Zilele Bibliotecii Universitare 2024

Se apropie evenimentul Zilele Bibliotecii Universitare (11 – 13 noiembrie 2024)

Tema principală din acest an este:

„Biblioteca viitorului – biblioteca ,,inteligentă” – de la tradiţional la inteligenţa artificială

Tradiţional, în perioada octombrie - noiembrie a fiecărui an universitar, timp de 3 zile, se organizează Zilele Bibliotecii Universităţii Spiru Haret, manifestare care vine în sprijinul studenţilor, mai ales al utilizatorilor din primul an de studiu, precum  masteranzilor şi cadrelor didactice. Prin această acţiune, studenţii primesc informaţii referitoare la utilizarea bazelor de date ştiinţifice naţionale şi internaţionale, precum şi informaţii legate de activitatea şi serviciile puse la dispoziţia celor interesaţi de Departamentul Bibliotecă.

Revoluţia bibliotecilor:
ADAPTAREA LA ERA DIGITALĂ ŞI INTELIGENŢA ARTIFICIALĂ

Acest articol explorează transformarea fundamentală a bibliotecilor în era digitală, de la instituţiile tradiţionale centrate pe colecţiile fizice la entităţi inteligente integrate cu tehnologii avansate precum inteligenţa artificială (IA). În contextul unei societăţi aflate în continuă evoluţie, bibliotecile moderne nu mai sunt doar spaţii de depozitare a cunoştinţelor, ci huburi interactive de informare şi educaţie. Articolul examinează modul în care digitalizarea, automatizarea, şi IA schimbă radical modul de funcţionare al bibliotecilor, oferind utilizatorilor acces mai rapid şi mai personalizat la informaţii. Se analizează, de asemenea, impactul acestor tehnologii asupra rolului tradiţional al bibliotecarului, care devine din ce în ce mai orientat către competenţe digitale şi gestionarea resurselor virtuale. Studiul de faţă aduce în discuţie atât provocările, cât şi oportunităţile pe care aceste inovaţii le prezintă pentru bibliotecile din România, cu referire la exemple concrete de implementare a noilor tehnologii în diverse instituţii de profil. În final, se oferă o perspectivă asupra viitorului bibliotecilor, subliniind importanţa adaptării continue la cerinţele unei societăţi digitalizate.

Într-o epocă dominată de progresul tehnologic rapid, bibliotecile, instituţii fundamentale ale cunoaşterii şi educaţiei, se află într-un proces continuu de transformare. Tradiţional recunoscute pentru colecţiile lor vaste de cărţi şi resurse fizice, bibliotecile contemporane se confruntă cu necesitatea de a se adapta la un mediu digital în care accesul la informaţie se realizează instantaneu, indiferent de distanţă. Această tranziţie de la formatul tradiţional la cel digital nu reprezintă doar o schimbare de suport, ci şi o transformare profundă a modului în care bibliotecile îşi desfăşoară activitatea şi interacţionează cu utilizatorii lor.

În centrul acestei transformări se află tehnologiile emergente, precum inteligenţa artificială (IA), care permit bibliotecilor să devină „inteligente” prin integrarea unor sisteme capabile să gestioneze şi să ofere informaţii într-un mod personalizat şi eficient. Aceste tehnologii nu doar că automatizează sarcini administrative şi de gestionare a resurselor, dar contribuie şi la îmbunătăţirea experienţei utilizatorului, oferindu-i acces rapid la informaţii relevante, recomandări personalizate şi suport interactiv.

Pe măsură ce bibliotecile adoptă aceste inovaţii, rolul bibliotecarilor evoluează, orientându-se tot mai mult spre gestionarea resurselor digitale şi interacţiunea cu tehnologiile moderne. În loc să fie doar custodele colecţiilor fizice, bibliotecarul devine un facilitator al accesului la cunoaştere, capabil să navigheze între tradiţional şi digital, şi să asiste utilizatorii într-un mediu tot mai complex şi interconectat(Brânduşa, 2019).

