Castelul Peleş din Sinaia – monument emblematic al fenomenului istorist european (II)

Dialog Nicolae Mareş – Narcis Dorin Ion

Nicolae Mareş: Prieten drag, domnule director general al Muzeului Peleş! Ai tipărit împreună cu un colectiv de destoinici colaboratori o lucrarea monumentală/740 p./ intitulată COMORILE PELEŞULUI, plină de ilustraţii unice, cum rar se vede în lume. Ce idei te-au călăuzit?

Narcis Dorin Ion: Da, bine aţi spus. Cu ajutorul unui colectiv de profesionişti, am vrut să demonstrez că acest „leagăn al Dinastiei române”, Castelul Peleş din Sinaia, este un monument emblematic al fenomenului istorist european. El a ajuns să fie astăzi cel mai vizitat muzeu al României, dar şi una dintre cele mai importante instituţii muzeale ale Ţării, datorită diversităţii şi valorii excepţionale a colecţiilor pe care le adăposteşte.

N.M.: În lucrările tale subliniezi faptul că Regele Carol I a fost foarte preocupat de decorarea reşedinţei sale cu vitralii, cele mai valoroase fiind piesele originale elveţiene (datând de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul celui de-al XVII-lea), achiziţionate de suveran spre finalul domniei, pentru a fi montate în Sala de consilii a castelului, amenajată în 1914.

N.D.I.: Cea mai mare parte a vitraliilor artistice păstrate în castelele Peleş şi Pelişor, dar şi în alte clădiri de pe domeniul regal, au fost comandate special de către Carol I atelierelor Zettler, din München, şi Zwölfer, din Viena, acesta din urmă producând vitralii mozaic, în stil Art Nouveau, ce se regăsesc la etajul al II-lea al Peleşului şi în Castelul Pelişor. În curând, anul acesta, în vară, vom organiza la Muzeul Naţional Peleş o expoziţie despre vitraliile regale, însoţită şi de un catalog special dedicat colecţiei de vitralii pe care regele a reuşit să o strângă la Castelul Peleş.

N.M.: Ce rol joacă colecţia de orfevrărie?

N.D.I.: Orfevrăria a jucat un rol important în ambientarea interioarelor Castelului Peleş. Regele Carol I a strâns-o cu pasiune timp de mai multe decenii. Două au fost sursele de constituire a acestei colecţii speciale: achiziţiile făcute de rege sau cadourile primite din partea familiei, a unor capete încoronate sau a unor instituţii, pe parcursul domniei sale de aproape o jumătate de secol. corespondenţa regelui Carol I cu fratele său Leopold de Hohenzollern ne arată pasiunea cu care Carol I comanda diverse piese de orfevrărie, care au avut şi un rol utilitar, nu numai decorativ, în ceremoniile, publice sau private, desfăşurate la Peleş. De asemenea, memoriile şi jurnalul lui Carol I ne arată un rege care frecventa des anticariatele din Occident, uneori în compania fratelui său Leopold, pentru a descoperi şi achiziţiona obiecte de artă decorativă din argint. Preferate au fost „prăvăliile” – cum îi plăcea regelui să numească aceste anticariate – din Germania natală sau din Italia, pe care Carol I o iubea atât de mult şi de unde s-a inspirat în decorarea unor saloane reprezentative ale castelului de la Sinaia. Paul Telge, Eduard Wollenweber, Johann Daniel Schleissner, Ludwig Neresheimer, Simon Rosenau, Max Ströbl sunt artiştii orfevri din Germania care i-au furnizat regelui Carol I adevărate piese de artă. Se adaugă acestora remarcabilii orfevri francezi Charles Christofle, Froment Meurice, Antoine Cosson Corby sau atât de celebrul atelier patronat, la Sankt Petersburg, de Gustav Fabergé, ale căror piese înfrumuseţează încă interioarele castelelor regale de la poalele Bucegilor. Catalogul „Comorile Peleşului” prezintă piese de argintărie a căror frumuseţe uimeşte şi astăzi, create în atelierele din Anglia (Goldsmiths & Silversmiths Co. Ltd, Mappin & Webb), Rusia (Hlebnikov, Ovcinnikov), Austria (Georg Adam Scheid), Suedia (K. Anderson, C.G. Hallberg), Olanda, România (Theodor Radivon, Josef Resch, Ignaz Weiss), Italia (Stefani, Fratelli Coppini sau Sant Elia) sau cele din China (Gem Wo) şi Japonia (Konoike, Miyamoto Shoko). colecţia regală de orfevrărie a fost îmbogăţită şi de urmaşii la Tron ai regelui Carol I, regii Ferdinand I şi Carol al II-lea, care au comandat, unor ateliere româneşti sau străine, piese de orfevrărie de o valoare artistică deosebită.

