Biserica din cartierul meu

Istoria unei ţări este formată atât din faptele şi gândurile poporului privit ca un ansamblu, cât şi din istoriile fiecărei comunităţi din care este compusă. Cartierul meu Crângaşi, parte din sectorul 6 al Municipiului Bucureşti, are deja o istorie a sa proprie, cele mai reprezentative momente fiind consemnate ca atare într-o monografie.

În cartierul meu Crângaşi avem o frumoasă Biserică Ortodoxă cu hramul Buna Vestire, păstrătoare a unei istorii de peste un secol. Localizată pe Calea Giuleşti nr. 111A, această biserică are o semnificaţie simbolică pentru numeroase alte lăcaşuri de cult din ţara noastă, martore dar şi componente active ale trecerii noastre efemere prin timp.

Cititorilor publicaţiei Opinia Naţională le prezint în continuare câteva gânduri despre trecutul şi prezentul acestei Biserici din cartierul meu.

Semnificaţia generală a duratei de existenţă a Bisericii din cartier

Biserica din cartierul meu Crângaşi datează din anul 1923. Are deci o vechime de peste un secol. Poate fi considerată astfel un martor spiritual al unei perioade lungi de timp. Secolul este unitatea de măsură a timpului care marchează dăinuirea unei opere mai multe generaţii. Pe plan uman general funcţionarea neîntreruptă timp de peste un secol a Bisericii din cartierul meu îmi dă mie şi ne dă nouă, tuturor celor care trăim în această zonă, multă mândrie. Când păşim în catedralele sau alte monumente spirituale din alte ţări, ne vom gândi că nu suntem cu nimic mai jos pe planul civilizaţiei: şi noi avem, chiar în cartierul nostru, o bijuterie şi o flacără a credinţei. Dar şi când privim de acasă, din fotoliul comod sau de pe scaunul simplu, imagini din capitale europene sau de pe alte continente, ne putem aminti că şi noi suntem parte a respectivului sistem de valori spirituale. Nici un sentiment de inferioritate faţă de ţările dezvoltate nu are dreptul să ne macine! La serviciu, unii dintre noi, cetăţenii cartierului Crângaşi ai sectorului 6 sau ai Municipiului Bucureşti, lucrăm în companii alături de cetăţenii altor state. În afara raporturilor profesionale specifice, nici o îndoială privind egalitatea cu semenii noştri de alte etnii nu trebuie să ne frământe gândurile. Biserica din orice cartier, cu o vechime de peste un secol, ne oferă DEMNITATEA de a-i privi de la egal la egal pe toţi locuitorii planetei, indiferent cât de puternică ne este credinţa sau cât de des i-am trecut pragul Bisericii noastre multi-seculare.

Istoria Bisericii din cartier – parte din istoria oamenilor de pe aceste locuri

Fondarea unei Biserici este legată în majoritatea cazurilor de evoluţia unei comunităţi umane, mai mici sau mai mari, cu reprezentativitate restrânsă, locală sau mai largă, regională ori naţională. Regiunile sau ţările îşi întemeiază catedrale reprezentative pentru toţi locuitorii pe care îi păstoresc, arătând unitatea lor în credinţă. Despre acestea însă poate în alt articol. Acum insist asupra comunităţii elementare, de bază, parohia, cu lăcaşul ei de cult distinct. Un adevărat nucleu sau atom al spaţiului de manifestare al credinţei se organizează în cadrul parohiei, având ca referenţial fizic Biserica din cartier. Aici are loc întâlnirea periodică a celor care simt în acelaşi mod relaţia lor cu Dumnezeu şi cu lumea de aici sau de dincolo. Biserica din cartierul Crângaşi a fost strâns legată de comunitatea cartierului. A fost un răspuns la nevoia acestor locuitori de a avea un lăcaş de închinăciune în apropierea casei.

Semnificaţia spirituală a dăinuirii Bisericii din cartier

În secolul prin care a trecut Biserica din cartierul meu multe lucruri s-au schimbat. La înfiinţarea Bisericii, Crângaşi era un cartier în plină dezvoltare. Veneau aici oameni din jurul Bucureştiului, dar şi de la mari distanţe. Aveau experienţe de viaţă diferite, educaţie din familie şi instruire şcolară de toate tipurile, foarte posibil că îi diferenţia şi averea materială. Aveau toţi un element comun: credinţa ortodoxă. Iar Biserica din cartier le-a marcat cu mare grijă locul lor de rugăciune şi de închinăciune. Credincioşii ortodocşi care se rugau la Biserica din catierul meu i-au respectat în permanenţă pe cei de alte credinţe. Cartierul Crângaşi nu a consemnat în această sută de ani nici un fel de dispută sau neînţelegere între majoritatea ortodoxă şi celelalte confesiuni. Mesajul de iubire creştină invocat în permanenţă de slujitorii Bisericii a fost înţeles şi aplicat adecvat de toţi practicanţii Dreptei Credinţe.