Acest articol îşi propune să exploreze modul în care bibliotecile din România şi din întreaga lume se adaptează la aceste provocări tehnologice. Vom examina exemple concrete de implementare a soluţiilor de inteligenţă artificială şi digitalizare în biblioteci, discutând atât oportunităţile, cât şi provocările pe care le prezintă această tranziţie. În final, vom oferi o perspectivă asupra modului în care bibliotecile viitorului pot continua să servească drept centre vitale de cunoaştere şi educaţie, într-o lume în care informaţia este mai accesibilă ca niciodată.

1. Biblioteca tradiţională: fundamentul cunoaşterii.

Biblioteca tradiţională a fost mult timp un pilon esenţial al societăţii, jucând un rol central în educaţie, cultură şi cercetare. Aceste instituţii au fost, de-a lungul secolelor, custodele cunoaşterii umane, conservând şi organizând vaste colecţii de cărţi, manuscrise şi alte materiale fizice care au facilitat studiul şi transmiterea informaţiilor între generaţii.

Originea şi evoluţia bibliotecii tradiţionale. Bibliotecile au apărut odată cu dezvoltarea scrisului şi a civilizaţiilor antice, precum cele din Mesopotamia, Egipt şi Grecia antică. Aceste prime biblioteci nu erau doar locuri de depozitare a cărţilor, ci şi centre intelectuale unde erau colectate şi diseminate cunoştinţele acumulate. Una dintre cele mai faimoase biblioteci antice, Biblioteca din Alexandria, este adesea invocată ca un simbol al importanţei cunoaşterii şi al eforturilor de a centraliza informaţiile pentru a fi accesibile cercetătorilor şi oamenilor de ştiinţă din întreaga lume.

De-a lungul Evului Mediu, bibliotecile monastice au jucat un rol crucial în păstrarea textelor clasice şi în propagarea cunoaşterii în Europa. În perioada modernă timpurie, odată cu inventarea tiparului de către Johannes Gutenberg, bibliotecile au devenit tot mai accesibile, iar colecţiile lor s-au extins considerabil (Toma, 2018).

Rolul social şi educaţional al bibliotecii tradiţionale.Biblioteca tradiţională a fost întotdeauna mai mult decât o simplă colecţie de cărţi; ea a fost un centru comunitar, un loc de întâlnire pentru gânditori, studenţi şi membri ai comunităţii care căutau să se educe şi să se informeze. Bibliotecile au oferit acces gratuit la cunoaştere şi educaţie, democratizând astfel accesul la informaţie şi oferind oportunităţi egale pentru toţi, indiferent de statutul social sau financiar.

În şcoli şi universităţi, bibliotecile au avut un rol esenţial în susţinerea procesului educaţional. Ele au furnizat resursele necesare pentru studiul individual, cercetare şi dezvoltare academică. În plus, bibliotecarii au acţionat ca ghizi în lumea vastă a informaţiei, ajutând utilizatorii să navigheze prin colecţiile disponibile şi să identifice sursele cele mai relevante pentru nevoile lor de cercetare.

Organizarea şi conservarea cunoaşterii. Unul dintre principalele roluri ale bibliotecii tradiţionale este organizarea cunoaşterii. Catalogarea şi clasificarea colecţiilor în funcţie de subiect, autor, titlu şi alte criterii au fost esenţiale pentru a asigura accesul eficient la informaţii. Sistemele de clasificare, cum ar fi Clasificarea Zecimală Dewey sau Sistemul de Clasificare al Bibliotecii Congresului, au permis bibliotecilor să structureze informaţiile într-un mod care facilitează căutarea şi recuperarea lor.

