Examene

Învăţământul preuniversitar stă pe nisipuri mişcătoare. Îmi pare că a devenit o caleaşcă scăpată de sub control. Pentru că trebuie să recunoaştem că fără un învăţământ primar, gimnazial, liceal de valoare nu putem avea un învăţământ superior de succes, nu putem avea cercetare, nu putem avea valoare. Este temelia unei construcţii pe care ne-o dorim solidă.

Înainte de contestaţii, dintre cei 152.903 elevi prezenţi la Evaluarea Naţională în sesiunea 2024, 113.708 au obţinut medii mai mari sau egale cu 5 (cinci), rezultând o rată de 74,4%. 25,6% dintre elevi (39.195) au obţinut medii sub 5. 65 de absolvenţi de gimnaziu au încheiat examenul cu media 10 (zece). Sunt şcoli, din păcate multe, în care nici un elev nu a obţinut media 5!!! Dar sunt şi şcoli cu promovabilitate de sută la sută.

Tot înainte de contestaţii, la Bacalaureat în sesiunea de vară 2024: „Au promovat 99.371 de candidaţi (95.112 candidaţi din promoţia curentă, respectiv 4.259 din promoţiile anterioare) din totalul celor 130.041 candidaţi prezenţi. (4.373 de candidaţi nu s-au prezentat, iar 103 candidaţi au fost eliminaţi.) Astfel,rata cumulată de promovare (înainte de contestaţii) este de 76,4%. Pentru promoţia curentă, rata de succes este de 81,5%, în timp ce pentru promoţiile din anii trecuţi, rata se situează la 31,9%. 39 de candidaţi au încheiat probele scrise cu media 10. 18.426 de candidaţi (toate promoţiile) au obţinut medii situate pe segmentul 9 – 9.49. Dar sunt judeţe în care aproape jumătate dintre elevi nu au obţinut media de promovare!

Sigur, prin efortul unor cadre didactice competente şi empatice – mi-ar plăcea să cred majoritare, dar cred că sunt prea optimistă! –, al familiilor şi al copiilor înşişi, sunt absolvenţi de 10, în sensul bunei pregătiri, chiar dacă „buna pregătire” de azi nu seamănă cu cea de ieri, chiar dacă dificultatea subiectelor este de analizat. Nu am face vreo comparaţie, dacă buna pregătire chiar ar conduce copiii, tinerii, spre o viaţă împlinită, fericită în România prosperă, civilizată şi relaxată.

Aceste rate de promovare de peste 75 la sută nu cred că sunt adevărate în viaţa reală. Cred că practicăm în continuare „furatul propriei căciuli”. Şi atunci nu are rost să ne mai mirăm de prăpastia uriaşă dintre ceea ce ne dorim şi ceea ce avem. Mi-e teamă că, în timp, nici măcar nu vom mai putea discuta despre prăpastie! Ne vor scădea şi dorinţele. Căci de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Societatea noastră nu este predictibilă, noi nu avem un proiect, un plan despre ce dorim să facem în următorii ani, nu ştim de ce calificări, de ce profesii va fi nevoie peste 3, 5, 20 de ani. Şi de aceea conducătorii cheltuie resurse care nu produc beneficii. Şi cred că pentru această crimă ar trebui judecaţi, chiar mai mult decât pentru furtişagurile şi mizeriile cotidiene! Ei, vinovaţii pe care noi i-am pus la cârma ţării, se împăunează cu succese îndoielnice şi ne obligă să ne mândrim şi noi. (Mioara VERGU-IORDACHE)