N.M.: Sculptura este impresionantă la Peleş, cred că cea mai impozantă dintr-un Palat pe teritoriul românesc.

N.D.I.: Aşa e. Colecţia de sculptură a Muzeului Naţional Peleş o datorăm tot regelui Carol I, care a dorit decorarea teraselor reşedinţei sale cu statui, fântâni, basoreliefuri, altoreliefuri sau cópii ale unor opere celebre, create de sculptori italieni faimoşi în epocă, începând cu Raffaello Romanelli, Pietro Axerio, Antonio Frilli şi Guido Minerbi. A doua componentă a colecţiei regale de sculptură o reprezintă busturile şi statuile ce-i înfăţişează pe suveranii României şi care sunt creaţii ale unor sculptori români sau stabiliţi în Ţară, ca Wladimir Hegel, Karl Storck, Fritz Storck, Oscar Späthe sau Oscar Han.

N.M.: Ştiţi că Wladimir Hegel era originar din Polonia. Se trăgea dintr-o familie de sculptori renumiţi. A fost un an profesor al lui Brâncuşi. Ne-a lăsat statui importante la Bucureşti şi la Iaşi…

N.D.I.: Da. De asemenea avem opere importante ale altor sculptori germani, italieni şi francezi în vogă în acele vremuri: Adolf von Donndorf, Johannes Boese, Artistide Petrilli, George Frampton, Louis Hottot, Pierre Félix Masseau. Ei sunt prezenţi în colecţiile Muzeului Naţional Peleş cu piese ce pot fi admirate şi în catalogul „Comorile Peleşului”. Muzeul Naţional Peleş deţine şi o valoroasă colecţie de orologerie, compusă din peste cincizeci de piese, diversificate tipologic, regii noştri agreând decorarea interioarelor cu ceasuri pendule (de podea sau de perete), ceasuri-cartel, ceasuri de consolă, de şemineu şi de masă, sau folosind ceasuri deşteptătoare şi de buzunar, create în ateliere germane sau franceze. Colecţia cuprinde ceasuri realizate din aur sau argint, decorate cu pietre preţioase, ceasuri masive din diferite esenţe de lemn, ceasuri impozante din bronz şi ceasuri elegante din faianţă şi porţelan, marea majoritate încadrându-se stilistic în eclectismul secolului al XIX-lea. Colecţia cuprinde şi ceasuri decorate în stil Roccoco, Empire şi Art Nouveau, fabricate de mărci celebre, ca Philippe Patek, Gustav Becker, A.D. Mougin, Samuel Marti şi Edward Prior. Reprezentativ pentru istoria Castelului Peleş este ceasul fix din Turnul mare, fabricat la începutul secolului al XX-lea de către ,,Fabrica de ceasuri de turn a Curţii regale din Bavaria”.

N.M.: Aminteşte, te rog, şi de colecţia de textile.