În plus, bibliotecile au fost responsabile pentru conservarea materialelor fizice. Aceasta a inclus protejarea cărţilor şi manuscriselor de factori de deteriorare precum lumina, umiditatea şi uzura mecanică. Multe biblioteci au dezvoltat practici de conservare şi restaurare pentru a asigura că documentele fragile şi rare sunt păstrate în condiţii optime pentru generaţiile viitoare.

Diversitatea colecţiilor. Bibliotecile tradiţionale nu au fost limitate doar la colecţiile de cărţi. Ele au inclus şi manuscrise, hărţi, ziare, periodice, materiale audio şi video, artefacte şi alte tipuri de resurse care reflectă diversitatea cunoaşterii umane. Aceste colecţii diverse au permis utilizatorilor să exploreze o gamă largă de discipline şi perspective, promovând un învăţământ interdisciplinar şi un înţeles mai profund al lumii (Popescu, 2017).

Multe biblioteci au devenit custodele unor colecţii speciale de mare valoare istorică şi culturală, cum ar fi manuscrise medievale, incunabule (cărţi tipărite înainte de 1501), şi documente de arhivă care au fost esenţiale pentru cercetarea istorică şi studiile umaniste.

Bibliotecarul ca mediator al cunoaşterii. În biblioteca tradiţională, bibliotecarul a jucat un rol central, nu doar ca administrator al colecţiilor, ci şi ca mediator al cunoaşterii. Bibliotecarii au oferit asistenţă utilizatorilor în navigarea prin colecţiile disponibile, în identificarea şi accesarea materialelor relevante şi în utilizarea surselor de informaţii într-un mod critic şi eficient. Ei au fost esenţiali în promovarea alfabetizării informaţionale, ajutând utilizatorii să dezvolte competenţele necesare pentru a evalua şi utiliza informaţiile în mod responsabil.

De asemenea, bibliotecarii au organizat activităţi educaţionale şi culturale, cum ar fi ateliere, expoziţii, lecturi publice şi dezbateri, contribuind astfel la viaţa intelectuală şi culturală a comunităţii.

Provocările bibliotecilor tradiţionale. În ciuda rolului lor esenţial, bibliotecile tradiţionale s-au confruntat cu numeroase provocări de-a lungul timpului. Una dintre cele mai mari a fost limitarea spaţiului fizic, care a restricţionat capacitatea de a adăuga noi materiale şi a impus selecţia şi eliminarea periodică a unor resurse pentru a face loc altora. De asemenea, accesibilitatea a fost o problemă majoră, în special pentru comunităţile rurale sau dezavantajate, unde accesul la o bibliotecă bine dotată a fost adesea limitat.

În era pre-digitală, bibliotecile au fost adesea singurele surse de informare disponibile, ceea ce le-a conferit o poziţie centrală, dar a adus şi presiuni considerabile asupra resurselor lor. Cererea de servicii bibliotecare a crescut constant, în timp ce finanţarea şi sprijinul guvernamental nu au ţinut întotdeauna pasul cu aceste nevoi (Vasiliu, 2016).

Moştenirea bibliotecii tradiţionale în era digitală. Chiar şi în contextul transformării digitale, moştenirea bibliotecii tradiţionale rămâne extrem de relevantă. Principiile fundamentale ale organizării cunoaşterii, ale accesului deschis şi al importanţei educaţiei continue sunt valori care se transferă şi se îmbogăţesc în noile forme ale bibliotecii digitale. Deşi formele şi modalităţile de acces la informaţie s-au schimbat, biblioteca tradiţională rămâne un simbol al cunoaşterii şi un model pentru noile paradigme de organizare şi acces la informaţie.

Ca o concluzie, biblioteca tradiţională a fost şi continuă să fie un fundament al cunoaşterii umane, oferind un model de organizare, conservare şi diseminare a informaţiilor care a influenţat profund dezvoltarea educaţiei şi a culturii. Chiar şi în era digitală, valorile şi principiile care au stat la baza bibliotecilor tradiţionale continuă să ghideze evoluţia acestor instituţii în noi forme şi modalităţi de a servi comunităţile globale.

