coarne pentru praf de puşcă etc.

Muzeul Etnografic „Hanul Domnesc” aparţine şi este administrat de Muzeul Naţional al Bucovinei. Prin aspectul său arhitectural şi prin bogatele colecţii de exponate, ne poartă prin principalele zone etnografice ale judeţului oferindu-ne şansa de a urmări evoluţia societăţii umane pe aceste meleaguri de-a lungul epocilor istorice. (George V. GRIGORE)

Surse: muzeulbucovinei.ro; tripadvisor.com; discoverbucovina.info; cimec.ro; visitingbucovina.ro; primariasv.ro; explorebucovina.com; imagoromaniae.ro;