Costum al unei posibile menade din cortegiul lui Dionysos

• Poveştile din spatele descoperirilor arheologice ne surprind de fiecare dată şi fac să privim cu alţi ochi obiectele descoperite. La Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa este expus şi un costum plin de semnificaţii, cu care a fost înmormântată în Antichitate o fetiţă de 5 ani.

Toate obiectele scoase la lumină în urma săpăturilor aveau însemnătate pentru oamenii din Antichitate. Arheologii descoperă în morminte nu doar schelete umane, ci şi obiectele cu care oamenii din Antichitate au fost îngropaţi. Unele dintre acestea sunt cele de uzanţă zilnică, altele sunt dedicate călătoriei către Celălalt Tărâm, iar altele sunt pentru pacea sufletului. Din nefericire, multe dintre aceste morminte aparţin copiilor, deoarece mortalitatea era extrem de mare pe vremuri, din cauza condiţiilor improprii în care trăiau.

La Muzeul de Istorie Naţională de Arheologie Constanţa (MINAC), arheologul dr. Ana Hamat ne-a vorbit despre costumul unei fetiţe, de aproximativ 5 ani, îngropată îmbrăcată într-un costumaş (rochiţă) pe care erau ataşate mai multe aplici, ceea ce îi conferea un fel aparte. „Este vorba despre un costumaş de fetiţă ce face parte din colecţia veche a muzeului. A fost descoperit, de data aceasta, nu la Tomis (Constanţa), ci la Callatis (Mangalia), despre care ştim că a fost cel mai mare oraş grecesc de pe ţărmul Mării Negre, cu o necropolă la fel de importantă precum a Tomisului. Aici, la muzeu, puteţi vedea ceea ce s-a mai păstrat dintr-o costumaţie de fetiţă, pentru că nu este vorba numai de hăinuţe, ci şi de aplicile care erau cusute pe rochiţa acestei fetiţe. Este vorba şi despre câteva bijuterii care s-au mai păstrat: un colier de mărgele, o cunună foarte micuţă şi o brăţară.“ Ceea ce este interesant este că, deşi ar părea că au fost confecţionate din aur, acestea sunt din ceramică care a fost, apoi, aurită. Şi anticii recurgeau la astfel de metode (aurire) pentru a părea că sunt avuţi, aşa cum se întâmplă, adesea, şi în zilele noastre. „Această fetiţă care a murit la Callatis a fost pusă în locul de odihnă de către părinţii ei, probabil îmbrăcată regeşte, cu o rochiţă care era împodobită cu multe aplici aurite, în aşa fel încât părea o rochiţă foarte, foarte scumpă. Sunt aplici lucrate cu fineţe extraordinară. Este vorba despre aplici în formă de cupidon, conuri, o multitudine de reprezentări pe aceste aplici“, mai spune dr. Ana Hamat. Acest costumaş este printre puţinele obiecte de acest fel. „Foarte puţine piese din acest costum sunt deteriorate sau, să spunem aşa, doar câteva lipsesc, deci ceea ce veţi putea vedea la muzeu este un costumaş aproape complet, peste 90 % păstrat din ceea ce avea această fetiţă în mormânt“, a mai explicat arheologul Ana Hamat. Legat de figurile de pe costum, aceasta ne-a relatat faptul că, printre ele, se află şi menadele. În lumea antică, reprezentau femei care dansează în cortegiul zeului Dionysos, al vinului. Sunt cuprinse, practic, de o nebunie, de aceea ele dansează. Totodată, regăsim şi reprezentări ale unor îngeraşi, cum ar fi Zeul Iubirii, Eros, una dintre divinităţile care conduceau sufletul în lumea de dincolo, dar şi grifoni şi păsări.

 În tradiţiile religioase şi mitologice, divinităţile care se ocupau cu conducerea sufletelor spre lumea de dincolo au avut un rol esenţial. Aceste figuri sacre erau adesea însoţite de simboluri puternice, precum grifonii şi păsările, care reprezentau puterea şi protecţia. Grifonii, creaturi mitologice cu trăsături de leu şi vultur, erau consideraţi gardieni ai lumii spirituale, având capacitatea de a străbate cerul şi pământul. Aceste fiinţe erau venerate pentru abilitatea lor de a oferi siguranţă şi călăuzire sufletelor în călătoria lor spre eternitate. Păsările, în general, au fost asociate cu divinitatea şi transcendenta, simbolizând libertatea şi legătura cu cerul. În multe culturi, ele erau văzute ca mesageri, aducând veşti de la zei şi având rolul de a ghida sufletele în lumea de dincolo.

După cum este îmbrăcată, fetiţa aceasta ne apare ca o mică preoteasă, sau prinţesă. Aşa pare a fi şi veşmântul antic al preotului-preotesei de la Lupu (a.s.v. Tezaurul dacic de la Lupu) pe care erau fixate aplice din argint, dar şi purtarea unor fibule masive, unor medalioane – colane, coroane – tiare, cercei – agrafe şi podoabe de păr, brăţări, toate cu semnificaţii aparte, care „se ataşau” la anumite veşminte (cum sunt fibulele din Tezaurul „Cloşca cu puii de aur”, cele din Tezaurul din Şimleul Silvaniei (aflat la Budapesta), sau cele ale Prinţesei gepide de la Turda. Unele „personaje” importante apelau şi la un harnaşamant împodobit, astfel încât calul devenea un fel de altar mobil plin de semnificaţii. În cazul nostru – putem conchide – datorită costumului şi a semnificaţiilor ce sunt scoase în evidenţă poate fi vorba despre mormântul unei mici dansatoare – menadă din cortegiul lui Dionysos, cel ce schimbă timpul şi vine cu „lumea amestecată” peste noi… (George V. GRIGORE)

Surse: focuspress.ro; culturasport.ro; dobrogeaonline.ro; cugetliber.ro; wikipedia.org