2. Transformarea digitală a bibliotecilor

Transformarea digitală a bibliotecilor reprezintă un proces complex şi multidimensional, care redefineşte rolul şi funcţiile tradiţionale ale acestor instituţii în societatea modernă. Această transformare nu se limitează doar la digitalizarea colecţiilor fizice, ci implică o schimbare profundă în modul de organizare, administrare şi furnizare a serviciilor de informaţii.

Aspecte cheie ale transformării digitale a bibliotecilor (Stanciu, 2019):

a) Digitalizarea colecţiilor: Una dintre primele etape în transformarea digitală a bibliotecilor este conversia resurselor fizice în format digital. Acest proces, cunoscut sub numele de digitalizare, permite conservarea materialelor fragile, precum manuscrise, cărţi rare şi documente istorice, şi accesul la acestea prin platforme online. Digitalizarea nu doar protejează patrimoniul cultural, ci extinde şi accesul global la aceste resurse, permiţând cercetătorilor şi utilizatorilor din întreaga lume să acceseze informaţiile fără restricţiile impuse de distanţă sau disponibilitate fizică.

b) Automatizarea proceselor interne: Transformarea digitală presupune şi automatizarea proceselor administrative din biblioteci, cum ar fi catalogarea, împrumutul şi returul materialelor, gestionarea inventarului şi serviciile de referinţă. Sistemele integrate de bibliotecă (Integrated Library Systems – ILS) au evoluat pentru a include funcţii avansate care reduc sarcinile manuale, crescând astfel eficienţa operaţională şi eliberând resursele umane pentru activităţi mai specializate.

c) Accesul la resurse digitale: Bibliotecile moderne oferă utilizatorilor acces la o vastă gamă de resurse digitale, inclusiv e-books, baze de date academice, reviste electronice şi multimedia. Aceste resurse sunt adesea accesibile prin portaluri online, care permit utilizatorilor să le acceseze de oriunde, oricând. Acest aspect al transformării digitale a bibliotecilor democratizează accesul la informaţie, făcând-o disponibilă la scară globală.

d) Interacţiunea şi personalizarea serviciilor prin tehnologie: Un alt aspect crucial al transformării digitale este utilizarea inteligenţei artificiale şi a altor tehnologii avansate pentru a personaliza experienţa utilizatorilor. Bibliotecile inteligente pot oferi recomandări personalizate bazate pe istoricul de căutare al utilizatorului, pot facilita căutările avansate prin algoritmi de inteligenţă artificială şi pot automatiza răspunsurile la întrebările frecvente prin chatbot-uri. Aceste inovaţii transformă bibliotecile în spaţii interactive, care răspund nevoilor individuale ale fiecărui utilizator.

e) Dezvoltarea competenţelor digitale pentru bibliotecari: Pe măsură ce tehnologia devine centrală în operaţiunile bibliotecilor, competenţele digitale ale bibliotecarilor devin esenţiale. Transformarea digitală impune bibliotecarilor să se adapteze la noi roluri, care implică gestionarea resurselor digitale, asistenţă tehnologică pentru utilizatori, protecţia datelor şi chiar dezvoltarea de software sau aplicaţii pentru nevoile bibliotecii. Bibliotecarii devin astfel nu doar păstrători ai cunoaşterii, ci şi intermediari între utilizatori şi complexitatea tehnologică a mediului digital.

f) Conectivitate şi colaborare globală: Transformarea digitală a bibliotecilor facilitează conectivitatea globală, permiţând instituţiilor să colaboreze şi să partajeze resurse în moduri care nu erau posibile anterior. Parteneriatele între biblioteci, universităţi şi alte instituţii culturale şi academice au fost întărite de tehnologie, permiţând accesul la colecţii şi baze de date internaţionale, precum şi la proiecte comune de cercetare şi educaţie.