În deja seculara sa existenţă, Biserica din cartierul meu a fost martora la numeroase evenimente în viaţa de zi cu zi a credincioşilor ei. Vremea de prosperitate de la început (1923) a fost întreruptă de suferinţele Marii Crize. Atunci ca şi acum, în vremuri tulburi şi cu constrângeri, cei mai afectaţi au fost şi sunt cei ce muncesc. Biserica a fost mângâierea profundă şi sinceră a tuturor celor loviţi nedrept de criză. Tot această Biserică a văzut cum conducători cu înţelepciune ai ţării au introdus pentru oamenii muncii în cartierul în care aceştia locuiau mai întâi tramvaiul şi mai apoi metroul. A fost martora efectelor războiului şi ale foametei care i-a urmat, a vremurilor tulburi şi a prigonirilor din vremea ocupaţiei străine, a speranţelor mereu renăscute ale oamenilor simpli care cereau atât de puţin de la viaţă. În vremurile tulburi cu regim declarat ateu a păstrat în permanenţă pâlpâirea flăcării credinţei strămoşeşti ţinând nealterată legătura noastră cu Dumnezeu.

Biserica din cartierul meu astăzi

Toţi slujitorii Bisericii din cartierul meu au avut har în nobila lor misiune. Fiecare a adus ceva nou: în frumuseţea slujbei, în rigoarea respectării sfintelor taine, în cunoaşterea problemelor enoriaşilor, în arta predicii de duminică, în strădania de colectare a sumelor de bani pentru reparaţii şi întreţinerea Bisericii, dar şi a cheltuirii lor chibzuite etc.

Astăzi, la o nouă schimbare de generaţie a păstorului comunităţii, avem parte de frumoase şi plăcute surprize: comunicare comunitară printr-un grup whats app, invitaţie personală la slujbele din săptămână, bună cunoaştere a celor în nevoie şi îndrumarea celor ce le pot da ajutor acestora, afişaj vizibil pentru păstrarea datinilor. Predica are ceva didactic în ea, ceea ce ne face să înţelegem mesajul Divin şi pe aceia care am pribegit mult timp în afara orizontului spiritual al Dreptei Credinţe, dar vrem să recuperăm ce am pierdut.

Dar peste toate meritele păstoririi de astăzi din Biserica mea vreau să amintesc câteva dintre proiectele sociale şi educaţionale ale acesteia: cercuri artistice şi cerc de şah ale copiilor. La cercul de şah au avut şi un campionat, iar cei mai buni au fost premiaţi la sfârşitul Sfintei Slujbe de duminică. Au fost aplaudaţi de credincioşii participanţi. Li s-a cântat acel frumos La mulţi ani de la slujba de cununie. Talentaţii meşteri artişti copii au expus mărţişoare făcute de ei tot după Sfânta Slujbă de duminică.

Biserica din cartierul meu mâine

Cartierul a beneficiat în decursul timpului de numeroase fapte bune ale celor care ne conduc, atât în ceea ce priveşte Biserica şi credinţa în general, dar şi pentru confortul cetăţenilor. Ocazional am văzut şi dorinţa puterii laice de a-şi arăta forţa. Simţim în ultima vreme un vânt, o adiere de intensificare a eforturilor pentru relaxarea noastră. Parcurile frumoase şi bine utilate, atât cele mari cât şi cele de lângă bloc, deschiderea peisajului către Lacul Morii şi trecerea malului acestui lac la standarde ridicate sunt numai câteva dintre acestea. Toate progresele standardului de civilizaţie, vizibile uşor în cartierul meu Crângaşi, îmi doresc să nu reprezinte alternative la viaţa duhovnicească, ci elemente complementare.

Mai sper ca cineva, înţelegând prin aceasta o persoană sau un grup de persoane, să înceapă efortul de documentare pentru a avea o monografie a primului secol de existenţă a Bisericii din cartierul meu Crângaşi în conexiunea ei strânsă cu cetăţenii acestor locuri.

Sunt convins că Dreapta Credinţă va rămâne de-a pururi vie, trăitoare în sufletele credincioşilor născuţi în această credinţă din cartierul meu Crângaşi. Sigur toţi cei care se vor stabili aici se vor simţi bine, indiferent de unde vin şi ce credinţă au. (Conf.univ.dr. Aurelian Virgil BĂLUŢĂ)