Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Bucureşti

ATELIER
ADAPTĂRI de personalitate
– model de diagnostic în Analiza Tranzacţională –

Invitat: Roxana DRĂGHICI, psihoterapeut certificat (CTA-P), formator şi supervizor în Analiză Tranzacţională (PTSTA-P), preşedintele Asociaţiei ORIGINI de Analiză Tranzacţională Relaţională

Locul desfăşurării: meet.google.com/vrm-tpmp-zdk

În data de 27 aprilie 2024 a avut loc un nou eveniment din seria celor propuse prin proiectul ATELIER, desfăşurat de către Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii „Spiru Haret”, Bucureşti.

Dezbaterea cu tema „ Adaptări de personalitate – model de diagnostic în Analiza Tranzacţională” – şi-a propus să susţină nevoia studenţilor – viitorii specialişti – de a descoperi modele specifice de a înţelege personalitatea în termeni non-patologici, precum acela al „Analizei Tranzacţionale”. Acest model oferă o imagine a structurii personalităţii şi a scenariului de viaţă pentru fiecare adaptare de personalitate.

Adaptările de personalitate ne arată cele mai bune strategii percepute de individ în copilărie pentru a supravieţui şi a se conforma aşteptărilor familiei de origine. Vann Joines şi Ian Stewart prezintă şase adaptări ce devin tipuri specifice de structuri de personalitate. Există trei adaptări de supravieţuire: paranoid (sclipitor-sceptic), schizoid (creativ-visător), antisocial (fermecător-manipulator) şi trei adaptări de performare: obsesiv-compulsiv (responsabil-dependent de muncă), histrionic (entuziast- suprareactiv), pasiv-agresiv (jucăuş-opozant).

Modelul se bazează pe următoarele afirmaţii cheie:

1. Putem identifica şase adaptări de personalitate, pe care oamenii le dezvoltă ca urmare a programării genetice şi a experienţelor de viaţă timpurii.

2. Aceste adaptări sunt universale, fiecare dintre noi are o combinaţie a lor.

3. Fiecare persoană va avea cel puţin o adaptare de „supravieţuire” şi cel puţin una de „performare”.

4. Adaptarea de „supravieţuire” e dezvoltată ca un mijloc de a avea grijă de sine când încrederea în mediu s-a prăbuşit; adaptarea de „performare” e dezvoltată pentru a îndeplini aşteptările din familie.

5. Cunoaşterea adaptărilor ghidează terapeutul / consilierul în a stabili un contact rapid cu clientul şi în a-şi orienta intervenţiile spre zona cea mai eficientă pentru atingerea schimbării.

În această incursiune în înţelegerea non-patologică a personalităţii au participat la dezbatere cadre didactice şi studenţi de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Universitatea „Spiru Haret”, studenţi, cadre didactice de la alte facultăţi ale Universităţii „Spiru Haret”, oaspeţi reprezentând domenii diferite de specializare. Voie bună şi asumare! (Bianca PELTEA)