Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Bucureşti

Tradiţii

•Joi, 12 decembrie a.c., studenţii de la programul Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar din cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Bucureşti au participat la un eveniment în format online cu tema „Tradiţii pe spaţiul românesc în perioada Crăciunului şi Anului Nou”.

Obiceiurile de iarnă la români (24 dec. -7 ian.) se consideră că au rădăcini străvechi geto-dace, cărora li s-au adăugat ulterior elemente de specific roman. Vechile popoare celebrau cu manifestări ample solstiţiul (cântece, dansuri, travestiri în animale, ospeţe bogate ş.a.). Iniţial s-a încercat interzicerea colindelor, numite „cântece drăceşti”. În timp, au fuzionat practicile şi cântările păgâne cu cele creştine, în manifestări în care cel mai reprezentativ gen muzical era colindul. În prezent, colindele au împrumutat caracterul cântecelor de stea (de origine religioasă) ce narează subiectele creştine, precum naşterea pruncului Iisus Hristos, închinarea magilor, botezul Domnului.

Pe spaţiul românesc se remarcă o bogăţie de manifestări ce implică întreaga comunitate: piţărăii, chiraleisa, sorcova, cântecul de stea, pluguşorul, semănatul, vergelul, malanca, colindatul cu mască animalieră (căiuţii, capra, ursul). Substratul colindelor era divers: ritualic, agrar (asigurarea sănătăţii şi belşugului) sau de alungare a spiritelor rele (purificarea caselor, protejarea oamenilor şi animalelor). Jocul cu mască animalieră semnifica moartea şi învierea, schimbarea anului, anotimpurilor, fiind dramatizat mitul renaşterii naturii. (Conf.univ.dr. Crinuţa POPESCU)