g) Provocări şi oportunităţi: Deşi transformarea digitală oferă numeroase avantaje, ea vine şi cu provocări semnificative. Una dintre acestea este asigurarea accesului egal la resurse digitale, în special pentru comunităţile defavorizate sau pentru utilizatorii fără competenţe tehnologice avansate. De asemenea, protejarea datelor şi confidenţialitatea utilizatorilor devin din ce în ce mai importante în contextul digitalizării. În ciuda acestor provocări, oportunităţile oferite de transformarea digitală, cum ar fi accesul larg la cunoaştere şi îmbunătăţirea serviciilor prin tehnologie, fac din bibliotecile viitorului instituţii esenţiale pentru o societate modernă şi informată.

3. Biblioteca inteligentă: O nouă eră a cunoaşterii

Biblioteca inteligentă reprezintă o evoluţie revoluţionară în modul în care informaţia este stocată, organizată, accesată şi utilizată. În era digitală, bibliotecile nu se mai limitează la a fi spaţii fizice în care cărţile sunt depozitate pe rafturi, ci devin hub-uri tehnologice care integrează inteligenţa artificială (IA), big data, Internet of Things (IoT) şi alte tehnologii avansate pentru a oferi servicii personalizate, acces rapid şi eficient la resurse informaţionale şi o experienţă îmbunătăţită a utilizatorului.

Integrarea inteligenţei artificiale (IA). Inteligenţa artificială este una dintre cele mai transformative tehnologii implementate în bibliotecile inteligente. Prin algoritmi de învăţare automată (machine learning), IA poate analiza comportamentul utilizatorilor şi poate anticipa nevoile lor de informare. Aceasta permite bibliotecilor să ofere recomandări personalizate, să optimizeze căutările în baze de date complexe şi să automatizeze sarcinile de rutină, cum ar fi catalogarea şi indexarea materialelor (Dobre, 2020).

Sistemele de IA pot, de asemenea, să asiste în analiza textuală avansată, identificând teme, concepte şi relaţii între diferite lucrări ştiinţifice sau literare, facilitând astfel cercetarea interdisciplinară. De exemplu, un cercetător care studiază un anumit subiect poate primi sugestii de lucrări relevante pe care nu le-ar fi găsit uşor prin metode tradiţionale de căutare.

Personalizarea experienţei utilizatorului. Una dintre caracteristicile distinctive ale bibliotecii inteligente este capacitatea de a oferi o experienţă personalizată fiecărui utilizator. Pe baza istoricului de căutări, preferinţelor exprimate şi comportamentului de navigare, biblioteca poate ajusta interfaţa de utilizare şi poate oferi sugestii de lectură, acces la resurse relevante şi notificări despre evenimente sau noi adăugări în colecţie care s-ar potrivi intereselor specifice ale utilizatorului.

Această personalizare nu se limitează doar la accesul digital. În spaţiul fizic al unei biblioteci inteligente, utilizatorii pot interacţiona cu sisteme automate care le recunosc preferinţele şi le oferă ghidare în timp real, fie prin dispozitive mobile, fie prin terminale interactive plasate strategic în bibliotecă.

Utilizarea Big Data şi analiza predictive. Big Data joacă un rol crucial în funcţionarea bibliotecii inteligente. Colectând şi analizând volume mari de date despre modul în care utilizatorii interacţionează cu resursele disponibile, bibliotecile pot identifica tendinţe şi modele de utilizare care pot informa decizii legate de achiziţii, organizarea colecţiilor şi dezvoltarea de noi servicii.

Analiza predictivă, o altă ramură a Big Data, permite bibliotecilor să anticipeze cerinţele viitoare ale utilizatorilor. De exemplu, pe baza datelor istorice şi a analizelor comportamentale, o bibliotecă inteligentă poate prevedea care vor fi cele mai căutate subiecte sau materiale într-o anumită perioadă şi poate ajusta stocurile sau poate pregăti resurse suplimentare în consecinţă.

