Toată lumea a auzit, chiar dacă nu a rostit, la sfârşitul anului şcolar: „A venit vacanţa / cu trenul din Franţa. / Hai copii la joc, / cărţile pe foc.” O manifestare naivă a bucuriei copiilor, care abia aşteptau să alerge, să meargă în tabere, excursii, să evadeze la bunici la ţară, să meargă cu părinţii în concediu, să înoate la mare sau la ştrand, să urce pe munte, să asculte muzică, să danseze, să citească. Adică, se înţelege: „Cărţile pe foc” era doar o figură de stil. Se citea mult, lecturi recomandate, pe baza cărora se alcătuia un jurnal de lectură, se extrăgeau expresii frumoase, se învăţau definiţiile „cuvintelor noi”, descoperite în lecturi; se rezolvau exerciţii şi probleme, se confecţionau abace, „insectare”, albume cu flori, frunze presate, cu insecte şi plante despre care aflaseră la şcoală sau urmau să afle, se exersau cusături, reţete culinare pentru orele de Lucru manual. Se întemeiau sau se întăreau prietenii…15 iunie era data de start a copilăriei fără griji. Clasele terminale mai aveau un pic: examenele de admitere la liceu, la treaptă, bacalaureatul. După aceste „încercări”, cei care reuşeau se bucurau de vacanţă, ceilalţi, strângeau din dinţi, „îşi băgau picioarele în apă rece” şi învăţau pentru „la toamnă”. Pe 15 septembrie, începea un nou an şcolar, trei trimestre. Predare, învăţare, ascultare, extemporale, teze, concursuri, olimpiade, cluburi, cercuri şcolare, recreaţii, serbări. Vacanţa de iarnă, vacanţa de primăvară şi vacanţa mare, niciodată suficient de mare! Într-o vreme, anul şcolar începea cu muncă patriotică, la cules de fructe, legume, porumb. În timpul anului se colectau materiale recuperabile: sticlă, hârtie, însoţiţi de profesorul de biologie se adunau plante medicinale…
Vreau să zic că ciclul şcolar era previzibil, statornic. Părinţii erau mai liniştiţi şi numai pentru că îşi puteau programa concediile, astfel încât ambii părinţi să fie împreună cu, de exemplu, cei doi copii. Acum, ca urmare o noii structuri a anului şcolar, mama pleacă împreună cu un copil, tatăl cu altul, sau nu mai pleacă deloc, pentru că şi-au consumat concediile în ferestrele de studiu ale copiilor, conform modulelor, „săptămânii verzi”, „săptămânii altfel”… Dar nu de concedii e vorba! Mă refer la faptul că anul şcolar este aşa de fragmentat, încât copiii nu apucă să se obişnuiască cu programul de şcoală că urmează o … pauză. Vacanţa mare nu mai este un eveniment, o perioadă de încărcat bateriile! Prin prea deasa încărcare, „bateriile” se deteriorează. Cel puţin aşa interpretez eu rezultatele copiilor de 15 ani din raportul PISA 2022: „Punctajul mediul, când trebuie să îşi folosească gândirea creativă, la nivelul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), este de 33 de puncte, iar scorul obţinut de elevii români este de 26 de puncte, arată cele mai recente rezultate PISA 2022, publicate marţi, 18 iunie (https://www.oecd-ilibrary.org/ education/pisa-2022-results-volume-iii_765ee8c2-en). La primele rezultate ale testelor PISA 2022, publicate în decembrie 2023, datele arătau un nou eşec al educaţiei din România, fiind penultima ţară la cele mai importante domenii. A venit vacanţa… (Mioara VERGU-IORDACHE)