„Fragmentul Todorescu” (sec. XVI). Prima scriere în limba română cu alfabet latin se află la Budapesta

Cunoaştem cu toţii celebra „Scrisoare a lui Neacşu din Câmpulung”, cea mai veche scriere păstrată în limba română, dar cu alfabet chirilic, datând din anul 1521. Ea a fost descoperită în 1894 de Friedrich Stenner în Arhivele Naţionale ale judeţului Braşov, unde se păstrează şi astăzi. Documentul original pe hârtie, cu pecete aplicată pe verso, se referă la mişcările militare ale Otomanilor la Dunăre şi trecerea lui Mohammed-Beg prin Ţara Românească. Dar mai puţin cunoscută este prima scriere în limba română cu alfabet latin care s-a păstrat, aşa-numitul „Fragment Todorescu”. Păstrat la Budapesta, la Biblioteca Naţională Széchény (manuscrisul RMK I.361b), el se află într-o „Carte de cântece” (1570-1573) ce conţine o culegere de 10 imnuri calvine (protestante), traduse dintr-un original maghiar mult mai vechi. Alcătuit din patru file, micul volum a fost tipărit de sasul maghiarizat Kaspar Helth / Heltai Gáspár la Cluj şi a fost realizat la comanda românilor calvinişti din zona Banat – Hunedoara. A fost descoperit într-un anticariat din capitala Ungariei în ziua de 7 februarie 1911 de Hiador Sztripszky, angajat la Muzeul Naţional din Budapesta. Mica culegere de cântece, împreună cu alte fragmente tipografice, fusese folosită ca material de umplutură la legarea volumului „Diodori Siculi scriptoris graeci libri duo de Philippo et de Alexandro. Utrumque latinitate donavit Angelus Cospus Borroniensis”, Viennae Pannoniae, 1516. După descoperire, toate textele au fost achiziţionate de bibliofilul român Iuliu Todorescu, iar din acest motiv culegerea de cântece este cunoscută sub denumirea de „Fragmentul Todorescu”. Textul a fost editat, după descoperire, de Hiador Sztripszky şi de filologul român Gh. Alexics în volumul „Szegedi Gergely énekeskönyve XVI századbeli roman”. Aşadar, în ţara noastră, scrierea limbii române s-a practicat cu două tipuri de alfabete, chirilic şi latin. În aceste două tipuri de alfabet s-au păstrat şi cele mai vechi texte româneşti cunoscute până azi. (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; historia.ro; limbaromana.org; tiparituriromanesti.worldpresws.com; worldpresss.ro; kosson.ro; romaniamisterioasa.ro; Biblioteca Digitală BCU Cluj. 
Bibliografie: Ion Gheţie, „Texte româneşti din secolul al XVI-lea”, Bucureşti, 1982.