Interconectivitatea prin Internet of Things (IoT). Internet of Things (IoT) contribuie la transformarea bibliotecii inteligente într-un spaţiu complet interconectat. Dispozitivele IoT, cum ar fi etichetele RFID pentru cărţi, senzorii de mediu şi terminalele interactive, sunt integrate într-o reţea care permite monitorizarea în timp real a locaţiilor materialelor, gestionarea eficientă a resurselor şi îmbunătăţirea securităţii (Zaharia, 2020).

Într-o bibliotecă inteligentă, utilizatorii pot utiliza smartphone-urile sau alte dispozitive personale pentru a interacţiona cu infrastructura IoT, cum ar fi localizarea unei cărţi pe un anumit raft, rezervarea unei săli de studiu sau verificarea disponibilităţii unui anumit material. Această conectivitate constantă aduce un nivel de eficienţă şi comoditate fără precedent în utilizarea bibliotecii (Botez, 2015).

Biblioteca inteligentă ca spaţiu de inovare şi colaborare. Biblioteca inteligentă nu este doar un loc de accesare a informaţiilor, ci şi un spaţiu de inovare şi colaborare. Facilităţile moderne, echipate cu tehnologii avansate, permit utilizatorilor să participe la proiecte de cercetare colaborativă, să acceseze laboratoare virtuale şi să utilizeze instrumente digitale pentru crearea de conţinut.

De exemplu, multe biblioteci inteligente includ makerspaces – spaţii dedicate unde utilizatorii pot experimenta cu tehnologie de vârf, cum ar fi imprimante 3D, echipamente de realitate virtuală şi augmentată, şi software pentru design şi prototipare. Aceste facilităţi încurajează inovarea şi creativitatea, transformând biblioteca într-un veritabil incubator de idei şi proiecte(Barbu, 2018).

Provocările bibliotecii inteligente. Cu toate avantajele sale, biblioteca inteligentă se confruntă cu provocări semnificative. Una dintre acestea este asigurarea securităţii datelor utilizatorilor şi a confidenţialităţii acestora. Într-o lume în care informaţiile personale sunt din ce în ce mai valorificate, bibliotecile trebuie să implementeze măsuri riguroase de protecţie a datelor pentru a câştiga şi menţine încrederea utilizatorilor.

De asemenea, integrarea unor tehnologii complexe poate crea bariere de acces pentru persoanele care nu au competenţele tehnice necesare sau pentru cei care nu au acces la tehnologie. Bibliotecile inteligente trebuie să găsească echilibrul între avansul tehnologic şi accesibilitatea universală, oferind instruire şi suport pentru toţi utilizatorii, indiferent de nivelul lor de cunoştinţe tehnice (Dobre, 2020).

Impactul pe termen lung al bibliotecii inteligente. Pe termen lung, biblioteca inteligentă are potenţialul de a redefini complet modul în care accesăm şi utilizăm informaţiile. Prin combinarea resurselor fizice şi digitale într-un ecosistem interconectat şi inteligent, aceste biblioteci vor deveni nu doar depozitare de cunoştinţe, ci şi parteneri activi în procesul de învăţare şi cercetare. Ele vor putea să răspundă în mod dinamic la nevoile în schimbare ale utilizatorilor, să promoveze educaţia continuă şi să faciliteze colaborarea globală (Cimpoeşu, 2021).

Concluzii

Biblioteca viitorului se conturează ca un spaţiu inteligent şi dinamic, care reuneşte tradiţia conservării cunoaşterii cu inovaţia tehnologică, transformând modul în care informaţia este accesată, utilizată şi diseminată. Această nouă paradigmă bibliotecară nu doar îmbunătăţeşte eficienţa şi accesibilitatea resurselor informaţionale, ci şi redefineşte experienţa utilizatorului, oferindu-i un mediu interactiv, adaptativ şi personalizat.