N.D.I.: Da, este foarte bogată şi valoroasă, fiind alcătuită din peste 4.000 de piese: covoare, tapiserii, draperii, broderii, creaţii ale atelierelor europene şi orientale din perioada secolelor XVI-XX. Constituită în principal din piese achiziţionate sau primite de membrii Casei Regale a României, colecţia de textile cuprinde şi două piese cu valoare excepţională, a căror simbolistică este legată intrinsec de Încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei Maria de la Alba Iulia, în 15 octombrie 1922: mantiile regale, realizate în ateliere de la Paris şi Bucureşti, după proiectul pictorului Costin Petrescu. După anul 1948, multe dintre textilele de valoare ale Peleşului au fost transferate către alte muzee şi instituţii din Ţară, unele pierzându-se pentru totdeauna.

Catalogul închinat „Comorilor Peleşului” prezintă şi piese din colecţii mai restrânse, dar la fel de valoroase: corpuri de iluminat (în stil istorist sau Art Nouveau), afişe în stil Art Nouveau, evantaie regale sau instrumente muzicale păstrate în Castelul Peleş.

N.M.: Este ştiut că longevivul rege Regele Carol I a fost şi un mare numismat.

N.D.I.: Da, şi a reuşit să constituie o colecţie din care se păstrează 712 piese cu valoare deosebită. Variată ca structură, colecţia cuprinde vechi monede greco-romane, alături de numismatică medievală din Moldova şi Ţara Românească, pentru a căror punere în valoare suveranul a amenajat în castel un mic cabinet numismatic, dotat cu mobilier specific. Urmaşii săi la Tron au îmbogăţit colecţia numismatică, cu piese ce rememorau amintiri din călătoriile pe meridianele lumii. Mult mai bogată este colecţia de faleristică (ordine, decoraţii şi medalii) a Muzeului Naţional Peleş, cuprinzând peste 2.100 de piese, care marchează – prin reprezentări grafice deosebite – date istorice şi evenimente importante din istoria României şi a lumii.

Ca orice reşedinţă regală sau aristocratică a Europei veacurilor trecute, Castelul Peleş a fost prevăzut cu mai multe biblioteci, dotate cu mobilier artistic din lemn masiv, care au adăpostit fondul regal de carte, alcătuit din peste 9.000 de volume. Astăzi, Muzeul Naţional Peleş păstrează puţine valori bibliofile (2.175 volume), restul fiind risipite, după 1948, în bibliotecile mari din Bucureşti. Cu toate aceste vicisitudini istorice, volumele păstrate în bibliotecile din castelele Peleş şi Pelişor sunt preţioase şi reflectă gusturile, pasiunile şi domeniile de interes ale regilor, reginelor şi principilor României.

N.M.: Care a fost miza publicării acestui splendid volum?

N.D.I.: Noi am publicat acest catalog selectiv al „Comorilor Peleşului” propunând iubitorilor de artă şi istorie o fascinantă incursiune în istoria colecţiilor de artă decorativă care îmbogăţesc patrimoniul celui mai important ansamblu arhitectural al fenomenului istorist din România. Piesele de patrimoniu care pot fi admirate de iubitorii de frumos în acest catalog oglindesc colecţiile Muzeului Naţional Peleş şi arată nu numai gustul artistic al regelui Carol I specific celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea şi conecţionismului care a dominat epoca, dar şi grija cu care suveranul şi-a ales operele de artă şi piesele care să-i decoreze cele mai dragi spaţii din Castelul Peleş. Păstrate cu grijă de-a lungul vremii, restaurate şi puse în valoare în cadrul unor expoziţii cum este şi cea pe care o prezentăm în acest album special, piesele din patrimoniul regal constituie una dintre fascinantele atracţii turistice pentru sutele de mii de vizitatori care trec anual pragul castelelor Peleş şi Pelişor din Sinaia, oferind publicului o splendidă imagine a evoluţiei artelor pe parcursul mai multor secole.

N.M.: Din câte ştiu, volumul monumental de acum vine în succesiunea mai multora, publicate în ultimii ani.