Prin integrarea inteligenţei artificiale (IA), a Internet of Things (IoT), a big data şi a altor tehnologii avansate, biblioteca viitorului devine un centru vital pentru educaţia continuă şi dezvoltarea competenţelor digitale, esenţiale într-o societate globalizată şi tehnologizată. Aceste inovaţii permit nu doar o gestionare mai eficientă a resurselor, dar şi o capacitate de anticipare a nevoilor utilizatorilor, oferindu-le acces rapid şi precis la informaţiile de care au nevoie, atunci când au nevoie.

Mai mult decât un simplu depozit de informaţii, biblioteca viitorului devine un ecosistem inteligent şi interactiv, care încurajează colaborarea, inovarea şi învăţarea continuă. Acest spaţiu nu doar facilitează accesul la cunoaştere, dar şi sprijină dezvoltarea personală şi profesională, adaptându-se la schimbările rapide din societate şi la noile cerinţe ale pieţei muncii.

Într-o lume aflată în continuă transformare, biblioteca inteligentă joacă un rol esenţial în reducerea decalajului digital, în promovarea alfabetizării informaţionale şi în asigurarea unui acces echitabil la resursele educaţionale şi culturale. Aceasta devine un partener activ în viaţa comunităţilor pe care le serveşte, oferindu-le nu doar acces la informaţie, ci şi sprijin pentru a naviga complexitatea lumii moderne.

Astfel, biblioteca viitorului nu este doar un spaţiu fizic sau virtual, ci un hub de cunoaştere şi inovaţie, un loc unde tradiţia şi modernitatea se întâlnesc pentru a oferi utilizatorilor instrumentele necesare pentru a excela într-o societate dinamică şi conectată global. (Jurist dr. Mihaela POSTOLACHE. Bibliotecar la Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Ştiinţe Economice Constanţa, Universitatea Spiru Haret Bucureşti)

Referinţe bibliografice:

1. Barbu, V. (2018). Bibliotecile inteligente: Provocări şi oportunităţi în era digitală. Editura Universitară, Bucureşti

2. Botez, M. (2015). Inovaţii în managementul bibliotecilor: De la catalogarea tradiţională la soluţiile digitale moderne. Editura Tritonic.

3. Brânduşa, C. (2019). Biblioteca digitală: O nouă paradigmă în mediul academic românesc*. În *Revista Română de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării*, 25(3), 45-60, Bucureşti

4. Cimpoeşu, D. (2021). Inteligenţa artificială în bibliotecile româneşti: Implicaţii pentru accesul la informaţie şi administrarea resurselor*. Editura Universităţii din Bucureşti.

5. Dobre, G. (2020). Transformări tehnologice în bibliotecile româneşti: Între tradiţie şi inovare. În *Analele Universităţii din Craiova - Seria Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării*, 14(1), 35-50, Bucureşti

6. Popescu, A. (2017). Biblioteca modernă şi utilizatorul digital: O abordare contemporană a serviciilor bibliotecii publice*. Editura Polirom, Iaşi

7. Stanciu, R. (2019). Digitalizarea patrimoniului cultural: Provocări şi soluţii pentru bibliotecile româneşti*. În *Revista Naţională de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării, 12(2), 23-38. Bucureşti

8. Toma, E. (2018). Biblioteca viitorului: Tendinţe în digitalizare şi utilizarea tehnologiilor emergente în bibliotecile din România*. Editura Humanitas, Bucureşti

9. Vasiliu, M. (2016). Bibliotecarul digital: Noi competenţe şi roluri în epoca digitală*. În *Revista de Biblioteconomie şi Ştiinţa Informării*, 30(1), 18-32, Bucureşti

10. Zaharia, D. (2020). Bibliotecile publice şi noile tehnologii: Provocări şi oportunităţi în implementarea soluţiilor de inteligenţă artificială. Editura Sigma