N.D.I.: Exact. Iniţiată în anul 2016 ca o expoziţie itinerantă, „Comorile Peleşului” a bucurat zeci de mii de iubitori de artă şi istorie, care au putut-o admira la Muzeul „Casa Mureşenilor” din Braşov (2016), la Muzeul „Paul Păltănea” din Galaţi (2016), la Muzeul Brăilei „Carol I” din Brăila (2017), la Muzeul de Artă din Piatra Neamţ (2017) sau la Muzeul Naţional al Bucovinei din Suceava (2018) ori în cataloagele editate cu acel prilej. Începând cu 2016, sub egida Muzeului Naţional Peleş, am reuşit să publicăm anual cataloage selective care pun în valoare colecţiile de artă ale Castelului Peleş. După albumele „Arta flamandă şi olandeză în colecţiile regelui Carol I al României” (2016), „Artele Focului. Ceramică şi sticlă din colecţiile Muzeului Naţional Peleş” (2017), „Colecţia de mobilier a Muzeului Naţional Peleş” (2018, autor Liliana Manoliu), „Colecţia de sticlă a Muzeului Naţional Peleş” (2019, autor Cornelia Dumitrescu), „Colecţia de orfevrărie a Muzeului Naţional Peleş” (2019, autor Corina Dumitrache), „Colecţia de ceramică a Muzeului Naţional Peleş”, (2020, autor Rodica Rotărescu), „Portretistica regală. Artă şi memorie” (2020), catalogul selectiv „Comorile Peleşului” se aşează firesc în această serie de publicaţii ştiinţifice prin care intenţionăm nu numai să valorificăm colecţiile de artă decorativă ale celui mai important castel regal din România, dar şi să prezentăm, iubitorilor de artă şi de istorie, piese excepţionale de patrimoniu cultural mobil, fără de care expoziţiile Muzeului Naţional Peleş nu ar mai avea aceeaşi strălucire.

N.M.: Ar trebui spus ceva şi despre echipa care a realizat această carte specială.

N.D.I.: Sigur. Concepţia grafică a impozantului album „Comorile Peleşului” aparţine istoricului dr. Cornel-Constantin Ilie, director adjunct al Muzeului Naţional de Istorie a României, care a realizat macheta artistică a multora dintre albumele editate de Muzeul Naţional Peleş în ultimii cinci ani. Încă o dată, îi aduc şi aici mulţumiri pentru truda sa artistică. Au mai contribuit la realizarea acestui catalog doamnele Cornelia Dumitrescu, Liliana Manoliu şi Rodica Rotărescu, specialiste în domeniul patrimoniului mobil şi colaboratoare statornice ale Muzeului Naţional Peleş, pe care l-au slujit cu devotament timp de mai multe decenii. Reproducerile color ale pieselor de patrimoniu – aparţinând Muzeului Naţional Peleş – prezentate în volum au fost realizate, în marea lor majoritate, de către domnul Árpád Udvárdi, căruia îi mulţumim în mod special şi pe această cale. Recunoştinţa noastră se îndreaptă şi către domnul Camil Iamandescu, care a ilustrat artistic colecţia sticlă. Last but not least, mulţumirile mele se îndreaptă către colegii muzeografi şi conservatori din Muzeul Naţional Peleş, care au făcut posibilă realizarea expoziţiei „Comorile Peleşului”: dr. Mircea-Alexandru Hortopan, director de patrimoniu, Anca-Mariana Hogea, director general adjunct, dr. Macrina-Emilia Oproiu, şef Secţie Evidenţă, Cercetare şi Documentare a Patrimoniului, drd. Costin-Mihai Dumitru, Corina Dumitrache, drd. Raluca Romok, Alexandra Ghioarcă, Mihaela Dan, Aurelia Borugă, Adriana Duţă, Mariana Răileanu, Gabriela Tudor şi Cătălina-Mariana Păstrămoiu.

 Sinaia, 15 ianuarie 2024.

Sursa: Constelaţii diamantine nr.163, martie 2024; Foto: peles.ro